În ziua de 25 octombrie 2011, la ora 10, 00 în Aula Academiei Române a avut loc sesiunea 150 de ani de la întemeierea Asociaţiunii ASTRA (1861 – 2011). Evenimentul organizat de Secţia de Filozofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie şi Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român i-a avut ca invitaţi pe:
- acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române care a rostit un Cuvânt de deschidere.
- prof. Dumitru Acu, preşedintele Asociaţiei Transilvane Astra – Trecutul şi prezentul Asociaţiunii Transilvane
- PS Mihai (Frăţilă), Episcop vicar greco-catolic de Bucureşti – Un mitropolit perseverent – Alexandru Sterca Şuluţiu şi un preşedinte exemplar – Iosif Sterca Şuluţiu
- acad. Ionel-Valentin Vlad, vicepreşedinte al Academiei Române – Asociaţiunea ASTRA şi cultura românească
- acad. Alexandru Surdu, preşedintele Secţiei de Filozofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie –Despărţământul Central-Braşov al ASTREI
- pr. prof. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române – Asociaţiunea ASTRA şi biserica
- lector dr. Silviu Borş, directorul Bibliotecii ASTRA – Sibiu – Bibliotecile ASTREI
- dr. Valeriu Olaru, directorul Complexului Naţional Muzeal ASTRA – De la Muzeul Asociaţiunii la Complexul.
Reprezentând Biserica Română Unită la Jubileul Astrei de la Academia Română, Preasfinţia Sa Mihai şi-a început prelegerea spunând: „Când eşti privit de portretele celor care au zămislit cultura românească şi suntem observaţi de judecate istoriei nu e rău să faci un examen al conştiinţei. Câţiva dintre cei care aparţin Academiei, români fiind, aparţin şi Bisericii Române Unite care nu a fost la întâmplare maica lor de suflet. Suntem la Jubileul Astrei la Academie tocmai în momentul când Regele Mihai I în faţa Parlamentului încearcă această regăsire a sensului istoric pentru firea românească”.
Apoi, evocând personalităţile celor doi Şuluţiu şi prezentând felicitări pentru Jubileu, Vicarul Bucureştilor a mai spus: „cei doi Şterca-Şuluţiu, Mitropolitul şi preşedintele Astrei, au aparţinut unei Biserici care poate fără poate fără să-şi dea seama a cultivat sacrificiul pentru viitor. Taina Crucii şi Învierii Domnului nu a încetat să spună că Biserica nu se ocupă în primul rând de ordinea sau justiţia lumii, nici măcar de precepte, ci se dedică păstrării în suflete a tainei şi practicii sacrificiului, a simţului riscului sufletesc şi a pierderii vieţii pentru Isus şi Evanghelie. Poate că e nevoie să înţelegem de ce aceste generaţii care au intrat în panteonul culturii româneşti sunt aşa de meritoase. Şi să vedem de ce, atunci când vorbeau despre credinţă şi valorile creştine prin practicarea lor în viaţa personală, au aflat energia sacrificiului şi a dedicării neamului lor. Cu simplitate şi smerenie fără meseria de a face ceva, ci vocaţia de a se dărui şi a face bine.”
via VicariatBucuresti