IOAN ŞIŞEŞTEAN
din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop Român Unit Greco-Catolic
al Eparhiei de Maramureş
CUVÂNT PASTORAL DE SĂRBĂTOAREA
NAŞTERII DOMNULUI 2007
„Eu sunt Pâinea cea vie, care s-a coborât din cer”
(Ioan 6, 51).
Iubiţi fraţi în Cristos,
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu ocrotirea Preacuratei Fecioare Maria am ajuns, iarăşi, să ne bucurăm împreună de Ziua Naşterii Domnului nostru Isus Cristos. Este al patrusprezecelea Crăciun în care, graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei, mă adresez Dumneavoastră, ca Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Maramureş, prin cuvântul pastoral de sărbători. Patrusprezece ani. Au fost ani buni, dar şi foarte grei, pentru motive pe care nu le amintim în această zi de bucurie.
Este ziua de Crăciun. Pentru această zi ne-am pregătit de şase săptămâni. Am postit, fiecare după putinţă, mai ales prin reţinerea de la faptele cele rele. Am reînvăţat colinzi. Am depănat amintiri. Am reînviat, cu drag şi dor, un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, când umblam cu steaua şi cu irozii şi cu viflaimul. Pe la vecini şi rudenii. Pe la casele în care brăduţul scânteia de beteală, colacul de grâu era pe masă, vinul rubiniu în pahare. Şi era atâta bucurie şi veselie. Chiar şi în colinda mai domoală a bătrânilor cu ochii înlăcrimaţi de-atâta dor după copilăria apusă.
Ne-am pregătit de Crăciun. Am mai deschis, fiecare, cărţile de rugăciuni şi Cartea Sfântă cu cele patru Evanghelii.
Pe la începutul sfintei Evanghelii după Matei, am citit când şi cum, sub raza unei stele, care lumina o iesle dintr-un grajd, au coborât din cer cete de îngeri şi arhangheli cântând, pentru că acolo jos coborâse însuşi Dumnezeu întrupat în Sfântul Prunc Isus Cristos, ca fiu al Preacuratei Fecioare din Nazaret, de la Spiritul Sfânt. Aşa grăieşte şi colindul străbun:
„În Bethleem, colo jos,
Cerul arde luminos:
Preacurata naşte astăzi
Pe Cristos”
Sau, cum se zice în altă colindă, în care exclamăm bucuria Crăciunului:
„O, ce veste minunată
În Bethleem se arată:
C-astăzi S-a născut
Cel făr-de-nceput,
Cum au zis proorocii.”
Acestuia au venit să I se închine, scrie în continuare Evanghelistul Matei, şi cei trei Magi, Crai ai neamurilor de la Răsărit, care „căzând la pământ s-au închinat lui Isus; şi deschizând vistieriile lor, i-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă” (2,11).
Continuând lectura biblică, am ajuns şi pe la sfârşitul Evangheliei după Luca, unde am recitit acel episod din dimineaţa Învierii în care se spune că în acea Duminică, pe uliţele Ierusalimului, mărşăluia teroarea. Cleopa şi Luca, doi dintre discipolii Răstignitului, având o treabă a lor la Emaus, părăsesc oraşul. Se strecoară discret prin poarta Efraim. Singuri pe drum. De la o vreme li s-a adăugat, pe cale, un al treilea călător. Deşi părea a fi de-al lor, ochii le erau ţinuţi să nu-L recunoască pe Isus. El intră în vorbă cu ei. După ce află de ce sunt trişti, îi mustră: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima să credeţi toate câte au spus proorocii! Nu trebuia, oare, să pătimească Cristos acestea, şi să intre în gloria Sa?”.
Lui Luca şi lui Cleopa li s-a risipit negura dintre pleoape doar după ce, simţind că nu sunt în stare să se despartă de tainicul lor tovarăş de drum, L-au rugat insistent să rămână cu ei, iar Oaspetele, intrând cu ei în casă, „a luat pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut. Şi El S-a făcut nevăzut. Şi au zis unul către altul: Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi ne tâlcuia Scripturile? Şi în ceasul acela sculându-se s-au întors la Ierusalim”(Luca 24,13-52).
Cei doi discipoli nu-L mai văd pe Isus în trupul ce li s-a arătat pe cale, dar îl simt prezent în inima lor.
Aşadar, la Emaus, prin gestul ritual al frângerii pâinii, Isus nu dispare, dar trupul Lui „se face nevăzut” pentru că, prin însăşi binecuvântarea pronunţată, El se transformă din Isus-Înviat în Isus-Pâine Euharistică. Acesta le-a deschis ochii şi i-a transformat pe cei doi în neînfricaţi Apostoli, vestitori ai adevărului Învierii!
Să luăm aminte că Luca şi Cleopa au coborât la Emaus, numai că, ei, după „frângerea pâinii”, când L-au primit pe Isus Cristos în inima şi-n trupul lor, de îndată şi cu mare bucurie s-au reîntors şi au urcat la Ierusalim vestind şi trăind, până la martiraj, Învierea şi prezenţa reală a lui Isus în Sfânta Pâine de pe altar.
Noi ce mai aşteptăm? Vrem Crăciun fericit? Vrem bucurie-n suflet şi pace-n casă şi oaspeţi dragi la masă? Vrem să colindăm ca îngerii şi să ne bucurăm ca păstorii şi să călătorim ca magii la Ierusalimul cel sfânt al sufletului nostru de copii? Vrem sărbători sfinte şi fericite? Vrem să-L simţim în inima noastră şi să-L vedem cu ochii sufletului nostru pe Pruncul Sfânt din ieslea Betleeemului? Vrem să urcăm la Rusalim?
Toate acestea sunt posibile. Şi cred că foarte mulţi dintre Dumneavoastră v-aţi convins de acest adevăr, şi aveţi parte de această bucurie a sărbătorii. Toţi cei care, după smerită mărturisire, L-aţi primit cu vrednicie pe Euharisticul cel nevăzut, dar prezent. Aşa cum mărturisim şi prin cântarea Heruvicului: „Pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aleluia”.
Iubiţi fraţi în Cristos,
Să-i mulţumim pentru această stare de fericire Maicii Domnului, cea numită de sfântul părinte Papa „Femeia Euharistică”. Şi s-o rugăm să ne ajute să intrăm, cât mai des şi cu vrednicie, în comuniune cu Cristos, căci ea, Preacurata, este cea mai grabnică şi mai puternică mijlocitoare a noastră către Fiul său şi Dumnezeul nostru, pentru că ea şi-a oferit propriul trup, propriul sânge pentru Pruncul Isus, şi a devenit cortul viu al Cuvântului Întrupat, lăsându-se pătrunsă în trup şi în spirit de prezenţa Acestuia.
Vă doresc tuturor celor care aţi fost astăzi la întâlnirea euharistică de Crăciun, să vă reîntoarceţi spre familiile dumneavoastră pe calea care conduce spre „Răsăritul Cel de sus„, Care este Cristos-Domnul, „Pâinea care S-a coborât din cer”, Mântuitorul nostru.
Vă doresc să aveţi parte de credinţa, liniştea, pacea şi fericirea din sufletul celor trei Crai din Răsărit îngenuncheaţi în adorarea Pruncului Sfânt lângă Preacurata Fecioară Maria şi lângă sfântul Iosif Protectorul.
Şi împreună cu toţi cei dragi ai Dumneavoastră să-L colindaţi, căci:
„Pe Fiul, în al Său nume,
Tatăl L-a trimis în lume:
Să se nască şi să crească,
Să ne mântuiască” .
Crăciun fericit vă doreşte tuturor, Episcopul vostru
+ IOAN
Pastorală dată în reşedinţa noastră
din Baia Mare, la 25 decembrie 2007,
în al paisprezecelea an al episcopatului Nostru[DOC-MARAMURES]