Nr. 837 / 2007
Pastorală la Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Isus Cristos
Anul Domnului 2007
ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj
„Vi s-a născut astăzi Mântuitor
care este Cristos Domnul,
în cetatea lui David”
(Lc 2,11)
Iubiţi fraţi întru preoţie,
Iubiţi credincioşi,
Iubiţii mei fii sufleteşti,
În fiecare an Sărbătoarea Crăciunului ne face să retrăim bucuria venirii pe lume a Fiului lui Dumnezeu. Această bucurie a început la Betleem. În noaptea întunecată a istoriei omenirii, în urmă cu 2000 de ani, când un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea păstorilor care-şi păzeau turma, spunându-le: „Nu vă temeţi; căci iată vă vestesc bucurie mare care va fi la tot poporul: Vi s-a născut astăzi Mântuitor care este Cristos Domnul”[1].
Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană din Sfânta Treime, „care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât din cer şi s-a întrupat de la Spiritul Sfânt şi din Maria Fecioara şi s-a făcut om” [2].
Naşterea Domnului nostru Isus Cristos marchează un moment crucial pentru neamul omenesc, deoarece se înfăptuieşte începutul mântuirii noastre.
Iubiţi credincioşi,
Astăzi prăznuim sărbătoarea celei mai mari iubiri, naşterea pământească şi vremelnică a Aceluia care este ceresc şi veşnic. Oamenii nu pot sărbători ceva mai însemnat! Sărbătoarea Crăciunului este praznicul cu cele mai vaste proporţii pentru că la aceasta participă cerul şi pământul; nu numai oamenii ci şi îngerii; nu numai drepţii ci şi păcătoşii care zăresc aurora mântuirii lor, prin Cristos Domnul.
Astăzi se înfrăţesc lucrurile cele mai deosebite într-o cerească armonie. Cerul se pleacă aşa de tare încât atinge pământul, iar pământul se ridică spre cer, ca să primească semnul iubirii lui Dumnezeu. Pământul se face locaş ceresc, pentru ca cerul să se facă locuinţă pământenilor. Cuvântul Tatălui se face trup, pentru ca trupurile să se spiritualizeze.
Cel preaînalt nu mai vorbeşte din înălţimea cerului îndepărtat, ci din mijlocul nostru.
Bogăţiile cerului sunt aduse pe pământ. Dumnezu aduce şi cerul cu comorile lui. Prin Cristos s-a consfinţit şi întărit împăcarea omului cu Dumnezeu. În El se întâlneşte Creatorul cu creatura, Stăpânul şi robul, faţa lui Dumnezeu şi a omului. „Şi Cuvântul trup s-a făcut şi a locuit între noi” [3].
Iubiţii mei fii sufleteşti,
În faţa acestei minuni nemaiauzite, ce face omul?
Bărbaţii îşi pleacă fruntea îngândurată şi caută să priceapă această minune a Naşterii Domnului pe pământ, iar inima lor le spune: „Astăzi s-a născut Cel fără de început”.
Copiii ştiu să se bucure cel mai mult de naşterea Celui mai mare prieten al lor şi mulţi ar putea chiar învăţa de la ei lucruri de neînţeles.
Se bucură îndeosebi cei săraci, întrucât Cel mai bogat a îmbrăcat haina lor sărăcăcioasă. S-a născut unul dintre ai lor, care-i strânge în jurul leagănului Său învăţându-i cum pot fi cei mai bogaţi în mijlocul celor mai mari lipsuri.
Cei bogaţi învaţă din Sărbătoarea Crăciunului privind la Isus, cum se trăieşte sărac în mijlocul averii, deslipindu-ţi sufletul de ea şi ajutându-i pe cei săraci.
Iubiţi credincioşi,
Să cerem Mântuitorului nostru, în ziua Naşterii Sale, „lumina cea adevărată care … luminează pe tot omul” [4], pentru a înlătura întunericul din inimile noastre. Să-L adorăm, aşadar, pe Pruncul Isus din ieslea din Betleem, prezent pe altarele noastre în Taina Sfintei Euharistii, oferindu-i dragostea şi credinţa noastră în semn de omagiu şi de mulţumire. Să-i cerem lui Isus Cristos harul de a putea da mărturie despre Lumina cea adevărată. Prin Taina Sfântului Botez, toţi am devenit creştini, iar misiunea fiecărui creştin este de a da mărturie despre Cristos, Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume.
Sărbătoarea Crăciunului trebuie să ne dea curaj să nu ne mai temem a ne mărturisi credinţa în Cristos. Să ne aducem aminte de cuvintele Evangheliei după Ioan: „Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu„ [5]. A fi creştini adevăraţi înseamnă a primi adevăratul mesaj al Sărbătorii Naşterii Mântuitorului, adică a primi şi a dărui iubirea. Înseamnă a ne angaja să construim o civilizaţie nouă, civilizaţia iubirii, care să transforme societatea în bine. Dacă vrem să reînnoim societatea, trebuie să învăţăm să devenim şi noi magi, să învăţăm să dăruim cu bucurie, nu doar ceva din bunurile noastre materiale, ci în mod special iubire, solidaritate, cuvinte bune, prietenie şi rugăciune. Trebuie să învăţăm să parcurgem drumul făcut de magi spre Cristos, fiecare dintre noi fiind călăuzit de steaua conştiinţei; să învăţăm să dăruim cu inimă largă, cu generozitate, pentru că numai aşa ne putem îmbogăţi în Domnul.
Împreună cu întreaga creştinătate să ne înălţăm sufletele spre cele cereşti şi, împreună cu îngerii, să cântăm: „Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” [6].
Sfânta Fecioară Maria, Mama lui Isus, să ne ia sub ocrotirea ei.
Cu aceste gânduri şi părintească dragoste adresez fiecăruia dintre dumneavoastră urarea de a petrece Sfintele Sărbători ale Crăciunului şi Anului Nou 2008 în deplină sănătate, cu bucurii şi belşug de haruri.
Sărbători fericite!
An Nou fericit!
Cu arhiereşti binecuvântări,
Alexandru Mesian
Episcop de Lugoj
Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Naşterii Domnului 2007
Însemnare: Această scrisoare pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Crăciun 2007, iar în filii se va citi a doua zi.
[1] Luca 2,10-11.
[2] Cf. Simbolul credinţei.
[3] In 1,14a,
[4] In 1,9.
[5] In 1,12.
[6] Lc 2,14.
[DOC-LUGOJ]