Pe 22 martie s-au împlinit 10 ani de când Monseniorul Dumitru Sălăgean a trecut la Domnul. Prelat Papal şi fost vicar general al Eparhiei de Lugoj în vremea Prea Sfinţitului Ioan Ploscaru, Monseniorul Dumitru Sălăgean este unul din stâlpii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică; este unul dintre aceia care alături de întreg episcopatul acestei Biserici şi de marea majoritate a preoţilor, protopopilor, canonicilor diecezelor profesorilor de teologie – şi marea majoritate a credincioşilor greco-catolici care au dat mărturie de credinţă în Una Sfântă Catolică şi Apostolică Biserică cu preţul vieţii până la sfârşitul vieţii sale.
S-a născut la 29 octombrie 1913 în comuna Vişinel (Judeţul Mureş), dintr-o familie creştină de agricultori cu opt fraţi: două fete şi şase băieţi, dânsul fiind cel mai mic.
Liceul l-a urmat la Bistriţa şi Blaj iar studiile teologice la Blaj. A fost hirotonit preot celibatar la 8 martie 1936 şi numit preot paroh la Copăcele (Făgăraş) unde a construit o biserică. A dorit să devină călugăr bazilian la Bixad. În 1947 când se îndrepta spre Bixad – de la Copăcele – a trecut pe la Episcopia Lugojului unde Preotul Ioan Ploscaru era Vicar General (Episcopul de mai târziu, consacrat Episcop la 30 noiembrie 1948), care l-a sfătuit să rămână la curia Diecezană unde de fapt s-a şi încardinat.
În anul 1950 a fost arestat pentru că nu a acceptat să se încadreze în Biserica Ortodoxă. A stat închis trei luni la Lugoj apoi dus la Bucureşti la Ministerul de Interne şi pe urmă la Jilava. De la Jilava a fost dus la închisoarea din Sighet. În 1955 a fost eliberat de la Sighet la intervenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ispăşirea sa de cinci ani în închisoare a fost fără proces de judecată.
După eliberarea din închisoare s-a angajat la Întreprinderea de Construcţii şi montaj din Lugoj iar mai târziu contabil principal la “Cooperativa Munca” de unde s-a şi pensionat în 1975.
A trăit o viaţă de rugăciune şi de muncă. În calitatea sa de preot zilnic a celebrat Sfânta Liturghie în camera sa din Lugoj de pe Strada I. P. Bănăţeanu, nr. 10. Acolo a locuit într-o foarte bună comunitate împreună cu Episcopul Ioan Ploscaru şi cu pr. Dr. Vasile Tiut.
“L-am întâlnit prima dată pe Monseniorul Sălăgean Dumitru” spune Prea Sfinţitul Alexandru Mesian, “cu ocazia unei delegaţii de serviciu de la Baia Mare unde lucram ca tehnician, la combinatul Siderurgic Reşiţa. La întoarcere am făcut o vizită şi la Lugoj la casa unde locuiau comunitatea celor trei clerici: Episcopul Ioan Ploscaru, Monseniorul Dumitru şi Pr. Dr. Vasile Tiut. Am rămas impresionat de modul cum au ştiut să-şi organizeze viaţa cei trei clerici în vremuri când orice formă de asociere, mai ales a persoanelor consacrate, era suspectă. Constatasem cu acea ocazie, cum era şi firesc că Episcopul Ploscaru coordona micul grup, iar ceilalţi doi erau mai activi. Îmi amintesc cum Monseniorul Dumitru m-a servit cu mâncare şi s-a interesat de mine”.
Monseniorul Dumitru Sălăgean a avut bucuria să vadă Reînvierea Bisericii Române Unite, Greco-Catolică, în decembrie 1989. A avut întotdeauna încrederea în Dumnezeu care este Atotputernic, că porţile iadului, adică forţa regimului ateo-comunist, nu va învinge. Biserica întemeiată de Isus Cristos, că aceasta nu va fi nimicită. A văzut cu ochii săi minunea lui Dumnezeu: Biserica Română Unită, după 41 de ani de când zăcea în mormântul persecuţiei a reînviat odată cu prăbuşirea sistemului politic ateo-comunist din România prin revoluţia din decembrie 1989.
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică reînviată, s-a manifestat în faţa lumii luminată de strălucirea martirilor şi a mărturisitorilor credinţei.
Raimondo-Mario Rupp
