În zilele de 30- 31 martie au avut loc, în Parohia ”Adormirea Maicii Domnului” din Târgu-Mureş, exerciţii spirituale intitulate ”Aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră.” (1 Ioan 5, 4) Invitaţie la aprofundarea credinţei şi convertirii personale.
Invitatul Parohiei a fost pr. Henryk Urban SJ, de la Centrul de Spiritualitate Iezuită Manresa din Cluj-Napoca, care a organizat prelegerile sale pe patru teme, toate pline de învăţătură condensată, notiţele credincioşilor prezenţi reuşind să salveze câteva din cele mai grăitoare.
1. Doamne, întăreşte-ne în credinţă! S-a reţinut că nici apostolii nu se cunoşteau bine pe sine, că şi ei aveau nevoie de suferinţă pentru a se cunoaşte. Ei încă nu erau suficient de maturizaţi, atât timp cât încă se mai certau între ei. Credinţa nu este ceva abstract, ea este o trăsătură a caracterului, renunţarea la propria voinţă şi predarea în mâinile Domnului. Viaţa creştină este ca o călătorie pe mare, expusă la tot felul de intemperii. Omul este invitat să intre în comuniune cu Sfânta Treime, esenţialul vieţii fiind fidelitatea faţă de Dumnezeu.
2. Cum putem să recunoaştem dacă credinţa noastră este cea adevărată şi profundă. Credinţa presupune încredere, credinciosul nu înţelege totul dar se încredinţează Providenţei. Pentru a aprofunda credinţa, este necesară ascultarea cuvântului lui Cristos: Noul Testament şi Evangheliile, pentru că aici Mesia ne oferă aici toate răspunsurile la problemele noastre. Biserica continuă cuvântul lui Dumnezeu, prin ea noi, mădularele ei, avem mai uşor acces la Cristos, care este unit cu ea. Adevăraţii profeţi sunt cei care dau mărturie despre Isus Cristos.
3. Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatele lumii! Învăţăm că nimicirea răului se face prin suferinţă, prin răstignirea lui pe Cruce, că suferinţa nu are o cauză directă în greşeli ale omului, decât uneori şi că există şi suferinţă nevinovată, cu cauze în viitor, care duce spre ceva pozitiv. Suferinţa atrage medicul, cere prezenţa vindecătorului. Mielul nu este un reprezentant a lui Dumnezeu, El este însuşi Dumnezeu şi suntem, cu toţii, datori să dăm mărturie despre aceasta.
4. Moartea, Învierea, Crucea. Moartea biologică este doar un somn, adevărata moarte este păcatul, necunoaşterea Evangheliei şi a Vieţii. Trăim într-o societate cu o cultură predominantă a morţii, se încearcă inducerea convingerii despre dispariţia păcatului şi, astfel, dispariţia lui Cristos care, astfel, nu mai este necesar. Ne confruntăm cu dificultatea recunoaşterii păcatului propriu, însă această recunoaştere ne apropie de Dumnezeu. Disperarea, lipsa de speranţă, provoacă „moartea inimii”, pe care o poate îndepărta numai Cristos. Cel credincios nu moare în veci, el este, de pe acum, în viaţa eternă.
Au fost două zile de har, în perioada Postului Mare, premergător Patimilor şi Învierii Mântuitorului, pentru care credincioşii parohiei îi rămân recunoscători lui Dumnezeu şi Pr. Henryk.
A consemnat
Pr. paroh Ioan Farcas
