Anul acesta în oraşul Piteşti s-a desfăşurat a XII-a ediţie a Simpozionului Internaţional „Experimentul Piteşti – Reeducarea prin tortură”, în perioada 28 – 30 septembrie 2012. De această dată tema propusă a fost „Literatura de detenţie anticomunistă”.
Toate lucrările prezentate la acest Simpozion, de-a lungul timpului, au fost publicate, astfel până acum au apărut 11 volume. Rostul acestor manifestări şi implicit volumele apărute până acum a fost şi este cercetarea cu profesionalism şi obiectivitate, fără patimă, cu înţelegere şi toleranţă, în vederea scoaterii la lumină a unei perioade tulburi din istoria recentă a poporului român sub dictatura comunistă. Astfel asemenea orori şi crime, caracterizate de cunoscutul scriitor rus Alexandr Soljenițîn ca „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”, să fie cunoscute şi să se evite repetarea lor în orice alt colţ al lumii.
La ediţia a XI-a, din septembrie-octombrie 2011, tema simpozionului a fost „Lirica de detenţie anticomunistă”. Volumul, deja publicat: Experimentul Piteşti, Comunicări prezentate la Simpozionul PERT 11 Piteşti, 30.09.2011 – 02.10.2011, Conference Proceedings, Lirica de detenţie anticomunistă, Fundaţia Culturală Memoria Filiala Argeş, Piteşti, nr. 1/2012; în cele 491 de pagini conţine în partea I comunicările despre „Experimentul Piteşti – reeducarea prin tortură”, lucrări prezentate de foşti deţinuţi politici torturaţi cât şi torţionari, încercând să scoată la lumină oribilul experiment de la Piteşti.
În partea a II-a a volumului sunt lucrări despre „Lirica de detenţie anticomunistă”. Aici au fost prezentate poeziile Episcopului Ioan Ploscaru, de către Sergiu Soica care a participat la acest Simpozion cu lucrarea: Rezistenţa Episcopului Ioan Ploscaru în închisorile comuniste prin versuri şi rime, mai menţionăm că pe coperta patru a acestui volum într-un medalion îl vedem pe Episcopul Ioan Ploscaru.
Din această comunicare observăm că: poeziile episcopului greco-catolic Ioan Ploscaru, sunt expresia gândurilor şi sentimentelor întregului episcopat greco-catolic şi a preoţilor Bisericii Române Unite, din anii grei de închisoare, care pe atâţia i-a costat viaţa. Episcopul Ploscaru afirma că: „acolo în subterane, după gratii şi zăvoare, nu era nimic frumos care ar fi putut genera emoţia estetică. Acolo sufletul era o privire care se ruga, tăcea cu Dumnezeu, conştient că poartă crucea cu El, în El şi în locul Lui, pentru Biserică şi Naţiune”
În temniţele Gulagului românesc era interzis să deţii – sub pedeapsa de săptămâni de celulă neagră şi lanţuri – orice obiect de scris, orice literă tipărită. Numai memorizând, cum a făcut Episcopul Ploscaru, se putea reține o idee. În acest scop versul era cel mai eficient mijloc. Sentimentele exprimate erau versificate şi învăţate pe de rost. Versificarea era un mijloc de a folosi şi roda memoria, ce a umplut totodată şi golul celor patru pereţi ai celulei, unde era uitat deţinutul, uneori ani îndelungaţi.
În versurile sale Episcopul vorbea cu Domnul. Aceste poezii, profund personale, sunt atribuite tuturor celor ce asemenea lui trăiau mărturia-martiriu a credinţei lor în temniţele comuniste. Scrise în numele fraţilor întru credinţă şi suferinţă, ca şi unii părinţi ai bisericii ce-şi semnau scrierile cu câte un pseudonim, doar pentru că era nevoie de un nume adunat pe o carte, autorul acestor versuri îşi păstrează anonimatul, cu pseudonimul Ioan Andrei, ca expresie a unei adevărate lepădări de sine:
„Imagini şi gânduri şi rime,
Le-am lăsat din suflet anonime,
Ca să ştii că-s numai pentru Tine”.
Aceste poezii exprimă o trăire pentru care nu găsim epitet mai potrivit decât acela de mistică. O tainică unire se petrece în şi prin trăirea suferinţei în Cristos. Căci Dumnezeu i se revelează robului nu în triumf, ci în pătimirea Sa: „noi team ales Doamne / Când Te-au prins duşmanii”
Participarea lui Sergiu Soica la acest simpozion ne poate face sa recitim poeziile Episcopului Ioan Ploscaru publicate în volumul Cruci de Gratii sau se reascultăm CD-uri cu poezii pe care însuşi autorul – episcopul de pie memorie – le-a recitat.
Raimondo-Mario Rupp
