Comunitatea din Vicenza a fost cea de a şasea în care Preasfinţitul Alexandru Mesian – episcopul eparhiei greco-catolice de Lugoj, în „tour” în parohiile româneşti din nordul Italiei -, în 12 aprilie a.c, a prezentat volumul „Lanţuri şi teroare” al I.P.S. Ioan Ploscaru, tradus în premieră în limba italiană.
Seara a debutat prin prezentarea invitaţilor de către moderatorul întâlnirii P. Raimondo Salanschi. La eveniment au participat în afara Preasfinţitului Alexandru: Excelenţa Sa Mons. Beniamino Pizziol, episcopul diecezei de Vicenza, care, pe urmele predecesorului său Mons. Cesare Nosiglia, găzduieşte cu multă disponibilitate comunitatea românească din dieceză, Mons. Lodovico Furian, vicarul general al diecezei de Vicenza, prof. Giuseppe Munarini, care, împreună cu doamna Mariana Ghergu a tradus cartea, îmbogăţind-o cu note referitoare la personaje, locuri, evenimente istorice pentru cititorul de limbă italiană, pr. Lino Genero, administratorul parohial al comunităţii „Araceli”, preoţi, surori şi numeroşi laici.
După mulţumirile de rigoare adresate celor prezenţi, pr. Raimondo Salanschi a făcut un „excursus” istoric legat de originea credinţei românilor. Analiza părintelui Raimondo Salanschi a dorit să fie o introducere pentru prezentarea propriu zisă a cărţii „Lanţuri şi teroare” făcută, apoi, de PS Alexandru Mesian.
A urmat discursul profesorului Giuseppe Munarini din Padova care, aşa cum spusesem înainte, a fost co-traducătorul acestui volum. Dânsul a expus fazele de lucru prin care a trecut volumul, făcând şi un rezumat istoric referitor la perioada la care se referă cartea.
Vorbind despre cartea „Lanţuri şi teroare”, Preasfinţitul Alexandru a subliniat faptul că aceasta este „culegere de evenimente petrecute în cei 41 de ani în care Biserica Română Unită a fost complet suprimată”.
Dânsul a împărţit această perioadă în două părţi şi anume: din 1948 până în 1964 şi din 1964 până în 1989.
Prima perioadă a fost cea mai grea pentru Biserica greco-catolică. Este epoca în care ea a fost pusă în afara legii, acuzată de colaboraţionism cu papalitatea, spionaj şi trădarea Patriei. În acest timp, ierarhii, preoţii, călugării şi credincioşii greco-catolici au fost aspru persecutaţi, mulţi dintre ei murind în chinuri de martiri în închisorile si coloniile de muncă forţată din gulagul comunist sau în domicilii forţate.
Cea de a doua perioadă este caracterizată prin eliberarea deţinuţilor politici din închisoare în 1964 prin intermediul amnistiei generale dar şi continuarea urmăririi până la căderea comunismului în 1989, când Biserica Greco-Catolică a reintrat în legalitate.
Aceste pagini, compuse în prima jumătate a anilor cincizeci şi în primii ani după 1990, sunt caracterizate de onestitatea unui om care a decis cu seninătate să nu ajungă la niciun pact cu propria conştiinţă. Cartea reprezintă jurnalul unei suferinţe personale, mărturia unei Biserici constrânse să intre în clandestinitate şi care, din păcate, din cauza specificităţii ei, a continuă şi în prezent să fie persecutată atât în România cât şi în multe ţări din Occident.
Intervenţia Preasfinţitului Mesian s-a terminat printr-o extraordinară mărturie personală din anii comunismului.
La finalul prezentărilor au urmat o serie de întrebări din partea publicului din care am avut ocazia să constatăm interesul comunităţii italiene asupra Bisericii din România.
Monica Salanschi
www.bru-italia.eu
Mai multe fotografii se găsesc AICI.
