Frații Franciscani Minori Capucini din Sighetu Marmației au organizat în timpul Postului Mare diferite momente de rugăciune și reflecție asupra misterului morții și învierii Mântuitorului nostru Isus Hristos. Unele dintre acestea au fost Adorația Crucii în biserica parohială, rugăciune în cadrul căreia se face de fiecare dată un semn personal de adeziune și venerație precum și Calea Crucii în capela oratoriului. Duminică, 21 aprilie a.c, tinerii s-au rugat Calea Crucii în „Cimitirul Săracilor” în memoria celor care au murit pentru credință. Iată câteva mărturii ale tinerilor participanți din grupul Speranța.
„Pentru mine personal, cele două momente de rugăciune reprezintă un alt mod de a comunica cu Dumnezeu: meditarea asupra jertfei Sale și retrăirea suferințelor de pe drumul spre Golgota împreună cu Isus, chiar dacă la o intensitate mult mai mică. Fiecare dintre noi își trăiește diferit credința și fiecare simte prezența lui Dumnezeu altfel decât ceilalți. În timpul celor două momente de rugăciune se creează o atmosferă de intimitate, chiar dacă sunt prezente mai multe persoane. Atmosfera din timpul Adorației, de exemplu, este una liniștitoare, îți umple sufletul de pace și lumină, dar cel mai important lucru este că mișcă sufletele noastre și ne pune pe gânduri cu privire la credința noastră: facem sau nu suficient? (Duți Chindriș).
„Feţe cunoscute şi necunoscute. Câţiva tineri care au făcut paşi diferiţi în viaţă, au diferite gânduri şi scopuri. Câteva zeci de oameni, s-au adunat într-un loc special al oraşului: „Cimitirul Săracilor”. Vrând să se unească în rugăciune cu aceia care cândva, poate cu preţul vieţii s-au rugat şi şi-au dedicat viaţa lui Isus, câţiva tineri s-au adunat, animaţi poate de curiozitate şi dorinţa de a participa la o rugăciune comunitară. Ce poate aduna atâţia tineri? Rugăciunea: fiecare părticică a corpului are rugăciunea sa pentru mintea omului, şi toate aceste rugăciuni, se adună cuvânt cu cuvânt, şi formează una singură, gândul nostru comun de iubire şi dăruire pe care îl dăruim Celui de Sus” (tânăr din grupul Speranța).
Este important să conștientizăm că trebuie să renunțăm puțin la noi, la timpul nostru pentru a-l dedica lui Dumnezeu, și aceasta nu ar trebui să fie un sacrificiu, ci o plăcere. Prin aceste activități ar trebui să învățăm ceva și ar trebui să fim recunoscători că avem posibilitatea de a le face. Referitor la Calea Crucii de la „Cimitirul săracilor” pot spune ca a fost o activitate în care am dovedit încă o dată că suntem disponibili în a-i ajuta pe ceilalți, de data aceasta rugându-ne pentru sufletele celor adormiți acolo. Aceștia au murit pentru credința lor în Dumnezeu și cred că merită măcar o data pe an să îi menționăm în rugăciunile noastre. (Adriana Zola).
Pr. Eugen Giurgica OFMCap.
