Preasfinția Voastră,
Îndoliată familie,
Iubiți frați și surori în Cristos,
Am primit cu tristețe vestea trecerii la Domnul a părintelui Octavian Moisin, vrednic preot al Arhieparhiei de Alba-Iulia și Făgăraș și Prelat de onoare al Sfântului Părinte.
În aceste clipe dificile, aș dori să vă asigur de comuniunea mea de rugăciune pentru sufletul părintelui, exprimând cu această solemnă ocazie și doliul Bisericii noastre. După o lungă viață dedicată lui Dumnezeu, acest adevărat stâlp al Bisericii Unite, înconjurat de cei șapte copii – între care doi preoți din perioada clandestină a Bisericii Unite – și mulțimea de nepoți, se îndreaptă însoțit de rugăciunile noastre spre cer.
Hirotonit preot la o săptămână după suprimarea Bisericii Române Unite, pe 8 decembrie 1948, la București, părintele Octavian a făcut din propria casă un altar închinat speranței. Viața sa în Cristos – suprema mărturie pe care ne-o lasă – ne îndeamnă astăzi, mai mult ca oricând la bucuria Împărăției lui Dumnezeu, unde nădăjduim să fim cu toții împreună în casa Tatălui. Petrecerea în veșnicie a fratelui nostru preot Octavian ne îndeamnă așadar să ne pregătim sufletul pentru a doua venire a Domnului.
Celebrarea vieții unui om, preot și tată de familie, consacrat de credință și de jertfa iubirii pentru Domnul și semenii săi, rămâne un semn. Cei care vor să rămână cu Cristos sunt dispuși să-l accepte și pe Cruce, așa cum a făcut-o părintele Octavian. Mesajul vieții sale ne confirmă, prin curajul simplu al mărturiei, că viața creștină se întemeiază pe iubirea de Dumnezeu. Dăruit meseriei sale de inginer chimist, laureat cu merit, dar mai ales Cuvântului vieții, adormitul întru Domnul a fost cel care a lăsat totul deoparte când a fost vorba să apere credinţa în Dumnezeu.
Pe drept cuvânt, aș dori acum să exprim la ceas de vremelnică despărțire, în numele Bisericii, recunoștința pentru un suflet atât de generos față de Domnul. Rugăciunea pentru el şi împreună cu el să ne fie semn de speranță, speranța unei vieți cheltuite pe altarul familiei și al Bisericii, pentru o istorie adevărată pe care numai Dumnezeu o poate răsplăti pe deplin întru pomenirile veșniciei sale.
Cu această convingere, în speranța Învierii Domnului, adresându-vă sincere și părintești condoleanțe, aduc mulțumită Cerului pentru exemplul de noblețe și verticalitate al părintelui Moisin, rugându-mă ca în veci să-i fie pomenirea!
Dumnezeu să-l numere cu drepții și să-l odihnească în pace!
† Lucian Cardinal Mureşan,
Arhiepiscop Major