13 aprilie 2014, o zi cu o semnificaţie deosebită pentru Eparhia Greco-Catolică de Oradea, pentru că în urmă cu 100 de ani, într-o zi de luni, în Vintere, o mică localitate de la poalele Munţilor Codru-Moma, s-a născut Iuliu Hirţea, episcopul chemat de Domnul să-l mărturisească în perioada comunistă. Drumul început atunci l-a descris în cuvinte simple, mai târziu, în poezia „Chemarea Scripturilor”: „Azi Scripurile mă cheamă,/Cu credinţă să pornesc/Înspre-al Şarpelui de-aramă /Tainic Tron Dumnezeiesc./Vrând să iau la ele-aminte,/ Pe cât pot şi mă pricep,/ Calea Crucii Tale Sfinte/ Bune Doamne o încep”.
Duminica Floriilor şi-a împlinit rostul de a fi arc peste timp: de la leagănul unui prunc din Vintere, la măreaţa Catedrală episcopală din Oradea; de la umila rugăciune de mulţumire a părintelui, la Rugăciunea Euharistică a Arhiereului pentru poporul drept credincios; o Sfântă Liturghie pentru Episcopul ce n-a urât niciodată pe nimeni şi care a împlinit chemarea Păstorului pentru turma sa: „Biserica e plină/ Şi slujba e în toi,/Cucernic se închină,/Poporul Legii Noi.” (Prefacerea Darurilor)
„Divina Liturghie”, cum însuşi Preasfinţitul Iuliu Hirţea o definea, celebrată de urmaşul său, PS Virgil Bercea, ne-a îndreptat atenţia spre Sfântul Altar şi inimile spre Cruce, rugându-ne împreună pe versul poeziei scrise de blândul Episcop: „Divina Liturghie/Cu rostul ei mărit,/E Jertfa pururi vie/Ce eu am prevestit./În ea Christos se frânge,/De-a pururi şi deplin/Sub forme fără sânge/De pâine şi de vin.” (Prefacerea Darurilor)
Predica Arhiereului nostru a fost un cuvânt sincer de învăţătură despre umilinţa Domnului Isus la intrarea în Ierusalim şi bucuria momentană a mulţimii extaziate. A continuat cu o scurtă evocare despre Episcopul Iuliu Hirţea, în care imaginile l-au readus printre noi pe iubitul Părinte al cărui testament rămâne valabil astăzi şi mâine pentru toţi creştinii: „Pe mine nu mă mai pot închide în celula cu gratii, faptele mele sunt bine puse la punct şi tainic ascunse în sufletele urmaşilor mei, a credincioşilor greco-catolici şi al neamului meu. […] Las ca testament, haitei de lupi atei, iertarea, iar vouă iubiţilor mei, binecuvântarea şi să-mi urmaţi sfaturile. Să nu uitaţi niciodată, să fiţi buni creştini, să vă iubiţi ţara şi neamul ca pe voi înşivă, să vă educaţi copiii în dragoste şi iubire, să nu uitaţi că faceţi parte din Biserica Greco-Catolică, întemeiată de Petru pe temelia Romei.” (Testamentul Episcopului Iuliu Hirţea)
La slujba Parastasului cei care l-au cunoscut şi i-au fost alături, atât în temniţele comuniste, cât şi în libertate (Dl. Cornel Onaca, familia Pr. Alexandru Muntean ş.a.), au înălţat un gând şi-o rugăciune la lumina unei lumânări ce arde azi în inimile noastre pentru cel care ne-a învăţat demnitatea de a fi creştin: „Azi, marele Crez/Cu vrednic Botez/De sânge-l sfinţesc;/Pe-al Crucii Altar,/Viaţa în dar/Cu drag mi-o jertfesc.” (Martirul)
Dr. Silviu Sana
Via: EGCO.RO
