Anul Vieţii Consacrate, declarat de Papa Francisc pentru întreaga Biserică Catolică în 2015, a fost deschis şi în Eparhia de Lugoj, în cadrul Sfintei Liturghii Arhiereşti celebrată de PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, duminică, 30 noiembrie 2014, la ora 10.30, în Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj.
La începutul Sfintei Liturghii, PS Alexandru s-a adresat credincioşilor şi Surorilor din ordinul „Sfântului Vasile cel Mare” şi Surorilor de Caritate ale ordinului „Sfânta Ioana Antida”, prezente la Sfânta Liturghie pentru a ne uni în rugăciune în Anul Vieţii Consacrate.
La Sfânta Liturghie, alături de Prea Sfinţitul Alexandru, au concelebrat: Mons. Angelo Narcis Pop, Vicar General şi pr. Teodor Baba, consilier eparhial şi Protopop de Lugoj. Răspunsurile au fost date de corul „Reînvierea” al catedralei, dirijat de d-na prof Olimpia Drăgan.
Prea Sfinţitul Alexandru în cuvântul său, a prezentat câteva reflexii pe marginea evangheliei duminicii, „Tânărul bogat” după care a vorbit despre viaţa consacrată, din mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc.
După predica Prea Sfinţitului Alexandru, Sora Valeria OSBM a dat citire unui mesaj, pregătit special cu această ocazie din care redăm câteva fraze:
„Sunt persoane care în intimitatea inimii și a sufletului au auzit glasul chemării Lui Dumnezeu de a-L urma și ei au răspuns DA invitației Lui. Iubirea Lui Dumnezeu i-a cucerit. Nu sunt preocupați ce primesc în schimb aici pe pământ, ci un lucru îi preocupă: să-L urmeze pe Cristos în curăție, sărăcie și ascultare. Să împlinească voia Lui în apostolat, ajutând cât mai multe suflete să-L cunoască pe Dumnezeu, să-l iubească , să-I slujească și să ajungă la mântuire.
Călugării și călugărițele se simt iubiți de Dumnezeu și acceptă cu resemnare viața așa cum este ea cu bucuriile și suferințele ei. Trăiesc în mănăstiri, au o viață simplă și modestă, nu adună bani sau averi, sunt supuși Bisericii și Superiorilor lor, nu se căsătoresc, prin vot practică curăția și înfrânarea.
Călugării și călugărițele sunt foarte sensibili față de cei săraci, marginalizați, bolnavi, bătrâni, copii, tineri, familii cu probleme, muribunzi: tuturor le vin în ajutor cu tot ce pot, de multe ori renunțând la puținul lor. Apostolatul, catehizarea copiilor, a tinerilor, a adulților, îndrumarea spirituală, este o preocupare continuă pentru a ajuta oamenii să-L descopere pe Dumnezeu. Toate aceste sacrificii și renunțări sunt făcute din iubire față de Mirele Ceresc și setea de a-i vedea pe toți fericiți și mântuiți.”
Din partea Surorilor de Caritate a vorbit Sora Mihaela care a prezentat câteva gânduri despre viaţa consacrată:
«Toți credincioșii, în virtutea renașterii lor în Cristos, au în comun aceeași demnitate; toți sunt chemați la sfințenie; toți participă la zidirea unicului trup al lui Cristos, fiecare după chemarea sa și după darurile primite de la Duhul Sfânt.
Părăsirea lucrurilor pământești sau mai bine zis a grijilor și preocupărilor din această lume pentru a se îngriji de relația cu Cristos, se realizează concret prin profesiunea votului de castitate, sărăcie și ascultare, voturi pe care orice creștin le trăiește, însă la un alt nivel (călugări şi laici).
Trăind în ascultare, fără nimic al său și în curăție, cei consacrați dau mărturie că Isus este Modelul în care orice virtute își atinge desăvârșirea.
Persoanele consacrate imită mai îndeaproape și reprezintă necontenit în Biserică, forma de viață pe care Isus, primul consacrat și primul misionar al Tatălui pentru Împărăția lui, a îmbrățișat-o și a propus-o ucenicilor care îl urmau. Reflectă însuși modul în care a trăit Cristos.
În concluzie, „Ce s-ar întâmpla cu lumea, dacă n-ar fi călugării?”, se întreba sfânta Tereza a lui Isus. Dincolo de estimările superficiale în funcție de utilitate, viața consacrată e importantă tocmai pentru că este belșug de gratuitate și de iubire. Fără acest semn concret, iubirea Bisericii în ansamblu s-ar putea răci. Viața Bisericii și societatea însăși au nevoie de persoane capabile să se consacre cu totul lui Dumnezeu».
Persoanele consacrate îi îndeamnă pe toți credincioșii să se roage în acest timp sfânt mai mult pentru călugări și călugărițe, pentru a putea rămâne statornici în vocația lor și pentru a putea învinge toate ispitele și greutățile cu care se confruntă, mulți trăind în mijlocul lumii datorită apostolatului pe care-l desfășoară in societate.
Anul Vieții Consacrate a început în primă Duminică din Advent după calendarul latin şi se va încheia la 2 februarie 2016.
Raimondo-Mario Rupp
Mai multe fotografii se găsesc AICI.
