În Duminica lăsatului sec de brânză, la 22 februarie PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj a efectuat o vizită pastorală în două parohii din Protopopiatul de Oraviţa: parohia Lăţunaş şi Centrul Social „Sfântul Iosif” din Oraviţa, un cămin de bătrâni care aparţine parohiei greco-catolice Oraviţa.
Prima vizită a fost în parohia Lăţunaş unde s-a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească. Este a treia vizită pe care P.S. Alexandru o efectuează în această parohie.
Parohia Lăţunaş are o istorie impresionantă. Conform Şematismului istoric al Diecezei Lugojului de la 1903, aflăm că această parohie a fost înființată la anul 1851, prin trecerea la unire cu Biserica Romei a locuitorilor şi mai ales prin stăruinţele unui oficiant al familiei ortodoxe sârbe baron Stoianovici. La 1856 primind Sfânta Unire preotul gr. ortodox Adam Botoş din localitate, împreună cu comuna întreagă s-au întors la unire. Bunurile fostei parohii ortodoxe din localitate: biserică, şcoală şi două sesiuni parohiale au intrat astfel în posesia noii parohii greco-catolice.
Biserica din piatră a fost edificată la anul 1844. Iconostasul bisericii are valoare artistică şi istorică; a fost realizat între 1760-1762, pentru catedrala ortodoxă sârbă din Timișoara. Pictura aparţine distinsului meșter iconar Ștefan Tenețchi – pictor deosebit de important pentru Serbia, Banat şi Ardeal care a pictat printre altele şi iconostasul Catedralei Greco-Catolice „Sf. Treime” din Blaj. La anul 1840 comunitatea ortodoxă sârbă a schimbat iconostasul şi astfel vechiul iconostas a fost cumpărat de baronul Stoianovici pentru biserica din Lăţunaş care a trecut la Unirea cu Biserica Romei în următorii ani. La anul 1903 parohia Lăţunaş număra 686 credincioşi greco-catolici.
După căderea comunismului şi repunerea în libertate a cultului greco-catolic din România, datorită relaţiilor de frăţietate între Mitropolia Banatului şi Episcopia Greco-Catolică de Lugoj, şi datorită generozității binecunoscute a Î.P.S.S. Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, de Pie memorie s-a putut redeschide şi această parohie ca multe altele din Banat prin retrocedarea pe cale amiabilă a bisericii.
Parohia a fost reactivată în anul 1992. Primul preot care a asigurat serviciile religioase pentru comunitatea unită din Lăţunaş, a fost pr. Ioan Bojin, actualul paroh.
La sosire P.S. Alexandru a fost întâmpinat cu Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie de pr. Ovidiu Cozmuţa, Protopop de Oraviţa şi de către pr. paroh Ioan Bojin. Alături de P.S. Alexandru, la Sfânta Liturghie au concelebrat: pr. prot. Ovidiu Cozmuţa şi pr. paroh Ioan Bojin.
În cuvântul de învăţătură, P.S. Alexandru s-a referit la textul Evangheliei duminicii. De-asemenea Prea Sfinţia Sa a vorbit în general despre istoria acestei parohii.
Pr. paroh Ioan a mulţumit în primul rând bunului Dumnezeu şi Prea Curatei Fecioare Maria apoi Prea Sfinţitului Alexandru pentru vizită şi pr. protopop Ovidiu Cozmuţa.
* * *
După Sfânta Liturghie, vizita Prea Sfințitului Alexandru a continuat la Oraviţa la Centrul Social „Sfântul Iosif”. Prea Sfinţia Sa a vizitat un bun credincios din Lugoj, dl. Ioan Octavian Bacău, internat în acest centru, nepot al distinsului pr. Ioan Bacău, fost dirijor în perioada interbelică al corului „Lira” al catedralei din Lugoj.
Centrul social „Sfântul Iosif” aparţine parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică Oraviţa şi se află sub conducerea Preotului Paroh, Protopop Cozmuţa Ovidiu, care cu multe inteligenţă, dăruire şi caritate creştină coordonează această instituţie: căminul de bătrâni. Acest centru social fiinţează într-o clădire monument istoric din Oraviţa, clădire în care a funcţionat odinioară un hotel în care în anul 1868 a fost găzduit marele poet Mihai Eminescu, pe atunci membru al trupei de teatru Pascaly din Iaşi.
Această clădire, cu o istorie atât de interesantă, a aparţinut apoi familiei Mariane Duval, care a recuperat-o după 1990, punând-o la dispoziţia Primăriei Oraviţa şi parohiei greco-catolice de aici, pentru a o transforma în Centru Social. Renovarea clădirii, care se întinde pe 900 m2, a început în anul 2006 şi a durat doi ani. Sfinţirea centrului a avut loc de sărbătoarea „Sf. Ap. Petru şi Pavel” la 29 iunie 2008, de către P.S. Episcop Alexandru Mesian.
Pentru amenajarea acestui centru, a contribuit substanțial: Episcopia greco-catolică de Lugoj, prof Giovani Codevilla (Italia), diferiţi sponsori, din ţară şi străinătate. Mobilierul clădirii a fost suportat de Asociaţia „Renovabis”, (Germania).
În 2014 s-a primit acreditarea de către instituţiile agreate ale statului ca şi cămin de bătrâni.
În acest Centru Social îşi desfăşoară activitatea 22 de angajați şi deocamdată se autofinanţează din pensiile bătrânilor care locuiesc acolo. Nu se primeşte ajutor din partea statului. În prezent 20% din cheltuielile curente sunt acoperite de binefăcători iar 80% din contribuția beneficiarilor. Cele mai mari costuri în proporție de 80% sunt pentru cei imobilizați care au nevoie de scutece pentru adulţi (pampers). 60% din contribuția bolnavilor acoperă în acest moment, 80% din totalul costurilor, 20% provenind din sponsorizările diferitor binefăcători.
Acest centru găzduieşte în condiţii optime 60 de bătrâni printre care majoritatea cu handicap locomotor. Rvs. pr. prot. Ovidiu, ne-a declarat că această casă deja este prea mică faţă de numărul mare de solicitări. Clădirea dispune de o capelă şi un preot care locuieşte în acest centru, fiind permanent la dispoziție pentru diferite servicii spirituale; de-asemenea căminul de bătrâni dispune de: bucătarie, sală de mese, sală de lectură, cabinet medical, terasă, curte interioară etc.
Raimondo-Mario Rupp
Mai multe fotografii se găsesc AICI.
