Sâmbătă, 16 mai a.c., parohia greco-catolică Naşterea Maicii Domnului din localitatea Iaz, judeţul Sălaj, a găzduit Întâlnirea copiilor din parohiile aparţinătoare protopopiatului Şimleu Silvaniei. Sfânta Liturghie a început la ora 10.30, fiind oficiată de preoţii însoţitori. Părintele protopop Nicolae Bodea a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat că Dumnezeu îi iubeşte pe cei mici pentru că sunt nevinovaţi şi curaţi, pentru că sunt sinceri şi spontani. Pornind de la o istorioară i-a făcut pe copii să înţeleagă cum este Dumnezeu: ne caută pe fiecare dintre noi, chiar dacă, poate, noi ne-am îndepărtat foarte mult de El. Părintele paroh Vasile Pop a mulţumit tuturor preoţilor care s-au implicat în organizare, precum şi credincioşilor care au muncit pentru pregătirea celor necesare.
Programul a continuat cu masa de prânz oferită cu generozitate de credincioşii parohiei în căminul cultural din localitate. După-amiază în curtea bisericii, conduşi de animatorii trimişi de Biroul Pastoral din Oradea şi de părintele Ioan Şanta, responsabil cu tinerii, copiii au avut ocazia de a se bucura de câteva ore de jocuri, concursuri şi dansuri. În încheierea zilei, Muzeul de Artă Populară Ligia Bodea din localitate a fost o ocazie de delectare şi cunoaştere a unor frumoase vestigii etnografice expuse şi îngrijite cu migală de tânăra studentă pasionată de obiectele tradiţionale ale zonei.
Ocazie de cunoaştere, de socializare, de rugăciune şi recreere, astfel de activităţi sunt simpatizate de cei mici. De ce o activitate care să îmbine jocul cu rugăciunea? Pentru că psiho-pedagogia creştină recomandă o astfel de abordare: pentru copil activităţile vor îmbrăca o formă ludică, adică sub formă de joc, sau vor îmbina activitatea efectivă cu episoade de joc. De fapt şi la şcoală facem exact acelaşi lucru în clasele primare: activitatea de învăţare este presărată cu jocuri didactice. Jocurile copiilor însă, făcute la umbra Bisericii, sub supravegherea adulţilor, sunt o rugăciune prelungită, atunci când respectă nişte reguli, atunci când le oferă acestora ocazia de a comunica, de a colabora, de a lucra în echipă, de a zâmbi şi a fi fericiţi. Atunci când reuşim să îi facem pe copiii noştri să se întoarcă acasă mai bucuroşi, mai mulţumiţi, ei îşi vor asculta părinţii mai bine, se vor bucura de pâinea de pe masă sau de alte bucurii simple şi în această situaţie este vorba despre o caritate extraordinară făcută copiilor şi familiilor acestora.
Se cuvin sincere mulţumiri tuturor celor care au dăruit din sufletul, din timpul, din intenţia bună şi curată, tuturor pe care îi cunoaştem sau pe care, în anonimat, numai Dumnezeu îi ştie!
Florica Bodea
via EGCO.ro
