„Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici
care nu vor vedea moartea până când nu vor vedea
împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere” Mc 9, 1
Noi am văzut Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere după 68 de ani de la moartea unei parohii și pe care Domnul Isus Cristos a înviat-o acum. Aceasta este puterea lui Dumnezeu și răbdarea sfinților, adică a celor care cred. Așa după cum știm și din dialogul lui Isus cu Marta:
„Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. Marta i-a zis: „Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de pe urmă”.Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. In 11, 21-26
Iată deci, că nu după 4 zile ci după 68 de ani trăim această bucurie a învierii, a celor care au crezut în Isus și l-au urmat cu fidelitate.
În Duminica I după Înălţarea Sfintei Cruci, la 18 septembrie 2016 a avut loc prima Sfântă Liturghie greco-catolică în biserica greco-catolică din Mercina, după retrocedarea bisericii de către Biserica Ortodoxă, către Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.
După mulţi ani şi procese, s-a câştigat prin proces retrocedarea acestei biserici. S-a ajuns până la retrocedare prin Executor Judecătoresc. Totuşi, în cele din urmă, predarea-primirea s-a făcut în data de 5 septembrie, pe cale amiabilă, pe bază de Proces-Verbal între cele două culte.
Am celebrat prima Liturghie greco-catolică din Mercina, Duminică 18 septembrie, împreună cu pr. prot. de Oravița, Ovidiu Cozmuța, cu pr. Florin Faur din Jamu Mare, cu pr. Ioan Bojin, paroh de Lățunaș, cu pr. Ionuț Caplea, paroh de Jitin, și cu pr. Andrei Grad paroh de Secășeni. Răspunsurile au fost date de corul parohial. Preoţii celebranţi au venit însoţiţi de credincioşi.
A fost o sărbătoare minunată în care cu toții am putut rosti cu bucurie imnul de învingere „Cristos a Înviat…!”
Acum le rămâne credincioaselor marianiste cu rozariul în mână, ca și mironosițele din timpul Învierii Domnului, să trezească credința celor care încă stau ascunși de frica amenințărilor din zilele noastre, și ca vestindu-le că Domnul a Înviat, și să iasă din casele lor și să participe la bucuria revederii Mântuitorului sub forma pâinii și a vinului în Sfânta Euharistie celebrată în frumoasa biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Și așa cum în icoana hramului, Isus primește în brațele sale sufletul Mariei, ca pe un copilaș, îl rugăm să primească sufletele tuturor celor care au adormit în credința catolică din parohia Mercina, în speranța învierii vieții de veci. Pentru că datorită încrederii lor, noi astăzi vrem să vestim lumii credința noastră, viața noastră, urmând îndemnul Mântuitorului:„Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăţia.” Lc 12, 32
Și dacă milostivirea lui Dumnezeu este unilaterală „face să cadă ploaia peste cei buni și peste cei răi”, iubirea cere reciprocitate, adică răspunsul nostru – iată-ne Doamne, fie după cuvântul tău!
Din istoricul Parohiei Mercina, cf. șematismului din 1901 aflăm că parohia s-a înființat în anul 1864 prin trecerea la Unire a unei părți a locuitorilor prin conlucrarea preoților Vichente Popovici și Paul Iorgovici din parohia Vărădia. Odată cu înființarea parohiei s-a deschis și școala greco-catolică din localitate. Primul paroh a fost David Mioc, preot ortodox trecut la Unire, iar apoi l-a urmat nepotul său Efrem Mioc. Biserica actuală s-a construit după 1910.
Omnia Ad Maiorem Dei Gloriam!
Pr. Cristian Chișvasi – parohia Mercina
