Ca urmare a modului distorsionat în care mai multe ziare au prezentat cazul distrugerii bisericii greco-catolice din Săpânţa, aflată în incinta „Cimitirului Vesel”, de către reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, precum şi a unor afirmaţii calomnioase la adresa credincoşilor greco-catolici din Săpânţa,
Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Săpânţa face următoarele precizări:
- Atât biserica din „Cimitirul Vesel”, cat şi terenul din jurul bisericii, pe care s-a constituit cimitirul, au fost şi sunt proprietăţi greco-catolice. Lăcaşul de cult din „Cimitirul Vesel” a fost construit în anul 1886 şi nu a fost expropriat niciodată, iar aceasta pentru că actele de carte funciară se găseau din 1918 în Cehoslovacia, iar apoi, din 1945, în Ucraina (Uniunea Sovietica), la Tribunalul Tiaciv (Teceu), aşa încât autorităţile din România nu s-au mai complicat cu exproprierea. Din anul 1948 şi până în prezent Biserica Ortodoxă Română a folosit edificiul fără acte, ca posesor precar.
- „Cimitirul Vesel” din Săpânţa a fost pornit de către Stan Ioan Pătraş în anul 1935. În 1940, la sugestia preotului greco-catolic Grigore Riţiu, paroh al localităţii, care era şi profesor de română şi latină, crucile au devenit mai late şi s-a scris pe ele un epitaf în limba română. În perioada respectivă, dat fiind faptul că Ardealul de Nord era sub ocupaţie maghiară iar limba română interzisă în administraţie şi şcoli, părintele greco-catolic a considerat că, prin epitafele româneşti sculptate pe cruci de Stan Ioan Pătraş, limba română se va putea păstra în comunitatea din Săpânţa. Nimeni nu ştia atunci cât va dura ocupaţia maghiară. Primii vizitatori ai „Cimitirului Vesel” au fost chiar locuitorii comunei, care pe timpul ocupaţiei hortyste veneau la cimitir ca la o bibliotecă pentru a nu uita să citească în limba română.
- În anul 1948, odată cu instalarea regimul comunist, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a fost împinsă în ilegalitate şi silită să-şi înceteze opera culturală şi religioasă în slujba poporului român. Credincioşii din Săpânţa s-au împotrivit întemniţării dascălului şi bunului lor păstor pr. Grigore Riţiu, numeroşi săpânţeni îndurând din această cauză ei înşişi teroarea închisorilor comuniste. În mod samavolnic autorităţile comuniste au trecut biserica din Săpânţa în posesia Bisericii Ortodoxe Române, care din 1948 şi până în prezent, la început în mod insidios, apoi din ce în ce mai direct, a dus o politică de ştergere a identităţii catolice a săpânţenilor şi incitare la ură interconfesională.
- Propaganda la ură interconfesională practicată de parohia ortodoxă din Săpânţa a culminat în condiţiile de libertate de după 1990, tocmai pentru a zădărnici dorinţa sătenilor de a se declara greco-catolici şi pentru a-i opri pe cei care doreau să se întoarcă la Biserica Greco-Catolică. Pe lângă ameninţările, intimidările, presiunile, bătăile pe care greco-catolicii din Săpânţa le-au îndurat după 1989, rămâne simptomatic cazul din februarie 1997, când decedatul Pop Gheorghe, credincios greco-catolic, dupa ce i-a fost făcut prohodul greco-catolic în curte, a fost furat de către oamenii preotului ortodox din localitate, conduşi de primarul din acea vreme, şi re-prohodit cu preot ortodox. Primarul s-a adresat preotului greco-catolic zicându-i: „Părinte, până aici l-aţi dus voi, de aici îl ducem noi.” Vă lăsăm pe dumneavoastră să analizaţi justeţea şi buna-credinţă a acestor acţiuni.
- Toate aceste presiuni, intimidări, discriminări şi persecuţii sistematice, la care comunitatea greco-catolica din Săpânţa a fost supusă în ultimii 20 de ani, s-au facut cu suportul tacit sau direct al autorităţilor Statului Român, care fie nu s-au implicat pentru a le stopa, fie chiar le-au iniţiat şi susţinut.
- În anul 2003 Episcopia Greco-Catolica de Maramureş a cumpărat un teren intravilan în Săpânţa, aflat la nr. 909, cu intenţia de a se construi pe el o nouă biserică greco-catolică, dat fiind faptul că în cea veche, aflată în posesia Bisericii Ortodoxe Române, nu ni s-a permis să intrăm.
- Din anul 2003 până în prezent ni s-a refuzat sistematic de către Primăria şi Consiliul Local Săpânţa eliberarea unui Plan Urbanistic de Detaliu (PUD) pentru a ne fi construit o biserică pe acest teren cumpărat după 1989, astfel că şi în acest moment suntem nevoiţi să ne ţinem slujbele religioase într-o baracă.
- După 1990, parohia ortodoxă din localitate a început construcţia propriei biserici, tot pe o proprietate greco-catolică, pe terenul numit „Balta Crupii”, unde astăzi au loc slujbe pentru comunitatea ortodoxă.
- Începând cu 2007, parohia ortodoxă Săpânţa a pornit lucrările de „reabilitare” şi „reparare” la biserica proprietate greco-catolică, aflată în incinta „Cimitirului Vesel”, lucrări care au ca scop distrugerea şi ştergerea semnelor care arată că această biserică este greco-catolică. Acţiunea de distrugere a culminat în 31 martie 2009, când turnul bisericii greco-catolice a început să fie demolat.
- Forţaţi de această situaţia creată de parohia ortodoxă din Săpânţa, am iniţiat toate măsurile legale care se impun pentru a salva acest monument istoric românesc din zonă de la distrugere. Dorim pe această cale să tragem un semnal de alarmă asupra importanţei păstrării reperelor culturale româneşti, specifice zonei noastre, şi importanţa păstrării ambientului original în jurul căruia s-a născut şi dezvoltat faimosul „Cimitir Vesel”. Distrugând biserica greco-catolică din incinta „Cimitirului Vesel” prin transformarea ei intr-un kitsch, zona îşi va pierde unicitatea şi faima care atrage atâţia turişti an de an, cu efect economic negativ pe plan zonal lesne de înţeles.
- Dacă în opinia Bisericii Ortodoxe Române complexul patrimonial „Cimitirul Vesel”, aşa cum este cunoscut cimitirul şi biserica, „nu este deosebit de valoros„, dupa cum a declarat purtătorul de cuvânt al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului, pr. Cristian Ştefan, pentru noi este şi dorim să-l salvăm şi să-l păstram pentru generaţiile viitoare.
- Ca urmare a documentelor pe care le-am prezentat instanţei, aceasta a constatat că am făcut dovada proprietăţii asupra bisericii şi cimitirului, şi în consecinţă a emis o ordonanţa preşedenţială care cere sistarea imediată a oricăror lucrări de demolare şi construcţie la biserica greco-catolică din Săpânţa până când cazul va fi soluţionat definitiv şi irevocabil în instanţă.
- Din păcate, din data de 29 Aprilie 2009 până în prezent, ordonanţa preşedenţială de stopare a lucrărilor dată de judecătoria Sighetu Marmaţiei nu este pusă în aplicare de instituţiile abilitate ale Statului Român, care au datoria să pună legea în aplicare şi să-i tragă la răspundere pe cei care o încalcă, astfel că lucrările de demolare şi construcţie la biserica greco-catolică se desfăşoară în continuare.
- Problema legalităţii sau nelegalităţii avizelor şi autorizaţiilor date de instituţiile Statului Român parohiei ortodoxe va fi soluţionată de justiţia română. Până la acea dată însă, există o ordonanţă preşedentială care cere expres sistarea oricăror lucrări de demolare şi construcţie la biserică, ordonanţă care nu este pusă în aplicare de către Instituţiile Statului Român.
- Biserica greco-catolică construita în 1886 şi „Cimitirul Vesel” vor rămâne tot în folosul comunităţii locale cum au fost şi până acum. Nu se pune problema de a-i scoate pe fraţii ortodocşi în drum, cum fals se afirmă de către unii reprezentanţi locali din comună, din moment ce comunitatea ortodoxă are deja o biserică în localitate.
Din aceste câteva exemple de acţiuni făţişe îndreptate împotriva noastră, se poate vedea că greco-catolicii din Săpânţa sunt supuşi la un proces de epurare culturală şi religioasă făcut din iniţiativa sau acceptul reprezentanţilor Statului Român.
Având în vedere toate aceste lucruri, ne considerăm îndreptăţiţi să facem toate demersurile naţionale şi internaţionale care se impun ca discriminarea pe criterii religioase şi presiunile psihologice împotriva noastra să înceteze, iar legea să fie aplicată la Săpânţa în mod egal pentru toţi, aşa cum se cuvine într-un Stat de Drept.
Pr. Grigor Mihai
Paroh