Interviu solicitat de Daniel Pop Episcopului de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, în contextul Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic, ce se desfăşoară în aceste zile la Baia Mare. Interviul a apărut pe situl evenimentului, INTC2009.com.
– Ce strategii are Biserica în vederea implicării tineretului în viaţa spirituală?
– În fiecare Eparhie greco-catolică există structuri adaptate pentru ca tinerii să poată fi cuprinşi în asociaţii, în grupuri de rugăciune, în diferite alte grupuri cu specific tineresc. Aceste asociaţii sunt coordonate de către preoţi, în aşa fel încât tinerii să poată avea o viaţă spirituală, să se poată ghida după principiile creştine şi să aibă o asistenţă spirituală ghidată. Preoţii grupaţi sub îndrumarea unui responsabil cu tineretul participă la întâlnirile consistoriului eparhial, sub îndrumarea Eparhului locului.
– Ce va face Biserica ca să îi menţină şi să îi atragă în lăcaşurile de cult pe tineri?
– Pe de o parte se poate vorbi despre această acţiune de atragere, pe de altă parte ei trebuie să simtă nevoia de a merge în biserici; să nu fie atraşi sau traşi. În acest sens, persoanele consacrate trebuie să arate care este marele avantaj al unei vieţi spirituale, al unei vieţi creştine trăite, nu numai predicate.
– Ce părere aveţi despre marile provocări pentru tineri: alcoolul, drogurile, tutunul…?
– În primul rând eu nu sunt de acord cu un principiu: „Lasă-l cât e tânăr să încerce toate, că după aceea îşi dă el seama!”. Nu, nu sunt de acord. Nu trebuie să tragi o beţie ca să ştii ce înseamnă băutura sau să recurgi la femei, ca să ştii ce înseamnă femeia. Părerea mea este că un tânăr este, într-adevăr, expus la toate acestea. Dar de ce Dumnezeu permite acest rău? El nu-l permite spre distrugerea noastră, ci îl permite tocmai ca noi să primim o imunitate pentru acest rău. Dumnezeu îl permite exact ca în parabola cu neghina şi grâul, pentru ca nu cumva să se smulgă şi grâul. Va veni momentul în care răul va fi pedepsit şi binele va fi răsplătit.
– Ce părere aveţi despre modul în care Biserica îşi valorifică informaţiile pe internet?
– Internetul este un instrument media de ultim moment care are foarte multe avantaje şi care permite comunicarea la distanţă. Atenţie… riscul comunicării foarte rapide este ca informaţii greşite, informaţii rele să se poată transmite cu aceeaşi viteză cu care se transmit informaţiile bune; de aceea, în utilizarea internetului, eu cred că este necesar un foarte bun discernământ. Aş recomanda ca nu tot ceea ce ni se pare bun, să fie imediat pus pe internet. Mai ales că informaţia ajunge în toată lumea. Trebuie să acordăm o mai mare atenţie materialelor care, într-adevăr, sunt educative, care pot zidi, care pot înălţa sufletul.
– Ce părere aveţi despre viaţa sexuală dezordonată în rândul tinerilor şi despre consecinţele acestui fapt?
– De multe ori tinerii trăiesc această problemă ca un fel de privare a libertăţii. De fapt, ceea ce poate că, la un moment dat, chiar Adam şi Eva nu au înţeles, la fel se petrece şi cu tinerii: în sensul că există un mister, care trebuie acceptat ca mister; există o parte care trebuie lăsată la timpul ei. De aceea, invitaţia mea este că (la fel ca într-o grădină) trebuie lăsat ca rodul să se coacă, pentru ca fructul să se poată mânca, să aibă un gust bun. Dacă tu vei culege cireşele în luna aprilie, încă verzi, vei rămâne cu un gust amar în gură. În mod asemănător şi aici se cere o împlinire, o maturizare. În caz contrar, se ajunge la psihoze, nevroze, devieri, care distrug cea mai frumoasă perioadă din viaţa tânărului – pudoarea, modestia, frumuseţea – ce face ca omul să fie om.
– Există tineri pro eutanasiere. Ce părere aveţi despre acest lucru?
– Biserica este foarte clară: protejarea vieţii de la începutul ei, pe cale naturală, până la sfârşitul ei, pe cale naturală. Nimic nu poate justifica modificarea condiţiei unui om. Haideţi să ne punem noi în locul acestui om… Sunt eu în ultimele clipe ale vieţii mele. Cum mi-ar place să se comporte rudele mele cu mine? Mi-ar place să văd cum îmi scot toate aparatele din priză şi mă lasă să mor acolo, ca un câine? Sau mi-ar place să îi văd că se roagă, mă încurajează, chiar dacă eu nu mai comunic, nu mai vorbesc? Mă încurajează pe drumul meu, în aşa fel încât sufletul să meargă împăcat. Vă daţi seama că sufletul acestui om, care se vede omorât, nu poate să plece împăcat din lumea aceasta. De aceea, datoria de creştin este de a pregăti aceşti oameni, de a-i ajuta atât cât se poate să fie ajutat.
– Cum vedeţi Biserica peste 20 de ani?
– În primul rând, gândindu-mă la viitor, poate multe din conflictele confesionale pe care le avem acum se vor încheia. Această campanie de construcţii de biserici ne consumă resursele şi, de multe ori, ne deviază atenţia de la pastoraţie. Sper să avem o Biserică mai paşnică şi proiectată spre cateheză, spre lucrul cu omul; să lăsăm la o parte tribunalele, formalităţile, Episcopul inginer sau arhitect şi să ne concentrăm pe linia de pastoraţie efectivă.
– Ce mesaj transmiteţi atât tinerilor de azi cât şi tinerilor de mâine?
– Sfatul meu este să fie ca şi focul: să-şi înalţe, oriunde ar fi, gândul spre Dumnezeu; să nu uite că Dumnezeu este cu ei şi la bine şi la rău. La fel ca flacăra focului – dacă o lumânare este ţinută în jos sau lateral, mereu flacăra se îndreptă în sus. În al doilea rând, două flăcări unite dau o flacără mai puternică. Să se unească cu acele persoane care se pot înălţa sufleteşte, să caute prietenii bune în viaţa lor. În al treilea rând, să nu uite că de la o flacără se pot aprinde oricâte alte flăcări, dar fără ca flacăra să se consume. Ei trebuie să găsească în sufletul lor resurse de iubire pentru aprinderea credinţei fără însă a consuma propria flacără în credinţă. Ceea ce presupune ca propria flacără să fie alimentată mereu şi mereu la unica sursă de iubire infinită, care este Dumnezeu. De aceea, să fiţi ca şi focul!
via INTC2009.com