Şi anul acesta s-au organizat la Scăiuş două mari pelerinaje. Primul a fost pe 15 august, de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Sfânta Liturghie s-a ţinut atunci afară la altarul special amenajat pentru pelerini. Primăria din Fârliug a contribuit cu asfaltarea platoului din faţa altarului. Al doilea pelerinaj a fost pe 3 octombrie, când au participat numeroşi credincioşi din Judeţele Timiş, Caraş-Severin, Hunedoara dar şi din restul ţării.
Joi 15 octombrie PS Alexandru împreună cu personalul de la Episcopie s-au deplasat la Scăiuş pentru un moment de rugăciune la Prea Curata Fecioară Maria a cărei icoană a lăcrimat a doua oară în acel sătuc în urmă cu exact 75 de ani. În drum spre Scăiuş s-a recitat rozarul. Sfânta Liturghie s-a celebrat în biserică cu un număr restrâns de credincioşi – într-un cadru intim – participând personalul care activează în cadrul Sfintei Episcopii. Sfânta Liturghie a fost pontificată de PS Alexandru,alături de Prea Sfinţia Sa la masa altarului fiind: Rvs. Mons Angelo-Narcis Pop, Vicarul General al Eparhiei de Lugoj, Rvs. Drd. Coriolan C. Mureşan, Vicarul Judecătoresc al eparhiei noastre, Rvs. Pr. Ciprian Barcan, responsabil cu sectorul administrativ şi paroh la Oţelul Roşu (Jud. Caraş-Severin) şi Rvs. Pr. Robert Trubiansky, paroh la Păru. PS Alexandru în câteva cuvinte a relatat despre evenimentul lăcrimării icoanei Maicii Domnului de la Scăiuș pe care l-a prins în contextul martirilor secolului XX, vorbind şi despre apariţiile Sfintei Fecioare Maria de la Fatima şi din alte locuri.
Deşi nu a fost o vizită anunţată, la Sfânta Liturghie a participat şi un mic grup de credincioşi. Pr. paroh Hasciar Ilie din motive de sănătate nu a putut fi prezent. La sfârşitul Sfintei Liturghii a avut loc Consfinţirea la Inima Neprihănită a Prea Curatei Fecioare Maria.
Icoana Sfintei Fecioare Maria, a lăcrimat de două ori în anul 1934: prima lăcrimare a fost pe 30 septembrie şi a doua oară în 15 octombrie. Cazul a fost studiat încă de pe atunci, prin constituirea unei anchete din partea Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, condusă de P.S. dr. Alexandru Nicolescu, Episcopul Lugojului, cu asistenţa rev. canonic dr. Ioan Marianescu şi a Cl. dr. Iuliu Raţiu, prim-notar consistorial în Lugoj, luându-se mărturii scrise sub jurământ, de la martorii oculari. Din anul 1935 s-au organizat anual pelerinaje la Scăiuş. Cel mai mare pelerinaj a fost organizat în anul 1948, înainte de desfiinţarea Bisericii greco-catolice. Atunci s-a hotărât ca icoana Maicii Sfinte să fii adusă la Lugoj şi expusă în catedrală în tot timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, de la 1-15 august. În ziua de 31 iulie 1948 a plecat spre Scăiuş un pelerinaj format din peste 500 de credincioşi şi 12 preoţi. Important de menţionat este faptul că au parcurs pe jos cei 25 de kilometri, iar seara au ajuns la Scăiuş. S-au făcut rugăciuni până noaptea târziu (Rozarul, Paraclisul, Acatistul, Binecuvântarea Euharistică şi alte devoţiuni) iar a doua zi s-au întors la Lugoj, cu icoana purtată de patru preoţi. Pelerinajul a ajuns seara la marginea oraşului Lugoj, fiind aşteptat de un mare număr de credincioşi cu lumânări aprinse. Erau aproximativ 5000 de oameni, nu numai greco-catolici, ci şi de alte confesiuni şi chiar cei fără credinţă, cântând frumoase imnuri în cinstea Preacuratei.
Aceste pelerinaje au încetat între anii 1948 şi 1989, perioadă în care a fost interzis cultul greco-catolic în România, dar au fost reluate după Revoluţia din 1989 din iniţiativa arhiepiscopului Ioan Ploscaru de pie memorie, trecut la cele veşnice în anul 1998. De altfel, I.P.S.S. Ioan Ploscaru a scris şi o carte, „Icoana Maicii Sfinte de la Scăiuş”, în care a adunat declaraţiile a 144 de martori care au văzut această minune.
Raimondo-Mario Rupp
Fotografii de la acest eveniment se găsesc AICI
