„Dumnezeu e în aşa măsură pretutindeni încât chiar şi atunci când îi întoarcem spatele
ne aflăm faţă în faţă cu El.” – spune Monseniorul Vladimir Ghika.
Oare este prezent Dumnezeu și la Brebu-Nou? Și dacă este cum ne-am dat seama?…
… Ne-am adunat 22 de suflete, flăcăi și mândrulițe, persoane consacrate și persoane laice, tineri și foarte tineri și „mai puțin” tineri, din diferite cotloane ale țării, și am plecat să-L descoperim acolo la Brebu-Nou, sub denumirea de «CAMPUS FORMATIV-RECREATIV, BREBU-NOU 2010», timp de 8 zile, din 29 august 2010 până în 6 septembrie 2010. Am pornit „Marea Căutare” sub motto-ul „Mă voi întoarce la Tatăl”, care reprezintă cuvintele rostite de fiul risipitor, dar care nu le-am înțeles, dat fiind faptul că noi am plecat în descoperirea Lui, deci Tatăl era cel pierdut, nu? În fine…
… Ne-am pregătit „planul de explorare” și uneltele. Ne-am dat seama ca nu-L vom găsi pe Doamne-Doamne prin explorări speologice, prin alpinism sau alte activități de gen, ci prin activități de diferite categorii, cum sunt:
-
Activități spirituale: Sfânta Liturghie, rugăciuni seara și dimineața, exercițiu de tăcere și meditare,adorație cu mărturie a unei vieți lângă Dumnezeu, discuții de grup pe tema pildei Fiului Risipitor;
-
Activități psihologice: exerciții de cunoaștere, atât a celor din jur, cât și a propriei persoane;
-
Activități creative și recreative (în grup și toți grămadă): jocuri, drumeții, dansuri, ateliere de muzică (imnul campusului – maistru Ana-Maria), film (documentar despre Brebu-Nou – maistru Raimondo) și „de râs” (scenetă cu clowni, pentru terapie prin râs – maistru Adi), vizionare de film, concursuri, tombolă, timp liber;
-
Activități de responsabilizare și muncă în echipă: curățenie, animare de jocuri, animarea Sfintei Liturghii, pregătirea și aprovizionarea meselor, dar nu și a mâncării (care a fost responsabilitatea unei persoane „mai puțin” tânără, dar totuși tânără, tanti Lizica).
Pe acest drum, ne-am aprovizionat cu echipament și unelte specifice explorării Divinului: energie, bunătate, răbdare, rugă, veselie, bucurie, sprijin și ajutor pentru ceilalți, cânt, entuziasm, meditare, întrebări… într-un cuvânt: tinerețe… Și, prin activitățile acestui campus, am descoperit că Dumnezeu nu vrea în jurul Lui persoane care să-și petreacă timpul numai în genunchi, în Biserică sau în cărți religioase, nu vrea ca persoanele din jurul lui să fie o „masă amorfă”, persoane fără coloană vertebrală, ci își dorește persoane cu tupeu sănătos, cu caracter, cu personalitate, își dorește ca activitățile dezvoltate și prestate de persoanele dragi Lui (oamenii) să reprezinte tot timpul o rugăciune. Am descoperit că nu Tatăl e cel pierdut, ci noi suntem cei pierduți, noi suntem fii risipitori, care trebuie să ne revenim în sine și să spunem „Mă voi întoarce la Tatăl”, iar el să ne facă, din nou, părtași la averea Lui.
Am descoperit că Dumnezeu chiar este pretutindeni, iar descoperirea Lui nu se face doar la Brebu-Nou într-un campus, ci oriunde, în orice, în oricine. Am descoperit… și pentru asta dăm vina pe Pr. Robert Trubiansky („Robinho”) și soția Dana Trubiansky („Psiholoaga”) care au gândit și organizat această „expediție” … dăm vina pe toți binefăcătorii „expediției” cărora nu le spun numele, deoarece sunt convins că nu au făcut acest gest pentru publicitate… dăm vina pe tanti Lizica (sau mama Lizica), care a ținut burțile pline, astfel încât „motorașul” fiecărui tânăr să funcționeze la capacitate maximă… dăm vina pe fiecare membru al „expediției”,în ordinea numerelor de pe „tricourile vârstei”: Iustin Trubiansky (Baby Truby, cel mai tânăr tânăr), Drăghici Patricia (Umpa-Lumpa), Drăghici Tonitza (Tony), Stanciu Raluca (Rallu), Bibu Cristian (Bibi), Sanda Isabella (Iza), Stoian Darian (Dari), Stoian Iasmina (Iasmy), Stoian Iustina (Iusty), Laura Chilințan, Căldăraș Angelica, Borhan Ana-Maria (Google), Gruiescu Radu, Cania Adrian (Tilică), Tudor Elvis, Sr. Teodora (Sora), Rupp Raimondo (Răimiță), Vlad Rozalia Claudia (Pătic) și Biro Ramona (Dolores) și care s-au grupat în 3 echipe, a căror însuflețitori au fost Robinho (echipa Panterele Roz), Elvis (echipa Kinder Joy) și Tilică (echipa Cioco Loco)… dăm vina pe doamna Bibu Ildy, care a venit special să ne facă o minunată mărturie despre cum e să trăiești alături de Dumnezeu… dăm vina pe parohia romano-catolică din Brebu-Nou, care ne-a pus la dispoziție casa parohială și Biserica, ca să ne desfășurăm activitatea… și, dar nu în ultimul rând, dăm vina pe Șefu, pe Doamne-Doamne, care ne-a descoperit și s-a lăsat descoperit nouă, fiilor risipitori, sperând că „ne va ține” pe lângă El și averea Lui…
… iar pentru asta (jos pălăria): MULȚUMIM!
Adrian C. via www.tgcl.cnet.ro
Mai multe fotografii AICI şi AICI.
