„Iertarea şi iubirea soţilor”, primele exerciţii spirituale naţionale destinate familiilor, s-au desfăşurat la Băile Felix, în perioada 25-27 martie 2011. Au participat o sută de familii – unele chiar împreună cu copiii, de diferite vârste – sosite din toate Eparhiile greco-catolice, din Arhidieceza romano-catolică de Bucureşti, precum şi din parohiile româneşti din Ucraina. Acestea au fost însoţite de către preoţii parohi sau de responsabilii cu familiile în Eparhii. Întâlnirea a stat sub semnul comuniunii şi al schimbului de experienţă. Familiile au putut să se cunoască mai bine, s-au rugat şi au luat masa împreună. Biserica greco-catolică din Felix şi Hotelul Crişana au fost contextele inter-relaţionării. Copiii au fost în grija maternă a doamnei Lucia Horgoş, cadru didactic al Liceului Teologic Greco-Catolic din Oradea.
Fiecare zi a avut momentele sale speciale. Acestea au adus în centru o conferinţă sau o reculegere rostită de către: pr. prof. dr. Francesco Pilloni, de la Institutul Pontifical Ioan Paul al II-lea din Roma; pr. Angel Zareczki, din Baia Mare; pr. Fabian Măriuţ, din Bucureşti; ori pr. Mihai Tezgeş, din Oradea. Actualitatea temelor parcurse şi-a găsit proba în atenţia şi aviditatea cu care cei prezenţi au însoţit retorii. Diferitele dimensiuni ale iubirii sau ale relaţionării au fost surprinse în dezbaterile: „Pericolele narcisismului modern”, „Frumuseţile şi piedicile iubirii”, „Familia şi munca” şi „Spiritualitatea familiei”. Întreaga acţiune a început cu Sfânta Liturghie – celebrată de către PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea – însoţit de unsprezece preoţi. Celebrarea euharistică a fost cea care a propus şi concluziile întâlnirii. PS Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, prin pr. Fabian Măriuţ, a transmis salutul şi urările sale tuturor familiilor prezente.
Cuplul şi familia trebuie să meargă pe urmele lui Cristos; El este Cel care păşeşte în faţa celulei de bază a societăţii, cum a fost identificată familia de către Papa Ioan Paul al II-lea, de fericită amintire. Familia – dar şi vocaţia – îşi găseşte resursele şi dinamismul în viaţa sacramentală trăită în Domnul. Lipsa lui Cristos din viaţa personală şi implicit familială duce la individualism, la egoism, la narcisism. Creat din dragoste, omul se regăseşte în sacramentul iubirii. Adam şi Eva, Avraam şi Sara, Zaharia şi Elisabeta sau Iosif şi Maria, pentru a da doar câteva exemple, sunt – pentru familii – pretext pentru meditaţie asupra sensului vieţii şi al convieţuirii. Expresie a deplinătăţii omului, legătura dintre bărbat şi femeie – viaţa conjugală – are, în mod esenţial, o singură exigenţă: aceea de a sfinţi.
Rugăciunile în comun, atelierele de discuţii, mărturiile personale sau ale familiilor – simpla împărtăşire, chiar – au fost menite să consolideze relaţiile dintre participanţi, pentru ca să îşi cunoască reciproc problemele sau aspiraţiile şi să nutrească speranţa unei viitoare întâlniri naţionale rodnice, care, cel mai probabil, se va desfăşura la Şumuleu Ciuc, în luna octombrie, şi va avea ca temă „Familie, devino ceea ce eşti!”, moto preluat din Familiaris consortio, nr. 17.
via EGCO.ro