IOAN
prin harul lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei, episcop român unit greco-catolic al Eparhiei de Maramureş
Iubitului nostru cler şi popor: bucurie, pace şi ajutor de la Dumnezeu, iar de la Noi arhiereşti binecuvântări şi creştineasca salutare "Cristos a înviat"!
"Ziua învierii, să ne luminăm, popoare! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Cristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă" (Catavasii, cântarea I)
Iubiţi fraţi întru Cristos,
Adevărată cântare de biruinţă este imnul şi salutarea sfintelor Paşti. Biruinţa lui Cristos asupra morţii, sfărâmarea încuietorilor cele veşnice care-i ţineau pe cei legaţi în iad, salvarea lui Adam şi a drepţilor celor de dinaintea Întrupării lui Isus. Biruinţa crucii asupra suferinţei, deschiderea porţilor raiului pentru tâlharul pocăit, şi pentru toţi care ne ridicăm din moartea provocată de păcat, la practicarea virtuţilor, care ne vor încununa fruntea în eternitatea fericită. Acolo unde, prin Jertfa şi Învierea Sa, "Cristos ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă" şi trăim întru lumina sfintelor Paşti.
Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să înţelegem şi să trăim adevăratul mesaj al Paştilor, mesajul Iubirii care S-a jertfit pe Sine pentru noi: La Înviere nu se ajunge decât prin Cruce, la fericire numai prin acceptarea suferinţei!
Iubiţi fraţi întru Cristos,
Nu există înviere fără moarte. Învierea lui Cristos din Duminica Paştilor, a fost precedată de Vinerea Mare, de crucea, patima şi moartea Sa. Fiul Omului, cel "împodobit cu frumuseţe mai mult decât fiii oamenilor" (Psalm 44,3), devine "Omul Durerilor, omul în faţa căruia să-ţi acoperi faţa" (Isaia 53,3). Această frumuseţe dumnezeiască, infinită prin natura Sa, devine omul durerilor. Pe Cristos Cel înafara oricărui păcat L-a trimis Dumnezeu-Tatăl să-Şi asume chipul omului păcătos şi să Se aducă pe Sine jertfă pentru păcatele tuturor. Aşa învăţa Sf. Apostol Pavel când scria Corintelor (I Cor 5,21): "De dragul nostru L-a făcut El păcat pe Cel ce n-a cunoscut păcatul, pentru ca-ntru El să devenim noi dreptate lui Dumnezeu". El, iubirea, adevărul, sfinţenia, dreptatea, nevinovăţia – devine pentru noi păcatul, necurăţia, minciuna, orgoliul… Isus Cristos răstignit pe Cruce cuprinde în Sine toate durerile şi mizeriile omenirii, toate nedreptăţile şi lipsurile zilelor noastre, toate disensiunile dintre oameni şi naţiuni, dintre culturi şi convingeri religioase. El moare pentru mântuirea tuturor. Moartea Sa de bunăvoie pe lemnul Crucii este singura salvare a omului şi a omenirii, pentru că este singura şi sigura dătătoare de viaţă pentru toţi cei ce-L primesc şi cred în numele Lui . Acestora Cristos Domnul, şi numai El, le asigură eliberarea din robia păcatului, a patimilor şi a morţii veşnice. El, Cristos Domnul, ne dă adevărata libertate. El, prin jertfa de pe Cruce ne înfiază, ne face părtaşi ai împărăţiei Sale, ca fii ai lui Dumnezeu prin har. Aşa scria Sf. Apostol Pavel creştinilor din Roma antică: "Suntem fii ai lui Dumnezeu. Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos"(8,16-17).
Iubiţi fraţi întru Cristos,
În zilele noastre, constatăm cu întristare că moartea lui Cristos, aducătoare de libertate, este atât de greu şi rău înţeleasă şi, drept consecinţă, roadele ei atât de uşor zădărnicite. Căci:
– în numele libertăţii greşit înţeleasă se violează cele mai sfinte precepte morale, principii naturale privind omul, familia şi societatea;
– în numele acestei libertăţi se promulgă legi împotriva dreptului la viaţă, pentru practicarea avortului;
– împotriva familiei, prin legiferarea divorţului, cu urmările lui nefaste: familii dezorganizate, înrobite de patimi, copii lipsiţi de protecţia şi căldura maternă, copii ajunşi în stradă, cu premise pentru delicvenţă;
– în unele ţări din Comunitatea Europeană se promulgă legi în favoarea homosexualităţii, contrară legii firii, după care Dumnezeu a creat bărbat şi femeie, şi a binecuvântat unirea bărbatului cu femeia lui în vederea naşterii de fii;
– în numele dreptului la libera exprimare, se aduc grave atingeri bunului simţ, grave jigniri adresate celor care nu împărtăşesc aceleaşi convingeri.
Toate acestea se întâmplă celor care nu cunosc adevăratul mesaj al Iubirii care S-a jertfit pe Sine pentru noi, deşi mesajul Învierii Lui este atât de clar: Pe urmele Crucificatului înviat, avem libertatea şi puterea să jertfim instinctele şi patimile dezordonate; pentru înviere să ne ducem cu demnitate greul vieţii noastre de fiecare zi; pentru înviere să omorâm în mădularele noastre omul cel vechi al păcatului şi să trăim după învăţătura şi pilda vieţii lui Cristos, căci aşa vom şi învia cu El întru mărire. Acceptând crucea suferinţelor şi morţii noastre, după modelul divin, Cristos ne va face părtaşi chipului învierii Sale.
Aşadar, în faţa Celui răstignit să ne alăturăm femeilor îndurerate, având-o ca mamă pe Mama Durerilor şi să contemplăm nemărginita iubire a lui Dumnezeu faţă de noi. Să pătrundem adânc, după cât ne este cu putinţă, în misterul răscumpărării, împărtăşindu-ne din roadele morţii Sale.
Iubiţi fraţi întru Cristos,
După înviere Isus se arată ucenicilor Săi, împărtăşindu-le pacea Sa şi transformându-i în martori neînfricaţi ai învierii Sale. Bucuria de a-L vedea pe Domnul înviat i-a marcat atât de profund, încât această stare sufletească a pus stăpânire pe întreaga lor fiinţă şi pentru întreaga lor viaţă, toţi mărturisindu-L chiar cu preţul vieţii lor. Dacă în Ghetsimani şi pe Golgota, în patima şi moartea Sa, ucenicii L-au părăsit şi s-au lepădat de El, după învierea din morţi nimeni şi nimic nu-i va mai putea despărţi de Învăţătorul lor iubit ! Aşa le va scrie mai târziu, Sf. Pavel, celor din Roma (8,35-39): "Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos?: Oare necazul? sau strâmtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golătatea? sau primejdia? sau sabia?!.. Precum este scris [în proorocia lui Zaharia 2,8]: De dragul Tău suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de-njunghiere. Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela Care ne-a iubit. Fiindcă sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Isus Cristos, Domnul nostru".
Iubiţi fii ai învierii,
Suferinţa nu-i ceva rău; este un dar prin care ne unim cu Cristos. Voi, care nu L-aţi văzut pe Cristos, toţi sunteţi martorii învierii, prin prezenţa voastră aici. Salutul pascal "Cristos a înviat", "Adevărat c-a înviat" este dovada mărturiei voastre, adică prin aceasta vă faceţi părtaşi martorilor învierii Lui. În virtutea acestei bucurii pascale, să-L mărturisim cu bucurie.
Iubiţi fraţi întru Cristos,
In ziua sfintelor Paşti, Biserica se bucură de învierea sufletească a fiilor săi. Şi mare este bucuria acestei mame sfinte, care îşi vede copiii smulgându-se din mormântul păcatelor şi reînviind prin vrednicii şi merite călăuzitoare spre Paştile cele veşnice.
Cu părintească iubire faţă de toţi creştinii din Eparhia Greco-Catolică de Maramureş, dorim să sporească tot mai mult numărul fiilor vii sufleteşte ai Bisericii noastre. Pentru aceasta o rugăm pe Preacurata Fecioară Maria, Mama lui Isus şi Mama noastră, să ne ajute a pricepe adevăratul mesaj al Paştilor şi să fie puternică şi neîncetată Mijlocitoare între noi şi Fiul său Cel înviat şi preamărit.
Cu aceste gânduri, Vă doresc tuturor sărbători sfinte şi luminate, adresându-vă din toată inima salutul de biruinţă şi de bucurie al sfintelor Paşti: "Cristos a înviat!"
Al vostru rugător către Cel Înviat din morţi şi către Maria, Preacurata Fecioară de Dumnezeu Născătoare,
+ IOAN
Episcop de Maramureş
Pastorală dată în reşedinţa Noastră
din Baia Mare, la Sărbătoarea Învierii,
23 aprilie 2006, în al doisprezecelea
an al episcopatului Nostru
[DOC-MARAMURES]