La 16.12.2005 Biroul de Presă al Vaticanului anunţa: „Sfântul Părinte a ridicat Biserica Mitropolitană sui iuris Greco-Catolică Română la gradul de Biserică Arhiepiscopală Majoră şi, totodată, l-a promovat pe Excelenţa Sa Lucian Mureşan la demnitatea de Arhiepiscop Major de Făgăraş şi Alba Iulia al românilor.” Tot atunci a fost publicată o Notă istorică despre „Trecutul şi prezentul Bisericii Greco-Catolice Române”.

1. Clarificare terminologică:

Codex Canonum Eccelsiarum Orientalium (CCEO), Codul Canonic al Bisericilor Orientale prezintă cele patru tipuri de Biserici sui iuris [1], Biserici care în configuraţia Bisericii Catolice se bucură de aceleaşi drepturi şi obligaţii şi care se conduc după Dreptul particular al fiecăreia şi CCEO.

După configuraţia ierarhică adoptată, Bisericile sui iuris sunt împărţite astfel:

a. Biserici Patriarhale: Biserica Coptă, Biserica Siriacă, Biserica Maronită, Biserica Armeană, Biserica Caldee, şi Biserica Melchită;

b. Biserici Arhiepiscopale Majore: Biserica Ucraină Biserica, Siro-Malabareză, Biserica Română;

c. Biserici Mitropolitane: Biserica Etiopiană, Biserica Siro-Malankareză şi Biserica Ruteană;

d. Alte Biserici: Biserica Albaneză, Biserica Bielorusă, Biserica Bulgară, Biserica Greacă, Biserica Italo-Albaneză, Biserica Iugoslavă, Biserica Rusă, Biserica Slovacă, Biserica Maghiară.

2. Câteva schimbări importante aduse de această promovare:

a. Structura sinodală: De acum nu se mai vorbeşte despre Consiliul Ierarhilor, ci se va vorbi despre Sinodul Episcopilor Bisericii Arhiepiscopale Majore, care se bucură de o autonomie mult mai mare, inclusiv în cea ce priveşte alegerea propriilor Episcopi, Mitropoliţi şi chiar a Arhiepiscopului Major. (Mitropolitul era numit de Pontiful roman dintr-un număr de 3 candidaţi propuşi de Consiliul Ierarhilor; Arhiepiscopul Major e ales de Sinodul Episcopilor Bisericii Arhiepiscopale Majore, care va cere Pontifului Roman confirmarea alegerii).

b. O mulţime de alte noutăţi majore care vor fi mai mult observabile odată cu funcţionalizarea tuturor acelor structuri noi care se inserează în aparatul guvernativ al Bisericii: Sinodul permanent, curie arhiepiscopală majoră diferită de curia episcopală, econom al întregii Biserici diferit de economul eparhial, etc.

Arhiepiscopul Major este Mitropolitul unui sediu mitropolitan care are putere asupra tuturor episcopilor şi mitropoliţilor, asupra tuturor credincioşilor din Biserica pe care o prezidează conform normei de drept aprobat de suprema autoritate a Bisericii. Aceste prerogative sunt specifice demnităţii patriarhale şi sunt punctualizate fără echivoc în conţinutul canoanelor referitoare la Patriarhi. Puterea Arhiepiscopului Major este una proprie, ordinară şi atât de personală încât acesta nu poate constitui un vicar pentru întreaga Biserică Arhiepiscopală.

Pentru alte clarificări de natură canonică puteţi apela pe Pr. Consilier mitropolitan William Bleiziffer la numarul: 0722976903


[1] Se numeşte, în acest Cod (CCEO-n.r.), Biserică sui iuris o grupare de credincioşi creştini legată de ierarhie conform normelor de drept, pe care autoritatea supremă a Bisericii o recunoaşte în mod expres sau tacit ca sui iuris„. Vezi pentru mai multe clarificări William Bleiziffer, Termenul ecleziastic de Biserică „sui iuris”, Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Theologia Catholica, an XVLI, nr. 2, Cluj Napoca, 2001, pp. 63-72.