Duminică, 14 iulie 2007, la Braşov s-a celebrat Întâlnirea arhidiecezană a tineretului greco-catolic. Tineri din parohii de pe tot cuprinsul Arhidiecezei de Alba Iulia şi Făgăraş, însoţiţi de păstorii lor, s-au întâlnit, la orele dimineţii, la biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din strada Zizinului, fiind întâmpinaţi de protopopul de Braşov, Pr. Claudiu Sita, organizatorul întâlnirii, de ceilalţi preoţi din Braşov dimpreună cu tinerii braşoveni.
Fiecare participant a primit „sacul pelerinului”, care conţinea şi o broşură pregătită pentru acest eveniment cât şi o eşarfă cu sigla întâlnirii.
La orele 9 a avut loc deschiderea propriu-zisă a întâlnirii, după care doi fraţi oblaţi de la Mărăcineni au pregătit o meditaţie asupra temei întâlnirii: „Aşa cum v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul”, temă propusă de Sfântul Părinte Benedict XVI cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului 2007. A urmat împărţirea pe grupuri de discuţii şi aprofundarea temei, după care tinerii s-au pregătit pentru Sfânta Liturghie.
La orele 11,30, în biserica aflată în construcţie, a fost celebrată Sfânta Liturghie, pontificată de Preafericirea Sa Arhiepiscopul Major Lucian, împreună cu un sobor de preoţi din tot cuprinsul Arhieparhiei. În cadrul acesteia, Preafericitul Lucian a transmis mesajul său tinerilor (vezi mai jos), iar apoi s-a procedat la predarea simbolică a Crucii grupului de tineri din Făgăraş, organizatorii întâlnirii ce va avea loc în cursul anului 2008.
După masa de prânz, distribuită participanţilor prin bunăvoinţa organizatorilor, tinerii au avut posibilitatea să viziteze diferite monumente istorice şi artistice braşovene, după care întâlnirea a continuat cu prezentarea în plen a concluziilor discuţiilor, urmată de un program distractiv pregătit de grupurile de tineri prezente.
S-a stabilit ca următoarea întâlnire arhidiecezană a tineretului va avea loc în Sâmbăta luminată, 3 mai 2008, la Făgăraş.
Să ne iubim unul pe altul aşa cum El ne iubeşte pe noi!
Cuvântul Preafericirii Sale Arhiepiscopul Major Lucian, adresat tinerilor participanţi la Întâlnirea arhidiecezană a tineretului, Braşov, 14 iulie 2007
A 22-a Zi Mondială a Tineretului se celebrează anul acesta la nivel diecezan. Fiecare dieceză hotărăşte data şi locul celebrării. Pentru acest an, Arhidieceza Blajului, de comun acord cu conducerea protopopiatului, a ales să ne întâlnim aici, la Braşov, în această zi frumoasă de iulie, pentru a medita tema şi mesajul propus şi transmis întregii Biserici de către Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea.
Cunoaşteţi cu toţii tema propusă de Papa: „Aşa cum Eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul” (In 13,34). Am putea spune că tema aleasă pentru voi este un ecou al primei Scrisori enciclice a Papei: Deus caritas est! – Dumnezeu este iubire! Căci într-adevăr, când este mai actuală tema iubirii decât frumoasa vârstă a tinereţii? Însă, să reţinem, nu este vorba de o iubire dezordonată, de o iubire batjocorită, ci de iubirea – virtute teologică, izvorâtă din Dumnezeu, revelată deplin în Isus Cristos Răscumpărătorul şi manifestată spre toţi oamenii şi spre întreaga creaţie.
Îndrăzniţi să iubiţi, aşa cum vă iubeşte Isus pe voi!
Dragi tineri, considerând că Mesajul Sfântului Părinte l-aţi meditat şi aţi făcut reflecţii profunde pe marginea lui, eu doresc să vă solicit inimile şi minţile luminate de credinţă şi de elan tineresc, să ne apropiem de o conversaţie a lui Isus cu Natanael, pe care l-a chemat la apostolat. După ce Isus alege pe Petru şi pe Andrei, fratele lui, îl întâlneşte pe Filip, care îl aduce la Isus pe un alt tânăr, pe Natanael. Când îl vede Isus îi spune: „Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug”. Auzind acestea, Natanael L-a întrebat: „De unde mă cunoşti?” La care Isus răspunde: „Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin”. Acest răspuns al lui Isus îl copleşeşte pe Natanael, care-şi zicea întru sine: Uite un om care-mi ştie şi gândurile, îmi cunoaşte intenţiile şi visele, îmi înţelege viaţa şi-mi ascultă rugăciunile. Şi-i zice lui Isus: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Regele lui Israel!” (cf In 1,45-49).
Un dialog similar purtaţi şi voi cu Isus. Cu Acel Isus care, apreciind sinceritatea, generozitatea şi disponibilitatea lui Natanael, priveşte la voi, are încredere în voi, în tinereţea şi în elanul vostru tineresc, intervenind în viaţa voastră cu atotputernicia iubirii Sale.
Se spune despre faimosul astronom Russell, care, ţinând odată un discurs despre măreţia infinită a universului în comparaţie cu micuţa noastră planetă, a fost întrebat de o doamnă prezentă: „Dacă pământul nostru este atât de mic, iar universul atât de mare, mai putem crede oare că Dumnezeu este atent la noi?” La care astronomul răspunde: „Depinde, doamnă, în totalitate, de cât de mare este Dumnezeul în care credeţi”.
Depinde, dragi tineri, de modul în care îl percepeţi, îl simţiţi şi îl trăiţi pe Dumnezeu. Depinde de întrebarea voastră vizavi de semnele prezenţei Lui în viaţa voastră şi în lumea în care trăim. Depinde de seriozitatea cu care întrebaţi şi voi pe Dumnezeu: De unde mă cunoşti? Depinde de convingerea voastră asupra faptului că Dumnezeu vede şi ştie totul despre voi. Pentru mulţi, afirmarea acestui adevăr ar însemna teroare; adică, să te simţi mereu văzut de cineva, să te simţi mereu urmărit de cineva! Dar acel Cineva nu urmăreşte, precum urmăreşte un oarecare curios să ştie despre cel de lângă el, ci El urmăreşte cu iubire, numai pentru a face bine omului.
Autorul cunoscutului roman Cămaşa lui Cristos, Lloyd Douglas, într-un alt roman al său, descrie conversaţia dintre doi tineri, Marcellus şi Justus, conversaţie legată de prezenţa lui Cristos Domnul. „Unde crezi că s-a dus Isus?” îl întreabă Marcellus pe Justus. La care acesta îi răspunde: „Nu ştiu, prietene, decât că El trăieşte şi mă aştept mereu să-L văd. Uneori îi simt prezenţa de parcă ar fi lângă mine. Aceasta te păstrează onest. Nu simţi imboldul de a înşela pe cineva, de a minţi pe cineva, de a răni pe cineva, atunci când ştii că Isus se află lângă tine”. Marcellus îi spuse atunci: „Cred că trebuie să fie foarte neconfortabil să te simţi mereu urmărit de o prezenţă invizibilă”. „Nu – îi răspunde Justus – şi dacă prezenţa aceasta te apără pe tine de tine. Este o mare bucurie să ai pe cineva lângă tine care să te facă să dai ce ai mai bun din tine”.
Dacă, iubiţi tineri, vă simţiţi bine să aveţi mereu Această Prezenţă alături de voi, să fiţi văzuţi, să fiţi urmăriţi cu iubire, atunci vă simţiţi mereu obligaţi să fiţi demni în faţa Lui şi a semenilor voştri. Noi trăim în prezenţa unui Dumnezeu care vede! Un Dumnezeu care ne vede pe fiecare, nu de la înălţimea unui turn de fildeş, nici cu statura unui stăpân plin de orgoliu, ci, prin Isus Cristos, Dumnezeu şi Om, de la înălţimea Crucii. În felul acesta totul se schimbă. Prin Cristos am învăţat că privirea lui Dumnezeu este o privire de iubire şi de milă; că ne iubeşte atât de mult încât nu-şi poate lua ochii de la noi; nu-şi ia ochii de la noi pentru că ne iubeşte, nu pentru că urmăreşte să ne pedepsească. Ne vede în toată dimensiunea fiinţei noastre. Ne vede cu bunele şi cu relele noastre. Ne vede şi ne invită la pocăinţă. Ne vede, ne cunoaşte şi ne aşează cu El la masa Euharistiei Sale. Ne vede, ne iartă şi ne conduce la viaţa şi fericirea veşnică! Acesta este Dumnezeul nostru.
Dragii mei, cunoaştem din viaţa de toate zilele că modul în care îi privim pe cei din jurul nostru exercită o puternică influenţă asupra lor. Putem arunca priviri apăsătoare asupra celuilalt; putem răni şi distruge cu privirea pe cineva; putem să umilim şi să degradăm pe cineva cu privirea. Nu este acesta modul în care se uită Dumnezeu la noi şi nici modul în care noi îl privim pe Dumnezeu sau pe semenii noştri. Dumnezeu se uită la noi cu iubire. L-a văzut pe Natanael sub smochin şi l-a ales, l-a chemat cu iubire. Tot aşa, şi noi suntem văzuţi de Dumnezeu, fie că vrem, fie că nu vrem. Nici una dintre greşelile noastre, dintre relele vieţii noastre, nu sunt fatale atâta timp cât le confruntăm cu privirea Sa. Actul de a ne pune sub privirea Sa este începutul reînnoirii noastre.
Acesta doresc să fie mesajul pentru întâlnirea noastră de astăzi, de la Braşov: Dumnezeu este iubire! Să ne iubim unul pe altul aşa cum El ne iubeşte pe noi! Să ne lăsăm priviţi şi urmăriţi de iubirea Lui mântuitoare, dovedită de la înălţimea crucii. Să ne privim cu iubire unii pe alţii, pentru ca iubirea să devină atmosfera existenţei noastre. Să ne convertim şi să stăm cu iubire la masa euharistică!
Dragi participanţi, se cuvine să mulţumesc în numele vostru, al tuturor, părintelui protopop Claudiu Sita, părintelui Emil Moldoveanu, precum şi tuturor colaboratorilor lor, pentru că au făcut posibilă întâlnirea noastră, deşi biserica nu este încă terminată. Oricum, prezenţa noastră aici înseamnă un răspuns dat Sfântului Părinte Papa că suntem statornici în credinţa catolică, iar adevărurile veşnice nu le punem niciodată la îndoială.
Anunţăm oficial că următoarea întâlnire arhidiecezană a tineretului va avea loc în Sâmbăta luminată, 3 mai 2008, la Făgăraş. La Făgăraşul timpurilor de început ale Sfintei noastre Uniri cu Biserica Romei, a Făgăraşului episcopilor Ioan Giurgiu şi Inocenţiu Micu. Prin urmare, Crucea Întâlnirii arhidiecezane a tinerilor va fi predată de tinerii din protopopiatul Braşov, tinerilor din protopopiatul Făgăraş, protopopiat condus de părintele Liviu Negrea.
Doresc tuturor celor prezenţi, tineri, credincioşi, preoţi, să duceţi cu voi bucuria întâlnirii cu Dumnezeul nostru, Dumnezeul iubirii, al milostivirii şi al iubirii de oameni. Maica Preacurată să vă însoţească cu dragostea ei pe drumul urmării lui Isus. Amin!