Pr. William Alexandru Bleiziffer s-a născut la Blaj în 1972 din părinţi catolici. A urmat şcoala generală şi liceul la Blaj. În 1990 a fost admis la Academia de Teologie Greco-Catolică din Blaj, în prima promoţie de candidaţi la preoţie după 1948.
În 1993 a fost trimis la Roma cu o bursă de studii, unde pe durata a 7 ani şi-a completat formarea filosofică şi teologică la prestigioasa Universitate Gregoriana şi ulterior la Pontificio Istituto Orientale. Între anii 1997-1999 a urmat cursurile Facultăţii de drept canonic oriental de la Pontificio Istituto Orientale-Roma, obţinând licenţa cu calificativul „magna cum laude”. Actualmente doctorand la aceiaşi Instituţie superioară.
A fost hirotonit în Catedrala Blajului la 25 martie 2001 de către IPSS Lucian. A activat mai mulţi ani ca profesor de drept canonic la Institutul Teologic Universitar din Blaj. Din 2003 lector univ. titular la Departamentul din Blaj a Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din UBB. Vicar judecătoresc al Arhieparhiei de Blaj şi consilier al Preafericirii Sale Lucian.
Datorită ridicării Bisericii Greco-Catolice din România la rang de Biserică Arhiepiscopală Majoră, şi a înfiinţării Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a fost numit notar al Sinodului. În continuare vă prezentăm un interviu cu pr. Bleiziffer:
– Părinte William Bleiziffer, în urmă cu patru luni aţi fost ales notar al Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-catolică. Recent, la terminarea lucrărilor Sinodului din sesiune ordinară de toamnă (23-24 oct.) au fost făcute câteva numiri importante pentru Arhiepiscopia Majoră, a cărei organizare interna avansează cu paşi mari. Ne-aţi putea spune care sunt aceste numiri?
– Aveţi dreptate, recent, la terminarea lucrărilor sesiunii ordinare a Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Sinodul a aprobat o seamă de măsuri care urmăresc accelerarea procesului de organizare şi consolidare a Curiei Arhiepiscopiei Majore. Ne aflăm în situaţia unui început inedit, pe care fiecare dintre noi îl doreşte rodnic, şi asta în perspectiva nouă pe care o are acum Biserica Greco-Catolică din România. Ca o consecinţă firească a acestui proces, Sinodul a dezbătut probleme referitoare la organizarea Curiei Arhiepiscopale, eforturile fiind încununate pentru moment cu constituirea unor comisii sinodale, la care mă voi referi mai târziu, dar şi prin numirea unor persoane în funcţii concrete în cadrul aceleiaşi Curii. Este în concret vorba de numirea mea în funcţia de Cancelar al Arhiepiscopiei, şi de numirea pr. Ioan Mitrofan în funcţia de Econom al Bisericii Arhiepiscopale Majore.
– Care ar fi scopul acestor numiri şi ce atribuţii întră în competenţa lor?
– Sunt convins că motivaţia unor astfel de numiri nu este numai una strict canonică. Este ştiut faptul că Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium, codul de drept care coordonează realitatea juridică a tuturor Bisericilor Orientale Catolice, impune înfiinţarea acestor funcţii. Dar cred că dincolo de caracterul strict juridic al normei canonice, aceste funcţii sunt mai degrabă de natură funcţională şi de coordonare a acţiunilor comune, atât din punct de vedere financiar cât şi administrativ. Noua realitate pe care o oferă acum Biserica Greco-Catolică din România, mult mai complexă decât cea iniţială a unei Biserici Mitropolitane, impune organizarea mult mai centralizată a activităţilor acesteia. Nu exagerez – şi de fapt şi CCEO subliniază acest lucru când aminteşte că tot ceea ce se spune în Cod despre Biserici Patriarhale este valabil şi pentru Biserici Arhiepiscopale Majore – atunci când spun că noua Curie va trebui să se plieze după modelul curiilor patriarhale ale altor Biserici Orientale Catolice, iar această realitate, după cum putem observa chiar de la început, impune mult efort de coordonare, de muncă în comun, de interese unitare.
Can. 122 şi 123 trasează limitele de competenţă ale acestor două funcţii, aceste competenţe fiind clarificate şi completate şi de Regulamentul Curiei Arhiepiscopale Majore la care momentan se lucrează. În principal este vorba de coordonarea activităţilor comune la nivelul tuturor eparhiilor noastre, însăşi termenul de arhieparhial implicând şi clarificând oarecum acest lucru. Sper ca în cel mai scurt timp, după întâlnirea cu reprezentanţii de la Renovabis de la finele acestei luni, când se vor discuta în concret modalităţile practice de organizare şi coordonare a Curiei, această să poată funcţiona astfel încât să-şi poată atinge obiectivele.
– Conform comunicatului Sinodului de luna trecută, Arhiepiscopia Majora a „aprobat statutul de funcţionare a Tribunalelor ecleziastice, ca un răspuns concret la problemele pastorale ridicate de numărul tot mai mare de căsătorii iregulare„. Este o veste foarte bună pentru credincioşii aflaţi în astfel de situaţii. Tribunalele ecleziastice au acum doar forma definitivă, sau sunt şi funcţionale?
– Scopul unui tribunal, oricare ar fi el şi cu atât mai mult al unui ecleziastic, este acela de a administra justiţia în favoarea celor care o solicită. De mai mult timp eforturile specialiştilor greco-catolici au fost zădărnicite de o seama de neajunsuri, iar aceste neajunsuri au făcut în cele din urmă nefuncţionale Tribunalele noastre, deşi înfiinţate. Nu doresc să intru în detalii de ordin canonic, dar amintesc faptul că ad validitateam judecătorii acestor Tribunale trebuie să fie posesori ai unor titluri de studii care sunt acordate doar la Roma, sau în Instituţii de Învăţământ acreditate. Realitatea de după 1948 o cunoaşteţi, la fel ca şi pe cea de după 1989.
Specialiştii greco-catolici, la solicitarea expresă a Mitropolitului Lucian au încercat în repetate rânduri să facă funcţionale tribunalele ecleziastice, şi în ciuda tuturor eforturilor, chiar şi cu ajutorul unor specialişti veniţi de la Roma – mă gândesc în primul rând la întâlnirea canoniştilor de la Blaj din octombrie anul trecut în prezenţa Vicedecanului de la Supremul Tribunal Rota Romana, Mons. Josè Serrano Ruiz, şi a specialistului în drept oriental, Mons. Dimitri Salachas – eforturile au rămas fără rezultat.
Realitatea oferită de noua structură asumată de Biserica noastră acordă o mai mare posibilitate în ceea ce priveşte constituirea diferitelor foruri judiciare. Iar acest lucru s-a concretizat recent în această realitatea nouă care garantează credincioşilor noştri posibilitatea de a se adresa unui tribunal competent. Răspunsul la întrebarea dumneavoastră este deci afirmativ: credincioşii greco-catolici, şi nu numai, se pot adresa forurilor judiciare competente.
Aş încerca însă o clarificare. Şi asta ca pe o datorie de conştiinţă faţă de ceilalţi canonişti ai Bisericii noastre care s-au implicat asiduu în procesul de constituire al Tribunalelor. Totul a început, sub un nou auspiciu, în momentul în care Sinodul Episcopilor BRU a considerat necesară constituirea Comisiei Sinodale pentru redactarea dreptului particular, comisie care sub preşedinţia PS Alexandru Mesian a redactat, dezbătut şi supus spre aprobare Sinodului Statutul Tribunalului Intereparhial de primă instanţă. Aprobat, acest Statut a făcut ulterior posibilă publicarea decretului de constituire a Tribunalului cu sediu la Oradea, Moderator al acestui Tribunal fiind PS Virgil, care are ca şi vicar judecătoresc pe pr. Iuliu Muntean, cel care ulterior a organizat intern întreaga structură a acestui Tribunal, şi care la ora la care îmi solicitaţi acest interviu, a întâlnit membrii Tribunalului în sesiunea inaugurala de lucru a acestuia. Ca atare, începând din această toamnă, credincioşii noştri se pot adresa acestui Tribunal de primă instanţă, care aşa cum am amintit are sediul la Oradea. Urmează ca aceiaşi Comisie sinodală să elaboreze în cel mai scurt timp Statutul pentru Tribunalul Ordinar al BRU, care va avea sediul la Blaj şi care va fi tribunal de apel pentru cauzele Tribunalului de la Oradea.
Comunicatul de presă al Sinodului la care vă referiţi amintea desigur că a „aprobat statutul de funcţionare a Tribunalelor ecleziastice, ca un răspuns concret la problemele pastorale ridicate de numărul tot mai mare de căsătorii iregulare„ referindu-se în primul rând la realitatea pe care o reflectă numeroasele cazuri de cereri pentru declararea nulităţii căsătoriei. Şi asta pentru că majoritatea cazurilor sunt de asemenea factură; asta nu înseamnă însă că Tribunalul a fost constituit doar pentru cauzele matrimoniale: el există în primul rând pentru veni întâmpinarea nevoilor credincioşilor, indiferent că ei se adresează pentru rezolvarea unei cauze matrimoniale sau nu.
Nu pot să nu evidenţiez încă un fapt, care deşi evident, îi lasă oarecum în plan secundar pe artizanii acestei realizări concrete a Bisericii noastre: este vorba de toţi cei care de-a lungul timpului au depus eforturi pentru constituirea Tribunalelor ecleziastice. Nu pot să nu-i amintesc pe pr. Iosif Furtună, şi mai nou pe ceilalţi colegi canonişti: pr. Iuliu Muntean – Vicar judecătoresc, Oradea; pr. Mihai Todea – protosincel, Cluj; pr. Augustin Butica – vicar judecătoresc, Maramureş, şi nu în ultimul rând pr. Coriolan Mureşan – vicar judecătoresc, Lugoj.
– Acelaşi comunicat ne informează despre înfiinţarea unor „comisii formate din specialişti: comisia liturgică, de educaţie catolică, teologică, misionar-ecumenică şi cea pastorală”. Ne-aţi putea da detalii despre scopul, atribuţiile si modul în care vor funcţiona aceste comisii?
– Statutul Sinodului Episcopilor BRU rezervă un întreg capitol comisiilor pregătitoare. Scopul acestora – dacă ar fi să spicuiesc ceva din conţinutul articolelor capitolului 2 al Statutului – este acela de a analiza, pregăti şi raporta Sinodului, în referat scris rezultatul la care s-a ajuns după un studiu aprofundat al problematicii încredinţate de Sinod. Aceste comisii sunt înfiinţate direct de Arhiepiscopul Major după obţinerea consensului din partea Sinodului şi sunt formate din specialişti din toate eparhiile BRU, inclusiv a celei din S.U.A.
Din cele afirmate mai sus se poate înţelege uşor care este scopul acestor Comisii, iar rolul lor specific este cu atât mai bine perceput cu cât reuşim să punem aceste comisii în legătura cu activitatea Sinodului, o activitate centralizată de reprezentativitate a Bisericii Greco-Catolice la cel mai înalt nivel. Aminteam în decursul acestui interviu de câteva din rezultatele Comisei Sinodale de redactare a Dreptului Particular. Rezultatele activităţii acestei Comisii s-au concretizat pentru moment, desigur alături de alte teme, în elaborarea Statutului Tribunalului de prima instanţă şi anterior acestuia, în elaborarea Statutului de funcţionare al Comisiei, Statute care au fost aprobate de Sinod la ultima sesiune ordinară a acestuia. Ei bine, după modelul Statutului acestei comisii, urmează ca toate celelalte comisii, înfiinţate sau în curs de înfiinţare, să-şi redacteze propriul statut de funcţionare. Acesta va reglementa şi chestiuni referitoare la problemele ce urmează să fie analizate în respectiva comisie, modul de desfăşurare a lucrărilor, perioadă de funcţionare, interval de convocare etc.
Prima Sesiune ordinară a Sinodului Episcopilor BRU a înfiinţat, într-o primă etapă, două comisii. Prima, deja amintita comisie de canonişti, al cărei preşedinte este PS Alexandru, şi o alta, Comisia Sinodală pentru patrimoniu, formată în principal din jurişti civili şi al cărei preşedinte este PS Florentin. Cea de a doua comisie s-a născut la fel ca prima, aproape spontan, dintr-o necesitate de moment: aceea a studierii, elaborării şi prezentării unor răspunsuri profesionale la atacurile adresate proprietăţilor Bisericii Greco-Catolice. Realitatea ultimilor 16 ani a demonstrat o puţină voinţa în ceea ce priveşte restituirea proprietăţilor confiscate de Stat în 1948, tergiversări şi amânări, diversiuni chiar, iar rolul comisiei, care rezultă clar din însăşi numele său, este acela de a urmări felul în care proprietăţile revin proprietarului.
Dacă în prima sesiune ordinară a acestui an Sinodul Episcopilor a înfiinţat cele două comisii deja amintite, la sesiunea din luna octombrie, s-au adăugat acestora alte 5 Comisii sinodale. Este vorba de Comisia Liturgică, cea pentru Educaţie catolică, Teologico-Istorică, Misionar-Ecumenică, şi Pastorală. Toate aceste comisii sunt instrumente valide la dispoziţia Sinodului Episcopilor, şi au ca scop, aşa cum am mai amintit, prezentarea unor propuneri concrete de rezolvare a diferitelor teme analizate în Sinod.
– La ce vă aşteptaţi în continuare. Ce perspective întrevedeţi?
– Sunt optimist. Sunt optimist nu pentru că rezultatele începutului au început să prindă contur. Sunt optimist pentru că reuşesc să percep o vigoare nouă a Bisericii noastre, o implicare mai profundă în diferitele sfere ale vieţii ecleziastice şi sociale, o voinţă mai concretă de fi şi mai mult în slujba credincioşilor noştri. Viitorul ne va pune desigur în faţa unor provocări la care va trebui să răspundem pe măsură. Şi sper din tot sufletul ca răspunsul nostru să fie ancorat în adevăr, credinţă, iubire, să fie înrădăcinat în Dumnezeu.
Trebuie să ducem mai departe opera începută de înaintaşii noştri, trebuie să ducem mai departe opera Bisericii noastre, nu pentru a concura cu înaintaşii noştri, ci pentru că aceasta este misiunea însăşi a ei. Ne aşteaptă o misiune dificilă dar frumoasă, şi ştiu ca numai împreună, şi numai cu ajutorul lui Dumnezeu vom reuşi.