În Catedrala blăjeană a avut loc, în seara zilei de miercuri, 22 octombrie a.c., un program cultural-artistic, prilejuit de împlinirea a 60 de ani de la interzicerea abuzivă de către regimul comunist, în 1948, a Bisericii Greco-Catolice din România. Acest moment comemorativ a fost marcat de participarea membrilor Sinodului Episcopilor Bisericii Române Unite cu Romă, Greco-Catolică, a unui numeros public, cât şi a unor onoranţi invitaţi.
Pentru început, d-nul Ion Moldovan, director al Editurii „Buna Vestire” din Blaj, a prezentat noul volum de mărturii, declaraţii şi documente istorice, referitoare la anii dramatici şi amari ai prigoanei Bisericii Greco-Catolice din România erei comuniste. Volumul este intitulat „60 de ani de la interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică – Credinţă şi jertfă” şi a fost editat de către Mitropolia Greco-Catolică Blaj tocmai pentru acest moment comemorativ.
D-nul Prof. univ. dr. Ion Buzaşi, profesor, critic literar şi teolog blăjean, a făcut o scurtă incursiune în ultimii 60 de ani ai istoriei BRU, prezentată sub titlul sugestiv „Biserica Română Unită cu Roma – Biserica suferinţei cristice”. Profund impresionat de vizitarea recentă a „Memorialului durerii” de la Sighet, după propria mărturisire, autorul a evocat pe scurt tragismul prigoanei pornite asupra ierarhilor şi preoţilor greco-catolici în anii imediat următori fatidicului 1948, iar apoi a mărturisit din experienţele personale avute după stabilirea sa la Blaj, în anii 60, cu unii „preoţi ai Blajului”, deveniţi „dascăli ai Blajului”, unul dintre aceştia fiind Pr. Gheorghe Biriş, adică scriitorul Radu Brateş.
În continuare a vorbit d-nul Emil Hurezeanu, scriitor, publicist şi renumit analist politic, declarându-se „un complice moral” al BRU, dar şi „aspirant precar la statutul de intelectual public”, „român ardelean ortodox din cetatea lui Şaguna” care consideră că prin „felul în care a existat, a apărut, s-a consolidat, a înforit, a dispărut şi mai ales prin felul cum a supravieţuit prin martiri, Biserica dumneavoastră este o metafora a suferinţei, a rezistenţei şi a demnităţii…”
Al treilea moment al serii l-a constituit recitalul de poezie şi de muzică religioasă „Uneltele sfinţirii noastre”. În cadrul acestui grupaj artistic, moderat de d-nul Ion Moldovan, d-na Adela Mărculescu, binecunoscută actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti, a emoţionat publicul prin recitarea măiastră a câtorva poezii şi fragmente lirice, precum „Nopţi în închisoare”, „Rugăciune”, „Scrisoare dintr-un sat”, „Ning foi”, s.a., iar îndrăgita interpretă de muzică populară Veta Biriş a făcut, şi de această dată, ca inimile celor prezenţi să vibreze pe glas de tânguire, pe vers de rugăciune, interpretând „Mergeai cu crucea-n spate”, „Era odată o tainică grădină „, „Veniţi la mine, veniţi!”, „Simone, spune-mi tu!”, s.a.
În încheierea manifestărilor comemorative, Preafericirea Sa LUCIAN a adresat celor prezenţi următoarea cuvântare: