ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj
Onoratului cler şi iubitului popor credincios
har, binecuvântare şi mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
şi de la Domnul nostru Isus Cristos
„Naşterea Ta Cristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei”
Din Troparul sărbătorii
Iubiţii mei fraţi întru preoţie,
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Celebrăm astăzi Crăciunul sau Naşterea Domnului nostru Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, Răscumpărătorul neamului omenesc.
Această sărbătoare se înscrie între praznicele Bisericii şi a sărbătorilor creştinilor ca taină şi început de mântuire: „Dumnezeu s-a arătat în trup” (1 Tim 3, 16).
Acest mare eveniment îl putem defini într-o singură frază: „Lumina veşnică ce întrece toate luminile văzute, s-a coborât printre noi, a luat trup muritor, făcându-se asemenea nouă”. De ce S-a coborât Fiul lui Dumnezeu pe pământ, devenind om al durerilor? El a voit să ia asupra Sa ispăşirea păcatului săvârşit de omenire începând cu strămoşii noştri Adam şi Eva.
Măreţia evenimentului trebuie să ne copleşească! Ea este acoperită de umilinţa şi simplitatea unei fecioare, de modestia şi sărăcia unui dulgher precum şi de întunericul mizer al unui grajd. Sfântul Augustin spune: „Cel care ţine Universul este culcat într-o iesle. Cel care este hrana îngerilor este nutrit de o fecioară. Atotputernicia s-a făcut slăbiciune să devină putere. Un mare doctor s-a coborât din cer, pentru că pe pământ sunt infirmi grav bolnavi…”.
Naşterea Mântuitorului s-a împlinit întocmai după profeţiile Vechiului Testament.
Toate aceste profeţii s-au împlinit pe vremea împăratului Octavian August, numit şi „Pacifistul”. În anul 42 al domniei sale, fiind pace în imperiu de 12 ani, a dat edictul de recensământ al populaţiei. În această împrejurare, Maria şi Iosif se îndreaptă spre Betleem, oraşul lor de origine, unde se naşte Mântuitorul nostru Isus Cristos.
Naşterea lui Isus a fost cel mai mare eveniment din viaţa omenirii, care va schimba măsura timpului şi va stabili epoca modernă a istoriei.
Din grajdul întunecat şi lipsit de orice confort, vor ţâşni oceane de lumină şi de dragoste, transformând lumea antichităţii păgâne. Mesajul Naşterii Mântuitorului este un mesaj de dragoste şi de eliberare, ridicând la loc de cinste tot ceea ce lumea păgână dispreţuia: sărăcia, umilinţa, răbdarea, iertarea, mila, dar mai presus de toate caritatea. Această virtute izvorâtă din Dumnezeu, căci zice Sfântul Evanghelist Ioan: „Dumnezeu este
iubire”, va face pe sclav asemenea patricianului. Ce transformare se va produce într-o lume în care bătrânii, femeile şi copiii erau obiecte inutile la dispoziţia stăpânului! Ştim ce a însemnat sclavagismul antic. Pe vremea împăratului Claudius, în Roma, 70 % din populaţie erau sclavi, trataţi ca animalele.
Învăţătura pe care o va aduce Cristos şi care ne este arătată chiar din clipa naşterii Sale, este adevărata lumină în întunericul lumii păgâne, speranţa pentru cei nefericiţi, mângâierea celor săraci şi oropsiţi, este tăria milioanelor de martiri care de-a lungul secolelor vor uda cu sângele lor arenele, temniţele şi treptele bisericilor, până la sfârşitul lumii.
Iubiţi credincioşi,
— La Naşterea Domnului găsim diferite grupuri de adoratori ai Pruncului Isus care sunt exprimate atât de frumos în colindele noastre de Crăciun:
„Cerul şi Pământul, în cântări răsună,
Îngeri şi oameni, cântă împreună.
Cristos se naşte, Domnul coboară,
Îngerii cântă, magii îl adoră.
Păstori aleargă, ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară”.
— Cetele îngereşti cântă: „Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună învoire” (Lc 2, 14).
— Cei care veghează şi adoră permanent Pruncul Divin sunt Fecioara Maria, mama lui Isus şi Sfântul Iosif (cf. Lc 2, 7).
— Un alt grup de adoratori pe care-l găsim la Betleem în jurul ieslei unde era Pruncul, sunt păstorii care păzeau turmele, cărora le-a fost revelată de îngeri Naşterea Domnului Isus: „Vi s-a născut astăzi mântuitor care este Cristos Domnul în oraşul lui David” (Lc 2, 11). „Şi au venit în grabă şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle…” (Lc 2, 16).
— Un alt grup de adoratori care au venit să se închine Pruncului Isus au fost Magii. Aceştia aparţineau clasei învăţate, sfetnici ai regelui, veniţi din Babilon, de la o distanţă de aproximativ 1500 km. Poate că aceştia cunoşteau Scripturile evreilor şi aveau cunoştinţă despre venirea unui Rege mesianic, despre steaua care se va arăta la naşterea Sa. Erau oameni de vază, căci au avut acces la împăratul Irod. Au fost probabil mai mulţi la număr decât trei, câţi consemnează Scriptura. Sosirea lor la Ierusalim a fost un spectacol important căci a agitat toată cetatea.
Magii au fost călăuziţi pe tot parcursul drumului de steaua călăuzitoare „ce a venit şi a stat deasupra unde era Pruncul” (Mt. 2, 9).
Vizita magilor trebuie să fi avut loc în perioada când Isus era între vârsta de 40 de zile şi doi ani (Mt. 2, 16; Lc. 2, 22.39).
Aceşti Regi-Magi n-au găsit la Ierusalim ceea ce căutau: „Unde este împăratul iudeilor care s-a născut? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să i ne închinăm” (Mt 2, 2). La Ierusalim află totuşi adresa precisă, răspunsul dat de profetul Michea în capitolul 5, versetul 1: „în Betleemul Iudeii”.
„Şi intrând în casă, l-au aflat pe Prunc cu Maria, mama Lui, şi căzând în genunchi, I s-au închinat; şi deschizându-şi vistieriile, i-au dat daruri: aur şi tămâie şi smirnă” (Mt. 2, 11).
De peste două mii de ani, spre „Ieslea din Betleem” se îndreaptă milioane şi milioane de creştini pentru a-L adora şi a se închina Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos.
Iubiţi credincioşi,
Betleemul (Casa Pâinii) este locul unde se focalizează cele două Testamente: Vechiul Testament, care priveşte spre Betleem ca locul unde se va naşte Mântuitorul lumii, iar Noul Testament priveşte spre locul unde s-a născut Mântuitorul.
La Betleem n-au mers numai grupuri de adoratori ai Fiului lui Dumnezeu, ci s-au îndreptat şi oameni răi, cu scopul uciderii Pruncului Isus (cf. Mt. 2, 13).
De-a lungul istoriei creştinismului, găsim aceste două categorii de oameni: unii care cred în Dumnezeu, în Isus Cristos Mântuitorul lumii, pe care-L adoră, iar alţii care contestă existenţa lui Dumnezeu şi luptă contra Fiului lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale.
„Noi credem cu certitudine fermă că Domnul Isus a învins răul şi moartea. Cu această încredere sigură ne încredinţăm Lui: El, prezent în mijlocul nostru, învinge puterea celui rău (cf. Luca 11,20) iar Biserica, comunitatea vizibilă a milostivirii Sale, dăinuie în El ca semn al reconcilierii definitive cu Tatăl” (Scrisoarea apostolică a Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea Porta fidei, dată în formă de motu proprio, cu care se convoacă Anul Credinţei).
Vă îndemn, iubiţii mei fii sufleteşti, să-L adoraţi pe Cristos care este prezent în viaţa noastră; să vă asociaţi îngerilor, păstorilor din jurul Betleemului, Magilor veniţi de la mari distanţe pentru a se închina Lui şi să nu vă asociaţi celor necredincioşi.
Isus ne aşteaptă mereu la Sfânta Liturghie în taina altarului – care este Betleemul zilelor noastre – adică în Sfânta Cuminecătură. Să-L adorăm împreună cu Prea Sfânta Sa Mamă şi să-L primim cât mai des în inimile noastre printr-o spovedanie bună şi prin cuminecare.
Să nu uitaţi nici de cei bolnavi şi de cei săraci, de cei nemângâiaţi şi de cei ce suferă.
Cu aceste îndemnuri, de ziua marelui Praznic al Naşterii Mântuitorului, Vă doresc tuturor o adevărată pace, bucurie, sănătate şi belşug de haruri.
Harul Domnului Nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Spiritului Sfânt să fie cu voi cu toţi. Amin!
Cu arhiereşti binecuvântări,
+ ALEXANDRU MESIAN
Episcop de Lugoj
Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Naşterii Domnului 2012
Însemnare: Această scrisoare pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Crăciun 2012, iar în filii se va citi a doua zi.[DOC-LUGOJ]