IOAN ŞIŞEŞTEAN
din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop Român Unit Greco-Catolic
al Eparhiei de Maramureş
CUVÂNT PASTORAL DE SĂRBĂTOAREA
NAŞTERII DOMNULUI 2008
„Iată, bucurie mare vă vestesc pentru tot poporul: Vi s-a născut astăzi mântuitor,
în cetatea lui David, care este Cristos Domnul. Şi acesta vă va fi semnul:
veţi găsi un prunc înfăşat şi culcat în iesle”.
(Luca 2, 10-12)
Iubiţi fraţi în Cristos,
Vestea pe care îngerul a dat-o păstorilor, cu mai mult de două mii de ani în urmă, se reînnoieşte şi pentru noi astăzi, căci Cel promis de Dumnezeu protopărintelui nostru Adam, aşteptat cu un dor nemărginit de patriarhi, prevestit cu tărie de profeţi coboară din cer, din sânul Tatălui, la noi pe pământ, născându-se dintr-o fecioară, prin lucrarea Spiritului Sfânt. Sărbătoarea Crăciunului cuprinde în sine: Misterul Verguriei de-a pururi a Preacuratei Fecioare Maria; Misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, „care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a făcut om”; Misterul Răscumpărării, „vi s-a născut astăzi Mântuitor”.
Prin întruparea sa, Fiul lui Dumnezeu acceptă condiţia umană, aşa cum este ea, afară de păcat, se face asemenea nouă, pentru a ni se oferi model în împlinirea voinţei lui Dumnezeu. Se naşte copil mic în condiţii vitrege, pline de neajunsuri, într-o peşteră rece, întunecoasă, în compania fiinţelor necuvântătoare. Ce golătate, ce sărăcie! Fără casă – doar o peşteră, fără aşternut – doar o iesle cu paie, fără haine – doar nişte scutece improvizate. „Acesta va fi semnul: veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle”. La treizeci de ani, acest copil, devenit bărbat, va spune ceea ce era potrivit să spună în prima zi: „Vulpile îşi au vizuinile lor, păsările cerului cuiburile lor, dar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul” (Luca 9, 58). Sfântul Bernard merge cu reflecţia şi mai departe, meditând asupra misterului Crucii: „sărac la naştere, mai sărac în viaţă, cel mai sărac pe cruce”. „Dar sărăcia e o mare virtute, iar omul nu cunoaşte valoarea ei”, spune acelaşi sfânt.
Îngerul ce se arată păstorilor, îi invită la bucurie: „iată vă vestesc o bucurie mare, care va fi la tot poporul” (Luca 2, 10). Acest miracol nemaipomenit i-a scos pe păstori din inerţie, din monotonia cotidiană. „Să mergem la Betleem şi să vedem lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a arătat”. Efortul le-a fost răsplătit cu multă generozitate de Cel ce nu se lasă egalat, că iată, „au aflat pe Maria, pe Iosif şi pruncul culcat în iesle”…, după cum le zisese îngerul Domnului. Nimeni nu le-a mai făcut nici o descoperire, nu le-a dat nici o lămurire, ci din contră: „Maria păzea cuvintele acestea, cumpănindu-le în inima Sa” (Luca 2, 19).
Această tânără mamă nu se deosebeşte cu nimic de toate mamele din lume, acest bătrân, înaintat în vârstă, acest copil plăpând şi neajutorat, nu aveau nimic ieşit din comun, nu se deosebeau cu nimic de restul muritorilor de rând – dacă nu sărăcia lor constituie o diferenţiere – dar pentru păstori, precum şi pentru magii de mai târziu, n-a constituit o dificultate în a-L recunoaşte. Păstorii bucuroşi că au găsit pruncul, aşa cum le-a vorbit îngerul, inundaţi de lumina credinţei, l-au recunoscut de Mântuitor al lumii, l-au adorat ca pe unicul Dumnezeu, i s-au închinat şi i-au oferit daruri din roadele turmei lor.
Câtă satisfacţie a misiunii împlinite, cu câtă mulţumire s-au întors la preocupările lor! O, simplitate! O, nevinovăţie, bogăţie inestimabilă, atât de necesară şi atât de rar întâlnită în zilele noastre!
Cristos se naşte în lumea plină de mizerii, de neajunsuri, rămânând în aceeaşi condiţie umană până la sfârşitul veacurilor în toţi cei abandonaţi, în toţi cei săraci şi plini de neajunsuri ai tuturor timpurilor, în toţi cei ce primesc cu umilinţă sărăcia şi jugul ei, în cei care-l mărturisesc constant prin cuvânt şi pilda vieţii trăite până la moarte.
Iubiţi fraţi în Cristos,
Ne este nespus de plăcut, şi la acest Crăciun, să ne simţim învăluiţi de lumina cerească coborâtă în noaptea sfântă, căci în faţa conştiinţei noastre ne apare din nou icoana dulce a copilăriei, ce ne transpune în Betleemul vieţii noastre, chiar dacă suntem la o vârstă venerabilă.
Ne este nespus de plăcut când familia se reuneşte, când prietenii ne colindă, când se împart cadouri, substanţiale sau simbolice, dacă nu cumva, pentru mulţi dintre noi, rămâne o amintire plăcută şi trecută în nostalgia timpurilor apuse.
Şi totuşi, sărbătoarea Crăciunului rămâne pentru toţi oamenii sărbătoarea bucuriei nemărginite, căci Dumnezeu a coborât la noi, ne-a cercetat cu harul său, ni s-a oferit pe sine ca cel mai de preţ cadou. Aşadar, la sărbătoarea Naşterii Domnului nimeni nu este neîndreptăţit, nimeni nu mai este sărac, cu toţii îl posedăm pe Dumnezeu cel întrupat, bunul cel mai de preţ. Acest bun, cel mai de preţ, îl vom găsi de-a pururi în Betleemul inimilor noastre, locul întâlnirii noastre cu Isus. El ne aşteaptă mereu în Betleemul altarelor din bisericile noastre, pentru a ne copleşi cu bogăţia harurilor Sale. Aici, mereu îl vom putea adora, îi vom putea oferi în dar ceea ce aşteaptă de la noi: inima noastră, „frântă şi smerită”, în care, aşa cum s-a născut odată în iesle, se naşte zilnic pe altarele bisericilor şi constant de-a pururi în inimile noastre. Aici, în continuă conversaţie cu Isus Cristos, avem siguranţa vieţii trăită în har, succes în lupta noastră împotriva duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi, speranţa mântuirii şi împărtăşirea fericirii de a-l vedea de-a pururi faţă la faţă.
Iubiţi fraţi în Cristos,
În zi de înălţătoare bucurie, ocazionată de sărbătoarea Naşterii lui Cristos, când „cerul şi pământul în cântări răsună, îngeri şi oameni cântă împreună”, să ne alăturăm şi noi acestor mesageri şi cu inimă curată şi suflet înflăcărat în a-l preamări pe Dumnezeu, să cântăm „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bună învoire”.
Fie ca Pruncul Isus, venit printre noi în ieslea din Betleem, să vă umple sufletul de pace şi de bucurie, iar în Noul An 2009 Dumnezeu să vă copleşească cu harurile şi binecuvântările Sale.
Crăciun fericit şi sărbători luminate vă doreşte tuturor, Episcopul vostru
+ Ioan
Pastorală dată în reşedinţa noastră
din Baia Mare, la 25 decembrie 2008,
în al cincisprezecelea an al episcopatului Nostru[DOC-MARAMURES]