Ioan Şişeştean
din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop Român Unit Greco-Catolic
al Eparhiei de Maramureş

Cuvânt Pastoral de SărbătoareaNaşterii Domnului 2006

„Mărire întru cei de Sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bună voire”
(Luca 2,14).

Iubiţi fraţi în Cristos,

Imnul păcii, cântat de mulţimea de „oaste cerească” la Naşterea divinului Prunc Isus este cel mai frumos mesaj de pace, pe care Dumnezeu l-a trimis oamenilor, dar este şi testamentul Domnului nostru Isus Cristos lăsat pe pământ în ultima cuvântare rostită către Apostoli: „Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau”(Ioan 14,27).

În Teologia creştină pacea lumii în Cristos, bazată pe dreptate, este una indivizibilă pentru toţi oamenii şi implică respectarea dreptului la viaţă şi dezvoltare liberă şi echitabilă a tuturor oamenilor şi popoarelor.

Iubiţi fraţi în Cristos,

La acest sfânt Crăciun vă propun să medităm câteva clipe asupra cuvântului PACE, reîntoarcân- du-ne la izvoarele sfinte şi curate ale revelaţiei dumnezeieşti: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.

În cărţile Vechiului Testament ni s-a descoperit, prin profeţi, „Domnul păcii” va dărui „o pace fără hotar”(Isaia 9,5) şi va deschide un nou paradis, căci „El însuşi va fi Pacea”(Miheea 5,4).

În Noul Testament se arată împlinirea profeţiilor: „Dumnezeu, făcând pace prin sângele crucii lui Cristos…a împăcat toate cu Sine, şi cele de pe pământ, şi cele din ceruri”, deoarece noi, împreunaţi cu Cristos „suntem un singur Trup”, pentru ca „pacea lui Cristos să stăpânească în inimile noastre”- aşa scrie Sf. Apostol Pavel în Epistola către Coloseni 1, 20; 3, 15. Sf. Evanghelist Ioan notează cuvintele Domnului: „Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau; nu precum v-o dă lumea v-o dau Eu … Pe acestea vi le-am grăit, pentru ca în Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi: Eu am biruit lumea!”(14,27; l6,33); iar Sf. Evanghelist Matei consemnează promisiunea, plină de speranţă, rostită de Isus pe Muntele Fericirilor: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii ai lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).

Să medităm asupra acestor texte biblice, să încercăm a le pătrunde înţelesul şi să ni le însuşim ca pe adevăruri de credinţă mântuitoare.

Apoi, să luăm aminte la cele cuprinse în Sfânta Tradiţie a Bisericii, la cuvintele Sfinţilor Părinţi, care sunt interpreţii cei mai autorizaţi ai Sfintelor Scripturi: „Pacea este darul ceresc de mântuire adus de Cristos, starea de linişte în care cineva îşi realizează mântuirea” – spune Sfântul Vasile cel Mare. „Ce este mai dulce de auzit decât numele păcii? Sau ce este mai sfânt şi mai plăcut omului, decât să trudească pentru ea?” – adaugă el. „Pacea – spune Sf. Augustin – este un bun atât de mare, încât dintre toate bunurile pământeşti şi trecătoare, nimic nu este mai plăcut decât ea, nimic mai de râvnit, nimic mai bun de găsit”. „Căci – zice Sf. Gigore de Nyssa – toate bunurile de care se poate bucura cineva: averi, şcoli, locuri de agrement, nu valorează nimic fără pace”. Asemenea spune şi Sf. Ioan Gură de Aur: „Ne rugăm, cerând pace şi pe îngerul păcii, fiindcă nimic nu este asemenea ei. La biserică, în rugăciuni, în litanii, în cuvinte de urare, o dată, de două ori, de trei ori şi de mai multe ori, întâistătătorul Bisericii dă pace, zicând: Pace vouă! Pentru ce? Pentru că ea este mama tuturor bunurilor, temei al bucuriei”.

Cu referire la relaţiile dintre oameni, în viziunea Sfinţilor Părinţi şi a scriitorilor bisericeşti, pacea se întemeiază, în primul rând, pe dreptate. Isidor Pelusiotul zice: „Pacea amestecată cu dreptatea este un bun dumnezeiesc; dacă una din ele lipseşte, se vatămă frumuseţea virtuţii. Pentru că pacea există şi între răufăcători şi între lupi; la răufăcători – pentru vătămarea semenilor, iar la lupi – pentru distrugerea turmelor. De aceea, noi nu o putem numi pace, decât pe aceea care este împodobită cu dreptate”.

Iubiţi fraţi în cristos,

Cel ce s-a născut în ieslea Bethleemului, Fiul lui Dumnezeu, cel profeţit că „El însuşi va fi pacea” (Miheea 5, 4), S-a întrupat în Isus, fiul Mariei, cu rostul de a instaura pacea, cu un întreit aspect: pacea omului cu Dumnezeu, pacea cu sine însuşi şi pacea cu semenii săi.

La acest sfânt Crăciun, reînvăţând ce înseamnă cuvântul PACE, să ne gândim ce avem de făcut?! În primul rând, să restabilim în sufletul nostru pacea cu Dumnezeu, prin despărţirea de păcatele prin care L-am supărat, şi apoi să promovăm pacea cu noi înşine şi cu cei din jurul nostru; cu noi înşine, prin „potolirea patimilor cele potrivnice… şi îmblânzirea pornirilor cele grele de purtat ale plăcerilor”; iar cu cei din jurul nostru prin practicarea virtuţii iubirii, care iartă şi pe vrăjmaşi. Să pricepem că „mărire lui Dumnezeu” nu se poate da decât din inimi curate, din suflete sfinte, iar dacă nu-i de unde să dăm mărirea cuvenită lui Dumnezeu, nu putem avea nici pace pe pământ, nici între oameni bună voire.

Aşadar, să-L implorăm pe Blândul Isus, pe Preacurata Sa Mamă Maria, pe Sfântul Iosif, pe toţi sfinţii şi îngerii lui Dumnezeu, să ne ajute ca, începând de la acest sfânt Crăciun, fiecare dintre noi să reînvăţăm creştinescul înţeles al cuvântului pace, să fim „făcători de pace” şi cu aceasta să biruim răutatea lumii în care trăim. Să ne unim în rugăciune cu sfântul părinte Papa Benedict al XVI-lea pentru încetarea urii şi biruinţa păcii. Să ne salvăm pe noi înşine şi această lume aşa-zis creştină, aflată mereu în război cu sine însăşi din cauza neînţelegerii şi a neîmplinirii mesajului de la Viflaim.

Iubiţi fraţi în Cristos,

Împreună cu îngerii din noaptea sfântă a primului Crăciun, care-L colindau pe Pruncul Isus, să ne colindăm şi noi unii pe alţii, aprinzând în inimile noastre dulcea amintire a copilăriei noastre, făcând să răsune peste lume imnul păcii: „Mărire întru cei de Sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bună voire”.

Naşterea lui Cristos să ne fie de folos. Crăciun fericit, plin de pace, şi sărbători luminate, vă doreşte tuturor al Vostru frate în Cristos,

† Ioan
Episcopul Maramureşului

Pastorală dată în reşedinţa noastră
din Baia Mare, la 25 decembrie 2006,
în al treisprezecelea an al episcopatului Nostru[DOC-MARAMURES]