Nr. 849 / 2006
Pastorală la Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Isus Cristos
Anul Domnului 2006
ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj
Onoratului cler
şi iubitului popor credincios
har, binecuvântare şi mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
şi de la Domnul nostru Isus Cristos
„Veniţi, împreună cu cetele îngereşti, să cântăm:
mărire Celui dintru înălţime,
lui Dumnezeu celui ce s-a născut în peşteră”
(Pripeală – Sărbătoarea Naşterii Domnului)
Iubiţi fraţi întru preoţie,
Iubiţi credincioşi,
În această zi a Sărbătorii Naşterii Mântuitorului nostru Isus Cristos, ieslea din Betleem se umple de bucuria şi speranţa întregii creştinătăţi. Cu toţii devenim astfel martorii privilegiaţi ai adevăratei fericiri: întâlnirea cu Fiul lui Dumnezeu care se întrupează din Sfânta Fecioară Maria pentru a răscumpăra umanitatea din sclavia păcatului.
Fiul lui Dumnezeu se naşte din Fecioara Maria care acceptă în mod deplin planul Creatorului spunând: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău” (Lc 1,38). Această fecioară care nu cunoscuse barbat este cea pe care Dumnezeu a ales-o pentru a aduce în lume răscumpărarea noastră prin unicul Său Fiu.
Alături de Sfânta Fecioară Maria, la peştera din Betleem avem o apariţie foarte discretă şi prudentă dar plină de iubire şi tandreţe: Sfântul Iosif, cel căruia îngerul îi dă asigurări: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Spiritul Sfânt, ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Isus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor (Mt 1, 20-21).
Sfânta Fecioară Maria şi Sfântul Iosif sunt cei dintâi care se vor bucura de venirea pe lume a Mântuitorului, care vor forma Sfânta Familie din Nazaret: Isus, Maria şi Iosif. Sărăcăcioasa iesle din Betleem devine astfel în mod simbolic centrul universului, pentru că aici se naşte singura speranţă şi mântuire a lumii: Isus Cristos.
Alături de Sfânta Fecioară Maria şi de Sfântul Iosif, păstorii sunt cei care se bucură printre primii de Întruparea Cuvântului: „grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, mărind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese” (Lc 2, 16,20).
Iubiţii mei fii sufleteşti,
La Naşterea Mântuitorului bucuria nu este doar pentru păstorii din Betleem ci şi pentru mulţimile de oştiri cereşti care se arătau cântând: „mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire!”(Lc 2, 14). Marea bucurie a oştilor cereşti o aduce îngerul trimis de Dumnezeu să vestească păstorilor: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul: că vi s-a născut astăzi Mântuitor, Care este Cristos Domnul, în cetatea lui David” (Lc 2, 10-11). Cerurile şi pământul se unesc astfel în bucurie iar lumina începe să strălucească puternic în mijlocul întunericului ce părea să cucerească umanitatea. Frica îşi pierdea orice logică în faţa naşterii Mântuitorului, tristeţea nu îşi mai avea locul, singurătatea devenea o iluzie iar Legămintele Vechiului Testament se împlineau în mod definitiv în micuţul Fiu al Mariei născut în sărăcăcioasa iesle a Betleemului.
În jurul Sfintei Familii omenirea îşi regăseşte speranţa, omenirea îşi regăseşte bucuria iar mesajul de pace al îngerilor este de fapt principalul Mesaj pe care Isus îl va răspândi în lume.
Cum s-ar putea înţelege oare speranţa, credinţa şi iubirea fără pace? Nu este oare Isus Cel care poate să aducă în sufletele fiecăruia liniştea şi adevărata fericire? Nu este oare Sfânta Familie exemplul armoniei şi iubirii, un exemplu ce mai mult ca oricând ar trebui urmat şi de societatea noastră plină de contradicţii şi de dubii?
Fericirea Sfintei Fecioare Maria, a Sfântului Iosif şi a micuţului Isus va fi însă nu peste mult timp umbrită de reacţia puterilor întunericului: Irod organizează uciderea pruncilor inocenţi în speranţa de a-L omorî pe Mântuitorul însuşi. Paradoxal însă Irod este conştient cel puţin parţial de importanţa naşterii lui Isus, chiar dacă o înţelege într-o manieră politică, fapt confirmat şi de arhiereii şi cărturarii suveranului de la Ierusalim care afirmă cu tarie că Unsul lui Dumnezeu se va naşte în Betleemul Iudeii aşa cum s-a profeţit din vechime. Încă de la început, odată cu reacţia lui Irod se dovedeşte lupta pe care principele minciunii o va duce sistematic împotriva Mântuitorului şi a tuturor celor ce vor crede în El şi Îl vor urma. Sfânta Familie însă este avertizată de pericol printr-un nou vis al lui Iosif: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până îţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă”(Mt 2, 13). Sfânta Familie va trebui deci să se autoexileze temporar în Egipt, ulterior întorcându-se la Nazaret.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Într-o epocă în care familia pare să traverseze momente dificile uneori, dorim încă odată să vă împărtăşim exemplul Sfintei Familii din Nazaret. Care este secretul armoniei Sfintei Familii? Încrederea în Dumnezeu este cea care stă la baza relaţiei profunde de comuniune care există între Sfânta Fecioară Maria, Sfântul Iosif şi Isus ! Iubirea este de asemenea liantul care îi uneşte cu Dumnezeu Tatăl precum şi între ei, iubirea fiind dealtfel unica soluţie şi unica resursă viabilă şi pentru familiile zilelor noastre. Tandreţea cu care Maria şi Iosif îl înconjură pe Isus încă de la Naşterea în ieslea Betleemului este exemplul pentru părinţii care trebuie să fie întotdeauna alături de cei cărora le-au dat viaţă. Mântuitorul Isus este însă un copil model care răspunde cu iubire şi tandreţe la aceleaşi sentimente ale mamei Sale şi ale „tatălui” Său. Copiii şi tinerii din familiile noastre ar trebui să ia acest exemplu, iubindu-şi şi respectându-şi părinţii „pentru a trăi mult şi bine pe pământ”. Soluţia dificultăţilor din viaţa familiei nu stă şi nu poate sta în conflict sau în separaţie ci doar în dialogul iubirii şi în căutarea comuniunii.
Iubiţii mei fii în Cristos Domnul,
Naşterea Mântuitorului nostru Isus Cristos este un nou prilej de a ne bucura de misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Bucuria noastră ar fi şi mai mare dacă diviziunile dintre creştini ar înceta şi drumul spre regăsirea unităţii ar fi conştientizat de cât mai mulţi dintre cei care Îl recunosc pe Regele născut în ieslea Betleemului ca şi unic Mântuitor al lumii. Unitatea familiei creştine nu poate decât să fie făcută după modelul Sfintei Familii din Nazaret. Creştinii trebuie să regăsească armonia între ei încredinţând comunităţile lor lui Dumnezeu, şi unindu-se în rugăciunea aceleiaşi dorinţe de unitate, ca fii ai aceluiaşi Dumnezeu.
Iubiţi credincioşi,
Ţara noastră are toate şansele să facă parte începând cu 2007 din Uniunea Europeană, fapt ce sperăm că va ajuta la dezvoltarea economică şi socială a patriei noastre atât de încercate în secolul trecut. Acest lucru nu trebuie în nici un fel însă să ne facă să uităm identitatea noastră de popor creştin, continuând să credem cu tărie în valorile pe care Biserica le împărtăşeşte umanităţii de peste 2000 de ani.
Fie ca Isus Cristos să ne ajute în această mare zi de sărbătoare a Crăciunului să ne reapropiem mai mult de Dumnezeu şi să ne încredinţăm viaţa noastră cu recunoştinţă şi cu toate bucuriile şi neajunsurile noastre Familiei Sfinte: lui Isus Cristos născut în Betleem, Maicii Sfinte şi Sfântului Iosif.
Naşterea Mântuitorului nostru Isus Cristos să ne aducă tuturor bucurie, noi speranţe şi multă sănătate
Sărbători fericite!
An Nou fericit!
Cu arhiereşti binecuvântări,
Alexandru Mesian
Episcop de Lugoj
Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Naşterii Domnului 2006
[DOC-LUGOJ]