ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj
Onoratului cler şi iubitului popor credincios
har, binecuvântare şi mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
şi de la Domnul nostru Isus Cristos
Cristos a înviat !
Iubiţi fraţi întru preoţie,
Iubiţi credincioşi,
Cu ajutorul bunului Dumnezeu Tatăl şi cu ajutorul Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, Cel ce a învins moartea şi ne-a scăpat din robia păcatului şi cu puterea Spiritului Sfânt, am ajuns să petrecem împreună, în libertate, pentru a douăzecea oară, în reînviata noastră Biserică Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, marele praznic al Învierii Domnului nostru Isus Cristos. Spun „în libertate”, în special pentru cei ce nu ştiu că vreme de 41 de ani, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, în perioada persecuţiei ei (1948-1989) a fost suprimată printr-un decret-lege al celor fără de Dumnezeu care erau la conducerea destinelor poporului român.
În acea perioadă, Biserica Română Unită a fost condamnată la moarte şi înmormântată, precum Isus Cristos. Dar după timpul stabilit de Dumnezeu, ea a reînviat şi îşi continuă misiunea sa în libertate, iată, de douăzeci de ani. Aducem mulţumiri Providenţei divine pentru toate: atât pentru patimile suferite de această Biserică precum şi pentru reînvierea ei.
Iubiţi credincioşi,
Sunt Sfintele Paşti, când intonăm Catavasiile Învierii Domnului, care redau atât de profund misterul praznicului de astăzi: „Coborâtu-te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Cristoase, iar a treia zi, ca şi Iona din chit, ai înviat din mormânt”.
De biruinţa lui Cristos se bucură toată făptura, de la cea dintâi zidită până la cea din urmă. Biruinţa lui Cristos e ca un soare care împrăştie strălucire asupra tuturor. Doar biruinţa lui Cristos umple toate sufletele de bucurie. Doar ea este fără răutate. Ea se descoperă tuturor: viilor şi morţilor. Biruinţa lui Cristos este o biruinţă care vindecă şi mântuieşte pentru totdeauna, pentru vecie. E o biruinţă blândă care-l scapă pe om de tot răul şi-l face neprihănit şi nemuritor.
Astăzi este ziua închinată prăznuirii acestei biruinţe a lui Cristos şi se cuvine să o privim cât mai de aproape, atât spre o mai bună cunoaştere cât şi spre o mai mare bucurie.
Pe cine a biruit Cristos prin Învierea Sa?
Pe cine a slobozit Cristos prin biruinţa Sa?
Înviind din morţi, Domnul Cristos a învins moartea şi păcatul. Aceşti doi duşmani ai neamului omenesc s-au născut când omul s-a rupt de Dumnezeu călcând în picioare poruncile ascultării faţă de Ziditor. În rai, Adam nu ştia nici ce-i moartea, nici păcatul, nici frica, nici ruşinea. Pentru că, nedespărţit de Domnul Cel Viu, n-avea cum să cunoască moartea şi, în desăvârşită ascultare faţă de Dumnezeu, n-avea cum să ştie de păcat.
Veniţi, fraţilor, veniţi toţi care vă temeţi de moarte. Veniţi lângă Cristos Cel Înviat, lângă Cristos Cel care vă înviază, şi El o să vă vindece de moarte şi de frica de moarte.
Veniţi, voi toţi care trăiţi cu ruşinea păcatelor făţişe şi ascunse! Apropiaţi-vă de izvorul cel viu care curăţă şi spală, şi care poate să facă vasul cel mai negru mai alb ca zăpada.
Veniţi toţi care căutaţi sănătate, putere, frumuseţe şi bucurie. Izvorul acestora este Cel Înviat! El vă aşteaptă pe toţi cu milă şi vrea ca nici unul dintre voi să nu se piardă.
Plecaţi-vă înaintea Lui, cu trup şi suflet. Faceţi-vă una cu El în minte şi cuget. Îmbrăţişaţi-L din toată inima, căci nu vă închinaţi asupritorului, ci eliberatorului vostru; nu vă uniţi cu nimicitorul ci cu Mântuitorul vostru; nu îmbrăţişaţi un străin ci pe Cel ce vă este cel mai aproape şi prietenul cel mai bun.
Cristos a înviat, fraţilor!
Prin Învierea Sa Cristos a biruit păcatul şi moartea, a nimicit împărăţia întunecată a satanei, a dezrobit neamul omenesc şi a rupt pecetea celor mai mari taine între Dumnezeu şi om.
Ziua de astăzi, ziua Învierii Domnului nostru Isus Cristos, a vestit-o împăratul şi profetul David, cu o mie de ani înainte, când a zis: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Psalmul 117,24). Cu adevărat, nici o sărbătoare a Bisericii creştine nu a adus atâta bucurie în cer şi pe pământ, precum şi în cele dedesubt, ca bucuria Învierii Domnului. Această mare sărbătoare a sărbătorilor s-a început cu cuvintele: Bucuraţi-vă! Din clipa când Domnul a întâmpinat pe femeile mironosiţe la mormânt şi le-a zis: Bucuraţi-vă”, de atunci bucuriile Învierii au început a se răspândi în toată lumea, sălăşluindu-se în inimile tuturor ucenicilor Lui. Cine dintre oameni ar putea să spună câtă bucurie au avut Adam şi Eva şi toţi patriarhii, proorocii şi drepţii Legii Vechi şi cei mai dinainte de Lege, când li s-a vestit în iad că a înviat Domnul şi că vine la ei, Mesia Împăciuitorul Căruia se vor supune popoarele ? (cf. Geneza 49,10).
Cine dintre oameni şi dintre îngeri poate să înţeleagă pe deplin bucuria prea fericiţilor patriarhi, drepţi şi profeţi care, prin Spiritul Sfânt, mai înainte au arătat despre patima, moartea şi Învierea Domnului nostru Isus Cristos? Ce bucurie dumnezeiască simţeau ei când au văzut cu ochii lor sfărâmarea porţilor iadului şi pe Mesia, Cel mult aşteptat, venind cu putere şi strălucire negrăită, risipind cu fulgerele dumnezeirii Sale negura şi întunericul cel prea cumplit al iadului?
Iubiţi credincioşi,
Învierea Domnului nostru Isus Cristos este cea mai vestită, mai mare, mai preamărită şi mai folositoare mântuirii neamului omenesc. Mai mărită şi preaminunată, pentru că s-a făcut cu a Sa putere dumnezeiască, El fiind însăşi Învierea şi Viaţa (cf. Ioan 11,25). Mai preamărită decât toate, fiindcă şi îngerii şi oamenii au lăudat-o, o laudă şi o vor lăuda în veacul veacului, căci fără Înviere nu este mântuire neamului omenesc.
Învierea Domnului este şi învierea noastră, este sfârşitul şi cununa Evangheliei lui Cristos. Dacă Cristos n-ar fi murit şi înviat pentru noi, zadarnică ar fi fost credinţa noastră, speranţa şi viaţa noastră, căci fără Înviere, moartea şi păcatul nu pot fi biruite. Învierea Domnului a avut marele şi negrăitul efect de salvare a tuturor credincioşilor, de trezire a întregii lumi din moartea păcatului, de chemare a oamenilor din moarte la viaţă (cf. Ioan 3,14; Ioan 11,25), ajutaţi de lumina Evangheliei Sale şi de harul Sfintelor Taine. Prin Înviere, Mântuitorul nostru Isus Cristos a devenit începătorul învierii celor adormiţi (cf. I Corinteni 15,20), adică a învierii generale a trupurilor la sfârşitul veacului. De aceea, El este numit Cel întâi născut din morţi (cf. Coloseni 1,18; Romani 8,29).
Iar despre învierea sufletească, adică învierea omului din păcat, trebuie să ştim că aceasta este mai mare decât învierea din morţi. Această înviere tainică în spirit se săvârşeşte în cei credincioşi prin învăţătura Evangheliei, prin harul Sfintelor Taine şi prin faptele bune, dar mai ales prin Sfântul Botez, prin care murim şi înviem tainic cu Cristos (cf. Romani 6,2-8; Efeseni 2,1-6; Coloseni 2,13; 3,1-3). Fără această înviere spirituală, adică fără pocăinţă, nimeni dintre noi nu se poate mântui.
O asemenea înviere tainică prin moartea păcatului, vedem în pilda fiului risipitor, când zice: trebuie să ne veselim şi să ne bucuăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat (cf. Luca 15,32). Învierea tainică din moartea păcatului numai Dumnzeu o poate cunoaşte cu adevărat, deoarece El este acela care cercetează inimile tuturor oamenilor (cf. Psalmul 7,9). Prin învierea tainică şi spirituală, omul, încă fiind viu cu trupul, trăieşte o înviere a sufletului său prin harul şi puterea lui Dumnezeu. În acest fel, el trăieşte în Dumnezeu şi Dumnezeu trăieşte în el şi poate spune ca marele Apostol Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine (cf. Galateni 2,20; II Corinteni 5,15). O, de ne-ar da preabunul Dumnezeu la toţi cei binecredincioşi o asemenea înviere tainică, prin care vom putea trăi cu Domnul în bucuria învierii veşnice!
Iubiţi credincioşi,
Astăzi sunt Sfintele Paşti! Astăzi a înviat Cristos din morţi şi ne-a izbăvit de moarte, de robia păcatului şi de osânda iadului.
Astăzi iadul a fost golit şi raiul s-a deschis. Astăzi îngerii cântă împreună cu oamenii biruinţa vieţii asupra morţii. Astăzi şi noi cu toţii să ne veselim împreună cu Biserica lui Cristos că nu mai suntem sub legăturile morţii şi ale întunericului. Să lepădăm, aşadar, întristarea şi răutatea şi grijile cele trecătoare, că Isus Cristos a înnoit lumea prin Înviere.
Deci să ne bucurăm, mulţumind lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta Sfintele Paşti şi să cântăm împreună frumoasa cântare: „Ziua Învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm şi să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere şi aşa să strigăm: «Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!»”.
Cristos a înviat !
Sărbători fericite !
Cu arhiereşti binecuvântări,
† Alexandru
Episcop de Lugoj
Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Învierii Domnului, Anul Domnului 2009.
Însemnare: Această scrisoare pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Paşti 2009, iar în filii se va citi a doua zi.[DOC-LUGOJ]