Predica Nunţiului Apostolic
E.S. Mons. Francisco-Javier Lozano
Hunedoara, 11 aprilie 2010
Iubiţi fraţi întru Episcopat
Cucernici Preoţi
Dragi fraţi şi surori
Pentru mine este o mare bucurie să prezidez Sfânta Liturghie în această parohie din Hunedoara cu ocazia consacrării noii biserici.
Mă bucur că am ocazia să vă adresez un cordial salut vouă, familiilor voastre, copiilor, bolnavilor, şi tuturor celor care au mai multă nevoie de ajutorul Domnului, de harurile sale, şi de mijlocirea Maicii Domnului, Sfânta Fecioară Maria.
La invitaţia Păstorului Dumneavoastră, Excelenţa Sa Monsenior Alexandru Mesian, mă aflu astăzi printre voi la acest mare eveniment care îmi umple inima de bucurie: consacrarea noii biserici. Acesta este un mare dar al lui Dumnezeu; este harul său! Să trezim în noi sentimentul de profundă credinţă şi recunoştinţă la această celebrare de astăzi. Cu această ocazie am plăcerea de a-i saluta pe toţi cei de faţă: Episcopi, preoţi, călugări, călugăriţe, seminarişti. Pentru mine e o mare bucurie să mă întâlnesc cu voi, cei dispuşi să-l urmeze pe Isus Cristos care vă cheamă la o dăruire totală de sine care daţi mărturie de iubire faţă de el prin slujirea aproapelui.
Ne simţim uniţi cu Episcopul din aceasta Eparhie, Păstorul vostru exemplar, căruia doresc să-i adresez un gând de fraternă comuniune în Domnul şi expresia recunoştinţei mele şi aprecierea pentru lucrarea episcopală în favoarea credincioşilor greco-catolici din Eparhia Lugoj.
Pentru mine este o mare bucurie de a celebra Sfânta Liturghie, pentru prima dată în această parohie, antic cu rădăcini creştine, bogată în istorie şi cultură, dar mai ales în valori ale vremurilor deja răscumpărate. Cu această ocazie, în calitate de reprezentant al Sfântului Scaun în România, doresc să aduc omagiu strămoşilor în credinţă a tuturor episcopilor, preoţilor, persoanelor religioase şi laicilor, care prin mărturia lor curajoasă au făcut rodnic mesajul Evangheliei în România şi au arătat adevăratul chip al lui Cristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.
La această Sfântă Liturghie dorim să oferim Domnului viaţa noastră, munca apostolică, intenţiile noastre şi mai ales să ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, Urmaşul Sfântului Petru şi Păstorul Bisericii Universale.
Dragi fraţi şi surori,
Astăzi, în această parohie din Hunedoara, doresc să mulţumesc Domnului pentru că ne-a dăruit pe Supremul Păstor al Bisericii, vicarul lui Cristos, Papa Benedict al XVI-lea. Această mulţumire aş dori să o fac împreună cu voi toţi care sunteţi aici de faţă şi aţi binevoit să vă uniţi cu noi la această celebrare euharistică. Este poporul lui Dumnezeu aici prezent cel care se adună pentru a înălţa rugăciuni fierbinţi pentru Părintele şi Păstorul lor Benedict al XVI-lea. Şi eu, ca reprezentant al său în România nu pot să nu-mi exprim decât cele mai sincere mulţumiri pentru iubirea voastră, pentru fidelitatea şi ataşamentul vostru faţă de Vicarul lui Cristos.
Aceasta este o calitate pe care cu siguranţă creştinii catolici români au onorat-o de-a lungul istoriei şi încă o mai onorează: conştiinţa de a fi membre vii ale unei singure Biserici sub un unic Păstor, actualizând rugăciunea lui Isus din timpul ultimei cine: „Ca toţi să fie una” (Io 17,21).
După cinci ani de la alegerea lui Benedict al XVI-lea la Scaunul Pontifical, dacă am vrea să găsim cuvintele cele mai importante pe care Papa a vrut să le transmită lumii acesteia ar fi cu siguranţă cele pronunţate în prima sa enciclică: „Dumnezeu este iubire”: numai El poate dărui lumii bucuria, frumuseţea, plinătatea vieţii, adevărata libertate. Nu este vorba de o ideologie sau de o morală, ci de Dumnezeul cel viu care a luat chip omenesc din iubire faţă de creaturile sale. „Înainte de a fi creştin – scrie Pontiful în Enciclică – nu există o decizie etică sau o mare idee, ci întâlnirea cu un eveniment, cu o Persoană” care ne transformă viaţa. Din această întâlnire cu Cristos izvorăşte urgenţa pentru misiune: „Cel care l-a descoperit pe Cristos trebuie să conducă şi pe alţii către El. O bucurie mare nu se poate ţine pentru sine. Trebuie transmisă”.
Papa Benedict al XVI-lea se adresează mai ales tinerilor, şi asemenea Papei Ioan Paul al II-lea vă invită să nu vă fie teamă că veţi pierde ceva dacă vă veţi deschide inima către Cristos: „Cel care îl are pe Cristos, nu pierde nimic, nimic, absolut nimic din ceea ce face ca viaţa să fie liberă, frumoasă şi mare”. „De aceea – spune Papa – dragi tineri: să nu vă fie teamă de Cristos! El nu ia nimic, ci dăruieşte totul. Cel care i se dăruieşte primeşte de o sută de ori mai mult. Da, deschideţi, deschideţi larg uşile către Cristos şi veţi găsi adevărata viaţă”.
„Ce ne-ar mai putea mântui dacă nu iubirea?” Iubirea în adevăr. Papa lansează dialogul cu o cultură laică dar în acelaşi timp denunţă laicismul intolerant care vrea să lege cu sfera privată convingerile religioase ameninţând astfel principiile democratice. Este nihilismul celor care „neagă existenţa oricărui adevăr”. În faţa acestei culturi Papa confirmă motivele pe care le invocă creştinii de a avea „o credinţă clară” în Dumnezeul întrupat, o credinţă însoţită de o mare încredere în raţiune.
În multe părţi ale lumii, şi mai ales, din păcate, în Europa, există astăzi o ciudată şi periculoasă uitare a lui Dumnezeu. Au impresia că totul merge la fel chiar şi fără El. Dar în acelaşi timp există şi un sentiment de frustrare, de nemulţumire faţă de tot şi de toţi şi multă lume e gânditoare: avem nevoie de idealuri înalte, avem nevoie de cineva care să ne arate calea către pace, către fericire, către iubire. Şi acest Cineva este Isus Cristos, Domnul.
Dragi fraţi şi surori, Benedict al XVI-lea ne ajută să intrăm într-un contact viu, personal, cu Cristos. În primul rând prin rugăciune, apoi trebuie să punem în centru Cuvântul lui Dumnezeu. Papa ne invită să citim Sfintele Scripturi şi să ne rugăm. Trebuie să-l ascultăm pe Cristos: „A-l asculta pe Cristos şi a asculta vocea sa: aceasta este unicul drum care ne conduce către plinătatea bucuriei şi a iubirii”, spune Papa.
Biserica Catolică apără adevărata pace şi adevărata dreptate promovând demnitatea omului, denunţând scandalul sărăciei şi a-l înfometării în lume, creşterea preocupantă a cheltuielilor militare. Biserica – afirmă Papa – chiar dacă nu ia în propriile mâini lupta politică … nu poate şi nu trebuie să rămână indiferentă în lupta pentru dreptate”.
Dragi fraţi şi surori, să-i mulţumim Domnului pentru că ne-a dăruit un Papă la înălţimea timpurilor în care trăim; un Papă după Inima lui Cristos. Un Papă cu chipul zâmbitor şi luminos, cu sobrietate în gesturi, claritate în gândire, iubire în cuvânt, atenţie delicată faţă de fiecare persoană pe care o întâlneşte. Un om care lasă să se întrevadă o pace profundă: seninătatea celui care l-a întâlnit pe Cel care dăruieşte adevărata pace: Isus.
Pentru toate acestea, astăzi la Hunedoara, ca şi în multe alte parohii greco-catolice din România, să-i mulţumim Domnului şi să ne rugăm intens pentru ca El să susţină mereu pe Sfântul Părinte în ministerul său de Păstor al Bisericii universale.
Dorinţa şi urarea mea de astăzi este următoarea: ca fii credincioşi greco-catolici ai Bisericii să fiţi mărturisitori de credinţă, speranţă şi iubire faţă de toţi. Familia să fie focar în care să domnească armonia, seninătatea şi pacea. Fie ca tinerii să poată primi din partea familiei, a şcolii, a societăţii încurajare şi sprijin în viaţa lor, în greutăţile şi în problemele lor pentru a putea fi ziditorii unei societăţi române mai drepte şi mai fraterne. Dragi tineri, aceasta aşteaptă Biserica de la voi ca ucenici ai lui Isus Cristos şi cetăţeni ai acestei ţări care este România.
Încurajez aşadar pe toţi să vă implicaţi în viaţa voastră familială şi creştină. La sfârşitul acestei Sfinte Liturghii, vă voi dărui cu plăcere binecuvântarea apostolică în numele Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, pentru voi, pentru familiile voastre, şi în mod special pentru copii, pentru bolnavi şi pentru toţi cei care suferă.