URMAREA
MIEZUNOPTERULUI
DE TOATE ZILELE
De este Preot, zice:
Bine este cuvântat Dumnezeul nostru –
Iar de nu este Preot, zicem:
Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-te spre noi. Amin.
Mărire ţie, Dumnezeul nostru, mărire ţie.
Împărate ceresc, Mângăitorule, Spirite al adevărului, carele pretutindenea eşti, şi toate le plineşti, vistieria bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi te aşază întru noi, şi ne curăţeşte de toată spurcăciunea, şi mântueşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule – Metanii 3, de este Aliluia. Mărire – Şi acum – Preasfântă Treime – Tatăl nostru – Că a ta este – Doamne, îndură-te, 12 ori. Mărire – Şi acum –
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu. – Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu. – Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru.
Metanii 3. – Şi îndată:
Psalm 50.
Milueşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta,
şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea,
şi de păcatul meu curăţeşte-mă.
Că fărădelegea mea eu o cunosc,
şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit,
şi ce este rău înaintea ta am făcut:
Ca să te areţi drept întru cuvintele tale,
şi biruitor să ieşi, când te vor judeca.
Că iată întru fărădelegi am fost conceput,
şi în păcate m’a născut maica mea!
Că iată adevărul ai iubit,
cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii tale le-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop, si mă voi curăţi:
spăla-mă-vei, şi mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie:
bucura-se-vor oasele cele umilite.
Întoarce faţa ta de către păcatele mele,
şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule,
şi spirit drept înnoeşte întru cele din lăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la faţa ta,
şi Spiritul tău cel sfânt nu-l lua dela mine.
Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale,
şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă.
Învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale,
şi cei păcătoşi la tine se vor întoarce.
Mântueşte-mă de sângiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele:
bucura-se-va limba mea de dreptatea ta.
Doamne, buzele mele vei deschide,
şi gura mea va vesti lauda ta.
Că de-ai fi voit jertfă, aş fi adus:
arderi de tot nu vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;
inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu va urgisi.
Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea ta Sionului,
şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bine plăcute-ţi vor fi jertfa de dreptate, prinosul şi arderile de tot:
atunci vor aduce pe altarul tău viţei.
Apoi zicem Catisma XVII. Psalm 118.
Starea 1
Fericiţi cei fără prihană în cale,
cari umblă în legea Domnului!
Fericiţi cei ce caută cu deadinsul mărturiile lui:
cu toată inima îl vor căuta.
Că nu cei ce lucrează fărădelegea
au umblat în căile lui.
Tu ai poruncit poruncile tale,
ca să fie păzite cu deadinsul.
O, de s’ar îndrepta căile mele,
ca să se păzească îndreptările tale!
Atunci nu voiu fi ruşinat,
când voiu căuta spre toate poruncile tale.
Mărturisi-te-voi, întru inimă curată,
când voi cunoaşte judecăţile dreptăţii tale.
Îndreptările tale voi păzi:
să nu mă părăseşti până în sfârşit.
În ce chip va îndrepta tânărul calea sa?
Păzind cuvintele tale!
Cu toată inima mea te-am căutat:
să nu mă abaţi de la poruncile tale.
În inima mea ascuns-am cuvintele tale,
ca să nu greşesc împotriva ta.
Bine eşti cuvântat, Doamne:
învaţă-mă îndreptările tale.
Cu buzele mele am vestit
toate judecăţile gurii tale.
În calea mărturiilor tale desfătatu-m’am,
mai mult, decât întru toate bogăţiile.
Întru poruncile tale mă voiu deprinde,
şi voiu lua aminte la căile tale.
Întru îndreptările tale vor fi gândurile mele:
nu voiu uita de cuvintele tale.
Răsplăteşte robului tău,
viează-mă, şi voiu păzi cuvintele tale.
Iea vălul de pe ochii mei,
şi voiu cunoaşte minunile din legea ta.
Pribeag sunt eu pe pământ:
să nu ascunzi de mine poruncile tale.
Sfârşit este sufletul meu,
de dorul judecăţilor tale, în toată vremea.
Certat-ai pe cei mândri:
blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile tale.
Iea dela mine ocară şi defăimare:
că mărturiile tale le-am căutat.
Că şi boierii au şezut, şi împotriva mea au clevetit:
iară robul tău întru îndreptările tale s’a desfătat.
Că şi mărturiile tale grija mea sunt,
şi sfaturile mele sunt îndreptările tale.
Lipitu-s’a de ţărâna pământului sufletul meu:
viează-mă, după cuvântul tău.
Căile mele le-am vestit, şi m’ai auzit:
învaţă-mă îndreptările tale.
Calea îndreptărilor tale fă să o înţeleg,
şi voi cugeta la minunile tale.
Copleşit este sufletul meu de întristare:
întăreşte-mă întru cuvintele tale,
Calea nedreptăţii depărtează-o de la mine,
şi cu legea ta milueşte-mă.
Calea adevărului mi-am ales,
şi judecăţile tale nu le-am uitat.
Lipitu-m’am de mărturiile tale:
Doamne, nu mă ruşina.
Pe calea poruncilor tale am alergat,
când ai desfătat inima mea.
Arată mie, Doamne, calea poruncilor tale,
şi o voi ţine pururea.
Înţelepţeşte-mă, şi voi căuta legea ta,
şi o voi păzi cu toată inima mea.
Povăţueşte-mă pe cărarea poruncilor tale:
că aceasta am dorit-o.
Pleacă inima mea spre mărturiile tale,
şi nu spre lăcomie.
Întoarce ochii mei, să nu vadă deşertăciune:
în calea ta, viează-mă.
Plineşte robului tău cuvântul tău,
spre frica ta.
Ia de la mine ocara, de care m’am îngrozit:
că judecăţile tale bune sunt.
Iată poruncile tale le-am dorit;
viează-mă, întru dreptatea ta.
Şi să vină preste mine mila ta, Doamne:
mântuirea ta, după cuvântul tău.
Şi cuvânt voi răspunde celor ce mă ocărăsc:
că întru cuvintele tale am nădăjduit.
Să nu iei cu totul cuvântul adevărului din gura mea:
că întru judecăţile tale mi-am pus nădejdea.
Şi legea ta pururea o voi păzi,
în veac, şi în veacul veacului.
Şi am umblat întru lărgime:
că poruncile tale le-am căutat.
Şi de mărturiile tale în faţa împăraţilor am grăit,
şi nu mi-a fost ruşine.
Şi m’am deprins întru poruncile tale,
pe cari le-am iubit foarte.
Şi mâinile mele înălţat-am spre poruncile tale, pe cari le-am iubit,
şi am crescut întru îndreptările tale.
Adu-ţi aminte de cuvintele tale pentru robul tău,
de cari mi-ai dat nădejde.
Aceasta m’a mângăiat întru umilirea mea:
căci cuvântul tău mi-a dat viaţă.
Cei trufaşi călcare de lege au făcut foarte,
iară eu dela legea ta nu m’am abătut.
Adusu-mi-am aminte de judecăţile tale cele din veac, Doamne,
şi m’am mângăiat.
Mâhnire m’a cuprins de cei păcătoşi,
cari părăsesc legea ta.
Cântări erau mie îndreptările tale,
în pământul pribegiei mele.
Adusu-mi-am aminte noaptea de numele tău, Doamne,
şi am păzit legea ta.
Aceasta s’a făcut mie:
pentru că îndreptările tale le-am căutat.
Partea mea eşti, Doamne, zisu-mi-am:
de voiu păzi legea ta.
Feţei tale rugatu-m’am cu toată inima mea:
milueşte-mă, după cuvântul tău.
Socotit-am căile mele,
şi mi-am întors paşii spre mărturiile tale.
Gata am fost, şi nu am pregetat
a păzi poruncile tale.
Funiile păcătoşilor m’au înfăşurat
şi de legea ta nu mi-am uitat.
La miez de noapte m’am sculat, ca să mărturisesc ţie,
pentru judecăţile dreptăţii tale.
Părtaş sunt eu tuturor celor ce se tem de tine,
şi celor ce păzesc poruncile tale.
De mila ta, Doamne, plin este pământul:
învaţă-mă îndreptările tale.
Bunătate ai făcut cu robul tău, Doamne,
după cuvântul tău.
Bunătate, şi învăţătură, şi cunoştinţă învaţă-mă:
că poruncilor tale am crezut.
Rătăcit-am, înainte de ce m’ai umilit:
pentru aceea, cuvântul tău l-am păzit.
Bun eşti tu, Doamne, şi întru bunătatea ta,
învaţă-mă îndreptările tale.
Înmulţitu-s’a asupra mea nedreptatea celor trufaşi;
iară eu cu toată inima mea căuta-voiu poruncile tale.
Închegatu-s’a ca laptele inima lor,
iară eu întru legea ta m’am desfătat.
Bine este mie, că m’ai umilit,
ca să învăţ îndreptările tale:
Bună este mie legea gurii tale,
mai mult, de cât mii de aur şi de argint.
Mărire – Şi acum – Aliluia, de 3 ori şi Metanii 3.
Starea II
Mâinile tale m’au făcut şi m’au zidit:
înţelepţeşte-mă, şi voi cunoaşte poruncile tale.
Cei ce se tem de tine mă vor vedea, şi se vor bucura:
că întru cuvintele tale nădejdea mi-am pus.
Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile tale,
şi după dreptate m’ai umilit.
Fie dară mila ta spre mângăierea mea:
după cuvântul tău, robului tău.
Vină mie milostivirile tale, şi voiu fi viu:
că legea ta desfătarea mea este.
Ruşinaţi să fie cei trufaşi, căci cu nedreptate au lucrat fărădelege împotriva mea;
iară eu întru poruncile tale mă voiu lăuda.
Spre mine să se întoarcă cei ce se tem de tine,
şi cei ce cunosc mărturiile tale.
Inima mea fie fără de prihană, întru îndreptările tale,
ca nu cumva să fiu ruşinat.
Sfârşeşte-se spre mântuirea ta sufletul meu;
întru cuvintele tale mi-am pus nădejdea.
Sfârşitu-s’au ochii mei spre cuvântul tău,
zicând: când mă vei mângăia?
Că m’am făcut ca şi un foi în brumă:
îndreptările tale însă nu le-am uitat.
Câte sunt zilele robului tău?
când vei face mie judecată, de către cei ce mă prigonesc?
Grăitu-mi-au cei fărădelege vorbe de ocară:
ci nu ca legea ta, Doamne.
Toate poruncile tale sunt adevăr:
fără dreptate m’au prigonit, ajută mie.
Puţin, de nu m’au stins de pe pământ;
iară eu nu am părăsit poruncile tale.
Viează-mă, după mila ta,
şi voi păzi mărturiile gurii tale.
În veac, Doamne, cuvântul tău rămâne în cer:
în neam şi neam adevărul tău!
Întemeiat-ai pământul,
şi rămâne.
După rânduiala ta rămâne ziua:
căci toate împreună slujesc ţie.
Că de n’ar fi fost legea ta mângăierea mea,
atunci aş fi pierit întru umilirea mea.
În veac nu voi uita îndreptările tale:
că într’însele viaţă mi-ai dat.
Mijlocul
Al tău sunt eu, mântueşte-mă:
că îndreptările tale cu deadinsul le-am căutat.
Aşteptatu-m’au păcătoşii, ca să mă piardă;
mărturiile tale le-am cunoscut.
A toată desăvârşirea i-am văzut sfârşitul;
porunca ta fără de hotar este, foarte.
Cât am iubit legea ta, Doamne:
toată ziua îndeletnicirea mea este.
Mai mult decât pe duşmanii mei, înţelept m’ai făcut, cu porunca ta:
că în veac a mea este.
Mai mult decât toţi cei ce mă învaţă, priceput-am,
că mărturiile tale grija mea sunt.
Mai mult decât cei bătrâni, înţeles-am:
căci poruncile tale le-am căutat.
De la toată calea rea oprit-am picioarele mele,
ca să păzesc cuvintele tale.
De la hotărîrile tale nu m’am abătut:
căci tu mi-ai pus mie lege.
Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele tale:
mai mult decât gurii mele mierea.
Din poruncile tale am cunoscut:
de aceea am urât toată calea nedreptăţii.
Făclie picioarelor mele este legea ta,
şi lumină cărărilor mele.
Juratu-m’am, şi m’am hotărât,
să păzesc judecăţile dreptăţii tale.
Umilit am fost până în sfârşit:
viează-mă, Doamne, după cuvântul tău.
Lauda cea de bună voie a gurii mele, primeşte-o deci, Doamne,
şi judecăţile tale mă învaţă.
Sufletul meu în mâinile tale este pururea,
şi de legea ta nu mi-am uitat.
Pus-au mie păcătoşii cursă,
şi de la poruncile tale nu m’am abătut.
Moştean m’am făcut mărturiilor tale în veac:
că desfătare inimii mele sunt.
Plecat-am inima mea,
ca să urmez îndreptările tale în veac.
Pe călcătorii de lege i-am urât,
iară legea ta am iubit.
Ajutorul meu şi sprijinitorul meu tu eşti:
întru cuvintele tale am nădăjduit.
Depărtaţi-vă dela mine, făcătorilor de rele!
şi cu deadinsul voiu cerca poruncile Dumnezeului meu.
Primeşte-mă, după cuvântul tău, şi mă viează,
şi nu mă ruşina întru aşteptarea mea.
Fii mie ajutor, şi mă voiu mântui,
şi voiu purta grije pururea de îndreptările tale.
Lepădat-ai pe toţi cei ce s’au depărtat de la îndreptările tale:
căci nedrept este gândul lor.
Netrebnici socotit-am pe toţi păcătoşii pământului:
pentru aceasta am iubit mărturiile tale.
Pătrunde cu frica ta cărnurile mele:
pentru că de judecăţile tale m’am temut.
Făcut-am judecată şi dreptate:
nu mă da în mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
Primeşte pe robul tău întru bunătate,
ca să nu mă clevetească cei trufaşi.
Sfârşitu-s’au ochii mei spre mântuirea ta,
şi spre cuvântul dreptăţii tale.
Fă cu robul tău după mila ta,
şi îndreptările tale mă învaţă.
Robul tău sunt eu:
înţelepţeşte-mă, şi voiu cunoaşte mărturiile tale.
Vremea este a lucra, Doamne:
stricat-au legea ta.
De aceea am iubit poruncile tale,
mai mult decât aur şi topaz.
De aceea, după toate poruncile tale m’am călăuzit,
toată calea nedreaptă am urît.
Minunate sunt mărturiile tale:
de aceea le-a căutat sufletul meu
Tâlcuirea cuvintelor tale luminează,
şi dă pricepere pruncilor.
Gura mea am deschis, şi am tras suflare;
că poruncile tale le-am dorit.
Mărire – Şi acum –
Aliluia de 3 ori. Metanii 3.
Starea III
Caută spre mine, şi mă milueşte,
după judecata celor ce iubesc numele tău.
Paşii mei îndreptează-i după cuvântul tău,
şi să nu mă stăpânească toată fărădelegea.
Mântueşte-mă de clevetirea oamenilor,
şi poruncile tale voi păzi.
Faţa ta arată-o spre robul tău,
şi îndreptările tale mă învaţă.
Păraie de apă au izvorât ochii mei:
pentru-că nu am păzit legea ta.
Drept eşti, Doamne,
şi drepte sunt judecăţile tale!
Poruncit-ai, dreptate să fie mărturiile tale,
şi adevăr, foarte.
Topitu-m’a râvna ta,
pentru că cuvintele tale le-au uitat duşmanii mei.
Lămurit în foc este cuvântul tău foarte,
şi robul tău pe acela l-a iubit.
Tânăr sunt eu, şi nebăgat în samă:
îndreptările tale nu le-am uitat.
Dreptatea ta este dreptate în veac,
şi legea ta este adevăr.
Necazuri şi nevoi m’au ajuns:
poruncile tale sunt mângăierea mea.
Dreptate sunt mărturiile tale în veac:
înţelepţeşte-mă, şi voi fi viu.
Strigat-am din toată inima mea: auzi-mă Doamne,
îndreptările tale voi căuta.
Strigat-am către tine: mântueşte-mă,
şi voi păzi mărturiile tale.
Venit-am mai înainte de zori, şi am strigat,
întru cuvintele tale am nădăjduit.
Ochii mei prevenit-au straja dimineţii,
ca să mă gândesc la cuvintele tale.
Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila ta:
după judecata ta, viează-mă.
Apropiatu-s’au cei ce fărădelege mă prigonesc;
iară de la legea ta s’au depărtat.
Aproape eşti tu, Doamne,
şi toate căile tale sunt adevăr.
De la început, din mărturiile tale am cunoscut:
că pentru veşnicie le-ai întemeiat.
Vezi necazul meu, şi mă ridică:
că de legea ta nu mi-am uitat.
Judecă pricina mea şi mă mântueşte;
pentru cuvântul tău, viează-mă.
Departe este de cei păcătoşi mântuirea:
că îndreptările tale nu le-au căutat.
Îndurările tale multe sunt, Doamne;
după judecata ta, viează-mă.
Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă asupresc:
de la mărturiile tale nu m’am abătut.
Văzut-am pe cei neînţelegători, şi m’am scârbit:
căci cuvintele tale nu le-au păzit.
Vezi, cât am iubit poruncile tale, Doamne!
întru mila ta, viează-mă.
Începutul cuvintelor tale e adevăr,
şi în veac rămân toate judecăţile dreptăţii tale.
Boierii prigonitu-m’au înzădar,
şi de cuvintele tale înfricoşatu-s’a inima mea.
Bucura-mă-voiu de cuvintele tale,
ca şi cel ce află pradă multă.
Nedreptatea am urît şi am urgisit,
iară legea ta am iubit.
De şapte ori în zi te-am lăudat,
pentru judecăţile dreptăţii tale.
Pace multă este celor ce iubesc legea ta,
şi nu este lor sminteală.
Aşteptat-am mântuirea ta, Doamne,
şi poruncile tale am iubit.
Păzit-a sufletul meu mărturiile tale:
iubitu-le-a foarte.
Păzit-am poruncile tale, şi mărturiile tale:
că toate căile mele înaintea ta sunt, Doamne.
Să se apropie rugăciunea mea înaintea ta, Doamne:
după cuvântul tău, dă-mi înţelegere.
Pătrundă cererea mea la tine, Doamne:
după cuvântul tău, mântueşte-mă.
Izbucni-va din buzele mele cântare:
când mă vei învăţa îndreptările tale.
Spune-va limba mea cuvintele tale:
că drepte sunt toate poruncile tale.
Fie mâna ta, ca să mă mântuiască:
că poruncile tale am ales.
Dorit-am mântuirea ta, Doamne,
şi legea ta grija mea este.
Viu va fi sufletul meu, şi te va lăuda,
şi judecăţile tale îmi vor ajuta.
Rătăcit-am ca o oaie pierdută, caută spre robul tău:
că poruncile tale nu le-am uitat.
Mărire – Şi acum – Şi îndată:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţinătorul, făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru unul Domn, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Unul născut, carele din Tatăl s’a născut, mai înainte de toţi vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iară nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl, prin carele toate s’au făcut.
Carele, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, s’a pogorît din ceruri, şi s’a întrupat dela Spiritul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi s’a făcut om.
Şi s’a răstignit pentru noi, în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit, şi s’a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi s’a suit la ceruri, şi şede de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu mărire, să judece viii şi morţii; a căruia împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Spiritul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, carele dela Tatăl purcede, cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit; carele a grăit prin Prooroci.
Întru Una, Sfântă, Catolică, şi Apostolică Biserică.
Mărturisesc un botez, întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor,
Şi viaţa veacului, ce va să fie. Amin.
Sfinte Dumnezeule – Metanii 3 Preasfântă Treime – Tatăl nostru – Că a ta este –
Apoi Troparele acestea, Vers 8
Iată Mirele vine în miezul nopţii; şi fericit e robul, pe care-l va afla priveghiând, iară nevrednic, pe care-l va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui; ci te deşteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu, îndură-te spre noi.
Mărire –
La ziua cea înfricoşătoare gândindu-te, suflete al meu, priveghiază, aprinzându-ţi candila, cu unt de lemn luminându-o; că nu ştii, când va veni la tine glasul, ce va zice: lată Mirele. Vezi dară, suflete al meu, să nu dormitezi, şi să rămâi afară bătând, ca şi cele cinci fete; ci cu priveghere aşteaptă, ca să întimpini pe Hristos cu unt de lemn de ungere, şi să-ţi dea ţie cămara de nuntă cea dumnezeească a măririi sale.
Şi acum – A Născătoarei de Dumnezeu
Pe tine, zidul cel nebiruit, întărirea mântuirii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, te rugăm: Sfaturile celor potrivnici risipeşte-le, întristarea poporului tău întru bucurie o întoarce, lumea ta cheamă-o, pe cei cucernici întăreşte-i, pentru pacea lumii te roagă; că tu, Născătoare de Dumnezeu, eşti nădejdea noastră.
Apoi Doamne, îndură-te, de 40 ori, şi
Rugăciunea aceasta:
Cela ce în tot timpul şi în toată ora, în cer şi pe pământ, eşti închinat şi preamărit, Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, mult milostive şi mult îndurate, care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi milueşti, cela ce pe toţi chemi la mântuire, cu făgăduinţa bunătăţilor tale, ce vor să fie: însuţi, Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ora aceasta, şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile tale. Sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, judecăţile îndreptează, gândurile curăţeşte-le; şi ne mântueşte de tot necazul, de rele şi de durere. Ocoleşte-ne cu sfinţii tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unitatea credinţii, şi la cunoştinţa măririi tale celei neapropiate. Că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.
Doamne, îndură-te – de 3 ori.
Mărire – Şi acum –
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, carea fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut: pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Întru numele Domnului binecuvintează, Părinte.
Preotul: Dumnezeule, îndură-te spre noi şi ne binecuvintează; luminează faţa ta preste noi şi ne milueşte.
Şi de este Aliluia, zicem în taină
Rugăciunea aceasta, a sfântului Efrem:
Doamne şi Stăpâne al vieţii mele, nu-mi da mie spiritul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de domnie, şi al grăirii în deşert. – Iară spiritul curăţiei, al umilinţii, al răbdării şi al dragostii dărueşte-l mie robului tău. – Aşa, Doamne Împărate, dărueşte-mi mie, ca să-mi văd greşelele mele, şi să nu osândesc pe fratele meu; că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.
Şi zi rugăciunea aceasta în trei părţi, făcând metanii mari 3, iar apoi mici 12, zicând la fieşte care: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul.
Apoi şi rugăciunea aceasta, cu o metanie mare.
Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice, Doamne Fiule unule-născut Isuse Hristoase, şi Spirite Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, milueşte-mă pe mine păcătosul, şi cu judecăţile, cari le ştii, mântueşte-mă pe mine nevrednicul robul tău; că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu este Aliluia, se omite Doamne şi Stăpâne, şi metaniile, şi zicem numai Stăpâne Dumnezeule – şi rugăciunile următoare:
A sfântului Vasile cel Mare.
Cade-se a şti, că rugăciunea aceasta se zice de la 22 a lunii Septemvrie, până la Dumineca Florilor.
Doamne atotstăpânitorule Dumnezeul Puterilor şi a tot trupul, cela ce locueşti întru cele de sus, şi spre cele de jos priveşti, cela ce scrutezi inimile şi rărunchii, şi cele ascunse ale oamenilor limpede le ştii, lumina cea fără de început şi fără de sfârşit, la carele nu este schimbare, nici umbră de mutare: însuţi, nemuritorule Împărate, primeşte rugăciunile noastre, pe cari în vremea de acum a nopţii, cu încredere în mulţimea îndurărilor tale, din necurate buze ţie le aducem; şi ne iartă nouă greşelile noastre, cari cu fapta, şi cu cuvântul, şi cu gândul, din ştiinţă sau din neştiinţă, le-am greşit ţie: şi ne curăţeşte de toată spurcăciunea trupului şi a sufletului, lăcaşuri făcându-ne ale sfântului tău Spirit; şi ne dărueşte nouă, cu inimă deşteaptă şi cu gând treaz, să trecem toată noaptea vieţii de acum, aşteptând venirea luminatei şi arătatei zile a unuia-născut Fiului tău, a Domnului, şi Dumnezeului, şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, în care Judecătorul tuturor cu mărire va să vină pe pământ, ca să răsplătească fieşte-căruia după faptele lui; ca să nu ne găsească zăcând şi dormind, ci trezi şi priveghiând întru împlinirea poruncilor lui, şi gata să intrăm împreună, întru bucuria şi în cămara de nuntă a măririi lui, unde este glasul cel fără de încetare al celor ce prăznuesc, şi negrăita desfătare a celor ce văd frumseţa cea nespusă a feţei tale. Că tu eşti lumina cea adevărată, care luminează şi sfinţeşte toate, şi pe tine te laudă toată făptura, în vecii vecilor. Amin.
Apoi ridică Preotul mâinile, zicând rugăciunea aceluiaş:
Pe tine bine te cuvântăm, preaînalte Dumnezeule şi Doamne al milei, cel ce pururi ai făcut cu noi lucruri mari şi minunate, preamărite şi înfricoşate, cărora nu este număr; cela ce ne-ai dăruit somnul spre odihna slăbiciunii noastre, şi repaus de ostenelile trupului celui mult trudit. Mulţumim ţie, că nu ne-ai pierdut cu fărădelegile noastre, ci ai făcut iubire de oameni după obicei, şi pe cei ce zăceam întru desnădejde ne-ai ridicat, ca să preamărim puterea ta. Pentru aceasta rugăm nemăsurată bunătatea ta: luminează ochii gândului nostru, şi mintea noastră din somnul cel greu al lenevirii o ridică; deschide gura noastră şi o umple de lauda ta, ca să putem fără sminteală să te lăudăm, şi să cântăm, şi să te mărturisim pe tine, Dumnezeul cel întru toate şi peste toate vrednic de preamărire, Tatăl cel fără de început, împreună şi pe unul născut Fiul tău, şi pe preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi: Veniţi, să ne închinăm – de 3 ori. Metanii 3 şi Psalmii aceştia:
Psalm 120.
Ridicat-am ochii mei la munţi;
de unde va veni ajutorul meu?
Ajutorul meu de la Domnul,
cel ce a făcut cerul şi pământul!
Să nu se poticnească piciorul tău,
nici să dormiteze cel ce le păzeşte.
Iată, nu va dormita, nici va adormi,
cel ce păzeşte pe Israil.
Domnul te va păzi pe tine,
Domnul este acoperemânt ţie, de-a dreapta ta.
Ziua soarele nu te va arde,
nici luna, noaptea.
Domnul te va păzi de tot răul,
păzi-va sufletul tău Domnul.
Domnul va păzi intrarea ta, şi ieşirea ta,
de acum, şi până în veac.
Psalm 133.
Iată acum binecuvântaţi pe Domnul,
toţi slujitorii Domnului.
Cei ce aţi rămas în casa Domnului, în
curţile casei Dumnezeului nostru.
Înălţaţi toată noaptea mâinile voastre spre cele sfinte,
şi binecuvântaţi pe Domnul.
Să te binecuvinteze Domnul din Sion,
cel ce a făcut cerul şi pământul.
Mărire – Şi acum – Aliluia – Sfinte Dumnezeule – Metanii 3. Preasfântă Treime – Tatăl nostru – Că a ta este –
Şi Troparele acestea, vers 8.
Adu-ţi aminte, Doamne, ca un bun, de robii tăi, şi câte în viaţă au greşit, iartă lor; că nimeni nu este fără de păcat, fără numai tu, cela ce poţi şi celor ce au adormit a le da odihnă.
Cel ce prin adâncul înţelepciunii cu iubire de oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce e de folos tuturor dărueşti, unule Făcătorule: odihneşte, Doamne, sufletele robilor tăi; că întru tine nădejdea şi-au pus, întru Făcătorul, şi Ziditorul, şi Dumnezeul nostru.
Mărire –
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele robilor tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit.
Şi acum – Născătoarei de Dumnezeu.
Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că întru tine cel neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a încăpea bine a voit. Fericiţi suntem şi noi, folositoare pe tine avându-te: că ziua şi noaptea te rogi pentru noi, şi schiptrurile împărăţiilor cu rugăciunile tale se întăresc. Pentru aceasta, lăudându-te, strigăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul e cu tine.
Doamne, îndură-te, de 12 ori.
Şi această rugăciune:
Adu-ţi aminte, Doamne, de cei ce întru nădejdea învierii vieţii veşnice au adormit, părinţii şi fraţii noştri, şi de toţi, cari întru cucerie şi în credinţă s’au săvârşit, şi iartă-le lor toată greşala, cea de voie şi cea fără de voie, care cu cuvântul au greşit-o, sau cu fapta, sau cu gândul. Şi-i aşază pe dânşii în locuri luminoase, în locuri răcoroase, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea, unde vederea feţei tale veseleşte pe toţi cei din veac sfinţii tăi. Dărueşte-le lor şi nouă împărăţia ta, şi împărtăşirea bunătăţilor tale celor negrăite şi veşnice, şi desfătarea vieţii tale celei nesfârşite şi fericite. Că tu eşti vieaţa, şi învierea, şi odihna robilor tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, împreună şi celui fără de început Părintelui tău, şi preasfântului şi bunului, şi de vieaţă făcătorului tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Preamărită pururea Fecioară, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, şi roagă-l, să mântuească pentru tine sufletele noastre.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperemântul meu este Sfântul Spirit. Treime sfântă, mărire ţie.
Toată nădejdea mea întru tine o pun, Maica lui Dumnezeu: păzeşte-mă sub acoperemântul tău.
Mărire – Şi acum – Doamne, îndură-te, de 3 ori. – Părinte, binecuvintează.
Preotul face Dezlegarea:
Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii sale, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.
Apoi Ectenia:
Să ne rugăm pentru pacea lumii.
Şi noi: Doamne, îndură-te, neîntrerupt.
Pentru cucernicii şi dreptcredincioşii creştini.
Pentru Preafericitul Părinte Papa (cutare).
Pentru Înalt Preasfinţitul Mitropolitul nostru (cutare).
Pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (cutare) şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii noştri.
Pentru preacucernicul şi de Hristos iubitorul Regele nostru (cutare).
Pentru bun sporul şi întărirea ostaşilor lui de Hristos iubitori.
Pentru părinţii şi fraţii noştri, cei ce s’au mutat dintre noi.
Pentru cei ce ne urăsc pe noi, şi pentru cei ce ne iubesc.
Pentru cei ce ne miluesc, şi slujesc nouă.
Pentru cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii.
Pentru mântuirea celor robiţi.
Pentru cei ce umblă cu corăbiile pe mare.
Pentru cei ce zac întru neputinţe.
Să ne rugăm şi pentru bună creşterea roadelor pământului.
Şi pentru tot sufletul creştinilor drept-credincioşi.
Să fericim pe cârmuitorii cei cu frica lui Dumnezeu,
Pe dreptcredincioşii Arhierei,
Pe ctitorii acestui sfânt lăcaş,
Pe părinţii noştri, şi pe învăţătorii, şi pe toţi cei mai înainte răposaţi dreptcredincioşi părinţii şi fraţii noştri, care odihnesc aici, şi pretutindenea.
Să zicem şi pentru aceştia: Doamne, îndură-te, de 3 ori.
Cel mai mare:
Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase Dumnezeul nostru, milueşte-ne pe noi. Amin.
Să iei aminte, că aşa se cântă Miezunopterul întreagă săptămâna, afară de Sâmbăta.
Iar la unele mănăstiri, după Adu-ţi aminte, Doamne, de părinţii şi fraţii noştri – se zic aceste:
Tropare. Vers 6.
Milueşte-ne pe noi, Doamne, milueşte-ne, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii, milueşte-ne pe noi.
Mărire –
Doamne, milueşte-ne, că întru tine am nădăjduit, nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre; ci caută şi acum, ca un milostiv, şi ne mântueşte de duşmanii noştri; că tu eşti Dumnezeul nostru, şi noi suntem poporul tău: toţi suntem lucrul mâinilor tale, şi numele tău chemăm.
Şi acum –
Uşa milostivirii deschide-o nouă, preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim, cei ce nădăjduim întru tine, ci prin tine să ne mântuim de nevoi: că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Preotul Ectenia:
Milueşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila ta, rugămu-ne ţie, auzi-ne, şi te îndură spre noi.
Încă ne rugăm, ca să se păzească sfânt lăcaşul acesta, şi tot oraşul (sau satul), şi ţara, de ciumă, de foamete, de cutremur, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră, şi de războiul cel dintre noi; şi pentru ca blând, milostiv şi lesne iertător să fie bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, şi să întoarcă toată mânia, ce este pornită împotriva noastră, şi să ne scape de urgia, care pe dreptate e asupra noastră, şi să se îndure spre noi. – Doamne, îndură-te, de 40 ori.
Auzi-ne pe noi, Dumnezeule Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului, şi a celor ce sunt pe mare departe, şi, milostive Părinte, milostiv fii pentru păcatele noastre, şi te îndură spre noi.
Cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. – Amin.
Apoi: Mărire – Şi acum – şcl. Dezlegarea şi Ectenia – ca mai sus.