Duminică, 18 decembrie 2016, la finalul sfintei liturghii, a avut loc un parastas de pomenire, în memoria rvs. pr. Iacob Teacă şi a soţiei sale Elena. Au oficiat: mons. Angelo-Narcis Pop, vicar general, pr. prot. on. Ioan Pop, parohul catedralei şi pr. Narcis Ardelean, paroh la Şanoviţa.
Părintele Iacob Teacă a fost printre primii preoţi hirotoniţi la Lugoj, imediat după revoluţia din 1989, când Biserica Greco-Catolică a fost repusă în libertate.
Părintele Iacob s-a născut la 26 august 1929 în localitatea Vermeş, jud. Timiş. Studiile liceale le-a urmat la Colegiul Naţional „Coriolan Brediceanu” din Lugoj şi a fost cazat la internatul episcopiei greco-catolice. A simțit o profundă chemare spre taina preoţiei, dar venirea comunismului şi interzicerea Bisericii Greco-Catolice, au făcut ca ziua intrării în „Via Domnului” să mai dureze, angajându-se într-un serviciu laic.
Părintele Teacă a frecventat în continuare Biserica Catolică şi s-a pregătit pentru taina preoţiei în clandestinitate, profesor fiindu-i Î.P.S. Ioan Ploscaru, de Pie Memorie. În cartea „In Memoriam Arhiepiscopul Ioan Ploscaru – Evocări şi amintiri”, părintele Iacob Teacă istoriseşte un episod profetic, dintr-o conversaţie avută cu Î.P.S. Ioan Ploscaru, înainte de Revoluţia din 1989. «… în timp ce-l conduceam pe prea Sfinţitul Ioan, de la biserica romano-catolică, în drum spre casa Prea Sfinţiei Sale, am trecut pe lângă catedrala noastră ce ne-a fost confiscată şi auzind clopotele, îi zic: „Prea Sfinţite, când vor suna aceste clopote iar pentru noi?”. Răspunsul a fost surprinzător şi dezarmant pentru mine. „Dragă, eu sunt vârstă şi epuizat din cauza subnutriţiei. Un sfert din viaţă am trăit-o cu regim alimentar de ocnaş, cu regim de rob şi tocmai nu cred să mai ajung clipa aceea fericită, dar tu eşti tânăr şi vei ajunge să slujeşti în această biserică”». (In Memoriam Arhiepiscopul Ioan Ploscaru – Evocări şi amintiri, editura „Signata”, Timişoara, 2001, p. 129)
Deşi omeneşte, pentru acele vremuri, părea de necrezut o astfel de afirmaţie, milostivirea lui Dumnezeu, a făcut ca această discuţie să devină realitate. Părintele Iacob Teacă a primit taina Preoţiei, prin impunerea mâinilor, Î.P.S. Ioan Ploscaru, la 15 iulie 1990.
În primii ani după revoluţie a fost singurul locțiitor de paroh la Catedrala din Lugoj. A efectuat multe vizite la bolnavi, bătrâni, etc. S-a implicat şi în activităţi de ordin administrativ ale catedralei.
La 1 ianuarie 1996 a fost numit protopop onorific de către Î.P.S. Ioan Ploscaru.
A trecut în bucuria Tatălui Ceresc la 30 decembrie 2009.
Atotputernicul Dumnezeu să-i dea părintelui Iacob Teacă, odihnă veşnică!
Raimondo-Mario Rupp
