Recenzie semnată de P.S. Alexandru Mesian – Episcop de Lugoj
Această carte este una din cele mai recente lucrări a D-nei Prof. Teresia Bolchiş Tătaru apărută la Editura „Geus Latina”, Alba Iulia, 2013.
Cu deosebită plăcere am citit şi meditat acest splendid poem care este un omagiu de preţuire adresat Eminenţei Sale Lucian Cardinal Mureşan, Preafericitului nostru Părinte Arhiepiscop Major.
Conţinutul acestei opere ne poartă parcă într-o altă lume de basm care pe parcurs ne aduce la o nouă realitate.
Este surprinzător să parcurgi istoria vieţii Eminenţei Sale Lucian care se înscrie în planul lui Dumnezeu. Această istorie o găsim în acest volum sub formă de poem.
Această lucrare în versuri, concentrează o întreagă istorie pe care Eminenţa Sa o străbate din copilărie şi până în zilele noastre până la frumoasa vârstă patriarhală atât la propriu cât şi la figurat. Citind acest poem parcă citim Psalmii lui David – în versuri – care de-asemenea concentrează istoria unui popor preamărind pe Dumnezeu.
Cred că este o premieră în biografiile ierarhilor Bisericii Române Unite când apare o astfel de operă literară sub formă de poem-biografic-istoric.
Felicit călduros pe D-na Prof. Teresia Bolchiş Tătaru pentru această lucrare foarte bine documentată despre Eminenţa Sa care cuprinde viaţa şi activitatea începând cu familia, timpul celui de-al Doilea Război Mondial, persecuţia Bisericii Române Unite de 42 de ani dar şi învierea acestei Biserici Trupul mistic al lui Cristos
În această ultimă parte a vieţii sale, din voinţa lui Dumnezeu P.F. Părinte Cardinal Lucian a urcat pe cele mai înalte trepte ale Sfintei Preoţii: Preot în clandestinitate, Episcop de Maramureş, Arhiepiscop şi Mitropolit al Bisericii Române Unite, Arhiepiscop Major, Preşedinte al CER (Conferinţa Episcopală Catolică din România) periodic, Cardinal.
Parcurgând în tihnă lectura acestei cărţi de excepţie: „La plinirea vremii”, poem omagial adresat Eminenţei Sale Lucian Cardinal Mureşan, observăm intervenţia lui Dumnezeu în istoria omenirii, în viaţa Bisericii Greco-Catolice dar şi în viaţa celui omagiat. De aceea se cuvine ca mereu să-I mulţumim lui Dumnezeu prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria pentru toate harurile acordate.
Redăm mai jos două din cele 99 de versuri ale acestui poem frumos scris într-un limbaj popular:
|
Versul 75 În anul cel de amnestie, divina prevedere a deschis în tot Ardealul catacombe, case de pastoraţie şi rugăciune una chiar la Baia Mare vis-a-vis de catedrala ocupată degradată în casa ce-o locuia părintele Gheorghe Marian reîntors din „pension.” Aici era „dispeceratul” credincioşii se anunţau, un preot solicitau iară cei ce se angajau aici „condica” semnau! |
Versul 76 Aşa au urmat ani mulţi, rodnici şi frumoşi de pastoraţie activă, clandestină în toată zona respectivă din Maramurăş în Oaş, din Chioar pân’n Lăpuş unde în duminici şi sărbători cei trei preoţi: Lucian, Alexandru, Simion, erau buni şi aleşi păstori pentru oamenii zonelor ce’i chemau în satul lor, să’i boteze şi cunune, liturghia s’o asculte, şi să se mărturisească de suflet să se îngrijească, să nu mai păcătuiască, să-L supere pe Dumnezeu şi să mai facă ceva rău. |
Omnia Ad Maiorem Dei Gloriam – Toate spre mai mare mărirea lui Dumnezeu!