Un grup de 32 de pelerini condus de pr. Ioan Chişărău, preşedintele Asociaţiei Darul Vieţii, a pornit în data de 2. decembrie 2008 spre Sanctuarul Maicii Domnului de la Guadalupe din Mexico City, unde se află expusă imaginea ei originală aşa cum a apărut pe tilma lui Juan Diego.
Pelerinii au stat 10 zile în Mexic, vizitând Guadalupe şi alte locuri sfinte din jurul capitalei Mexicului, revenind pe continent în 15 decembrie şi încheind pelerinajul printr-o escală fnală la Medjugorje.
În 12 decembrie fiind ziua Sfântului Juan Diego, grupul nostru a avut ocazia să se unească în celebrare şi rugăciune cu cei 6 milioane de pelerini din lumea întreagă care au călătorit cu această ocazie la Guadalupe.
Intenţia pelerinajului românilor, care s-au adunat din toată ţara, a fost cea de ispăşire pentru păcatul avortului şi de cerere pentru oprirea avorturilor în România.
De ce acest pelerinaj? Scopul precis al acestui pelerinaj a fost de a ne ruga şi a implora ajutorul Patroanei copilaşilor nenăscuţi din întreaga lume pentru ca genocidul uciderii copilaşilor nenăscuţi din România să ia sfârşit. De asemenea ne-am propus să facem zilnic ispăşire pentru acest păcat îngrijorător al avortului care atârnă ca un blestem asupra poporului român.
Mexic! O ţară uriaşă de cca 2 milioane de km2 situată în sudul Americii de Nord, dar înjumătăţită de vecinul hrăpăreţ din nord, care i-a răpit piramidele nordice în urma războiului mexicano-american din 1846-1848, stabilindu-i graniţa de nord pe urmele fluviului Rio Grande.
Dar ţinta noastră nu a fost ţara Mexicului, ci capitala ei Ciudad de Mexico, unde se află şi vestitul Sanctuar marian de la Guadalupe.
Mexico City (Ciudad de Mexico) prezintă cea mai mare aglomeraţie urbană din lume (22 mil. de locuitori în oraşul propriu-zis) şi încă 5 milioane în zona metropolitană, adică 27 mil. de locuitori în total.
Ciudad de Mexico are nu mai puţin de 200.000 de taxiuri, iar fluxul zilnic de călători cu metroul este de 5 milioane. Aici se găseşte cel mai mare bulevard din lume, de 50 km lungime, şi cea mai mare piaţă din lume, unde se află şi Catedrala oraşului.
Dar în urmă cu cca 5 secole, înainte de venirea conchistadorilor spanioli, Cuidad de Mexico era doar o insulă în imensul lac Tizcoco de pe platoul podişului mexican la o altitudine de 2000-2200 m – de aceea şi clima este foarte primitoare, un fel de primăvară veşnică, deşi capitala se află sub tropicul Racului.
Totuşi Tenoctitlanul, cum se numea pe atunci Ciudad de Mexico, forma capitala puternicului Imperiu al Aztecilor, care ocupa în acea vreme cea mai mare parte a teritoriului mexican. Era un popor deosebit de avansat în ştiinţa astronomiei, arhitecturii şi matematicii, dar căzut într-o idolatrie cumplită în care sacrficiile rituale de oameni (în special tineri şi tinere virgini, dar şi copii), ocupau un loc central.
Spaniolii veniţi aici în 1519 sub comanda lui Hernando Cortez au distrus acest imperiu, iar misionarii veniţi să încreştineze poporul aztec nu au reuşit mare lucru.
Era necesară o intervenţie divină pentru a redresa situaţia şi mai ales pentru a pune capăt acestor sacrificii îngrozitoare la care aztecii nu vroiau să renunţe.
Această intervenţie a apărut în 9 decembrie 1531 când Fecioara Maria a apărut unui umil indian convertit pe nume Juan Diego, apoi, drept confirmare divină, în 12 decembrie pe tilma (mantia) lui s-a imprimat această imagine a Preacuratei Fecioare Maria, a „Morenitei”, cum îi spun cu drag mexicanii.
Sacrificiile umane au luat sfârşit, iar poporul aztec s-a convertit în masă la catolicism. Această imagine a Maicii Domnului rezistă şi în ziua de azi la fel de proaspătă ca şi în ziua în care a apărut în 12 decembrie 1531.
Şi iată-ne ajunşi în acest oraş unde ne-am îndreptat imediat spre marele Sanctuar.
Impresionantă a fost Bazilica Veche în renovare şi cea nouă de formă circulară unde se celebrează Sf. Liturghie non-stop începând cu orele 6.oo până la orele 23.oo din oră în oră. Aici am celebrat mai multe sfinte Liturghii în aşa-numita „capilla” – de fapt nişte loje ale marelui Sanctuar. Acesta din urmă cuprinde cca 15.000 de pelerini.
În fiecare dimineaţa celebram sf. Liturghie, apoi parcurgeam în rugăciunea Rozariului colina Tepeyac, locul unde Maica domnului a apărut prima dată lui Juan Diego şi unde acum există o capelă, unde am şi celebrat o sf. Liturghie în limba română. Atunci când am spus sacristantului că noi provenim dintr-o ţară unde există o lege care permite uciderea copiilor nenăscuţi în pântecele matern, aproape că a refuzat să ne creadă. Aşa ceva în America Latină nu există, avortul este considerat crimă şi pedepsit ca atare. Doar populaţia civilizată din Europa „creştină” a îndrăznit să propună o astfel de lege aberantă, care sfidează morala creştină, considerând legea avortului o „cucerire a femeii emancipate”.
Duminică 7 decembrie am concelebrat Sf. Liturghie în marea Catedrală din centrul Ciudad de Mexico împreună cu Eminenţa sa primat al Mexicului Norberto Rivera, care la sf. Liturghie o făcut o referire la pelerinii români care au ajuns în Mexico City pentru a se ruga la marele Sanctuar. Cardinalul primat al Mexicului este acela care ne-a dăruit icoana copie fidelă a Fecioarei de Guadalupe şi care a fost deosebit de încântat să audă că Maica Sfântă a copiilor nenăscuţi face pelerinaje în România pentru oprirea avorturilor şi în curând va ajunge şi în alte ţări din sud-estul Europei.
Un moment special a constituit Sf. Liturghie din Sanctuarul Sf. Juan Diego, un loc frecventat doar de indigeni, noi fiind primii europeni care au celebrat o sf. Liturghie împreună cu „şeful” (preotul) indigenilor din Mexic, pr. Juan Ortez Magos Correo, care în anul 2009 va face o vizită în România. În sunet indian de tam-tam şi cu cântece indiene specifice am celebrat plini de bucurie această Liturghie în Sanctuarului Sfântului Juan Diego.
În 10 decembrie un grup de pelerini români s-au încumetat să parcurgă pe genunchi distanţa de cca 500m care desparte marele orologiu al curţii interioare de Sanctuar, dar foarte dificil pentru noi. Până la urmă am reuşit: ispăşire pentru păcatul avortului atât de răspândit în ţara noastră!
În fiecare zi treceam în faţa icoanei miraculoase pe o bandă rulantă, pe care se perindeau mii de pelerini care veneau la Sanctuar cu mic cu mare, întreaga familie mexicană cu 7-8 copii în medie şi cu bunicii, toţi cu câte o icoană sau o statuie a Maicii Domnului în mână şi cu aranjamente florale pe care le puneau la picioarele Maicii Sfinte.
În 11 decembrie, după masa, a început un program special până la orele 24.oo, când cei mai renumiţi cântăreţi ai Mexicului au cântat Maicii Domnului, apoi a început Sf. Liturghie concelebrată de un sobor impresionant de preoţi.
Ziua următoare de 12 decembrie (aniversarea propriu-zisă) un potop uman s-a năpustit spre Sanctuar. Oficialii Sanctuarului vorbeau de 7 milioane de pelerini! Închipuiţi-vă că la Lourdes sau la Fatima vin cam tot atâţia pelerini într-un an întreg!
Eminenţa sa Cardinalul Norberto a venit pentru a pontifica Sf. Liturghie împreună cu alţi 9 episcopi şi câteva sute de preoţi. În tot acest timp indienii indigeni dansau şi cântau afară în ritm de tobe şi chitare, fiecare trib având ritualul şi caracteristicile sale proprii.
Întrebaţi fiind de ce ei nu se roagă Sf. Rozariu, au răspuns că Maica Sfântă (în apariţia de la Guadalupe) nu le-a cerut asta, a spus doar că „că Ea e Mama lor, că îi iubeşte şi le poartă de grijă” (!).
Impresionantă a fost şi vizita în „oraşul sacru” Teotihuacan, locul unde se sacrificau sute de mii de vieţi omeneşti pe vârful unor piramide prestigioase: de ex. Piramida Soarelui închinată zeului principal Huitzopochli, cel iubitor de sânge şi inimi, de cca 500m înălţime, Piramida Lunei, închinată zeiţei Toananzin, Piramida lui Quezalcoatl, şarpele cu pene, şi alte piramide mai mici închinate unor zeităţi secundare. Era şi un bulevard al morţii pe o piaţă imensă unde se sortau victimele pentru a fi jertfite diferiţilor zei. Am făcut un rozar pe vârful marii Piramide a Soarelui pentru toate victimele sacrificate de preoţii azteci păgâni.
Interesant a fost că chiar în apropierea hotelului unde am fost cazaţi noi era o capelă de adoraţie perpetuă a Sf. Sacrament într-un cartier care mişună de homosexuali şi de prostituate. De fapt în grupul nostru erau nu mai puţin de 5 adoratori înscrişi la capela de Adoraţie Perpetuă de la Biserica Sf. Maria Regina Păcii. Iar un lucru interesant a fost că un preot din Nicaragua pr. Hans Bendixen avea în parohia lui din Managua, capitala acestui stat central-american, o Capelă de Adoraţie Perpetuă şi tocmai lângă acest preot am stat eu şi am putut discuta cu el înainte de sf. Liturghie solemnă din 12. decembrie. Sperăm să facem schimb de experienă şi să ne înfrăţim parohiile, pentru că părintele va veni în România în 2009 împreună cu Coordonatorul general al Adoraţiei Perpetue din parohia dânsului.
Pelerinajul nostru s-a îndreptat apoi spre Medjugorje. Krizevac, Podbrdo şi Adoraţia Euharistică – tot atâtea repere inegalabile.
În final pot spune că acest pelerinaj şi-a atins scopul, că până la urma toţi cei 32 de pelerini s-au spovedit şi s-au împărtăşit, chiar dacă la început unii au fost reticenţi în a primi sfintele Taine.
Mulţumim Măicuţei Sfinte care ne-a permis să facem acest binecuvântat pelerinaj şi ne dăm întâlnirea din nou pentru următorul pelerinaj intitulat „Pe urmele Sf. Apostol Pavel” care va cuprinde 8 zile în Ţara Sfântă, 4 zile în Grecia şi 3 în Medjugorje, în perioada 1-15 martie.
A consemnat pr. Ioan Chişărău
Preşedinte Asociaţia „Darul Vieţii” Timişoara
www.darulvietii.cnet.ro
www.reginapacis.ro
Mai multe fotografii de la acest eveniment se găsesc AICI