Născut la 6 septembrie 1827 în comuna Recea, judeţul Satu-Mare, hirotonit preot în 21 martie 1852, este numit notal consistorial la Episcopia din Muncaciu şi referent pentru românii din Eparhie. În 1854 este numit paroh la Apşa de Jos, iar în 1856 este chemat la Gherla de Episcopul Ioan Alexi şi numit notar consistorial, de unde în 1860 trece paroh în Slatina, judeţul Maramureş, iar în anul următor este numit Vicar Foraneu episcopal al Maramureşului, în care funcţiune îl află numirea de Episcop.
Propus prin decretul împărătesc nr. 24.221 din 11 septembrie 1872, este întărit de Sfântul Scaun prin bula din 23 decembrie acelaşi an şi este consacrat ca Episcop în Catedrala din Blaj de către Mitropolitul Vancea în 28 ianuarie 1873 şi instalat în scaun la 23 februarie acelaşi an.
Fiind un bun administrator şi priceput chivernisitor, în primul rând a făcut ordine în cancelaria episcopală, înmulţind numărul funcţionarilor la 5. Pentru ca toţi studenţii teologi să se obişnuiască cu agendele bisericeşti, le-a impus ca pe rând fiecare să lucreze în cancelarie câte o săptămână. A introdus apoi uniformitate în datele matricole şi a îndrumat pe credincioşi ca în problemele bisericeşti să meargă pe care ierarhică la paroh, protopop, vicar şi în cele din urmă la Episcopie. La îndrumarea şi îndemnul său, Titu Budu, paroh protopop şi asesor consistorial, tipăreşte „Îndreptar practic pentru păstorii sufleteşti”, Gherla, Tipografia Diecezană, 1883, în care se reproduc toate circularele mai importante şi se dau norme practice privitor la administrarea bisericească.
În 23 aprilie 1987 ţine la Gherla un Sinod mixt, compus din delegaţii clerului şi mirenilor, pentru ameliorarea stăţii şcolilor şi învăţământului, hotărându-se mai multe dispoziţii privitor la buna lor funcţionare. Pentru redeschiderea gimnaziului din Şimleu, închis din lipsă de mijloace în 1863, la 31 decembrie 1897 lansează colectă publică în toată Eparhia, făcând la fel numai pentru edificarea bisericii din Dej. În 1873, izbucnind holera, dă instrucţiuni cu privire la asistarea bolnavilor şi cum să conlucreze preoţii cu asistenţa sanitară pentru stârpirea bolii. La 1 februarie 1876 trimite o pastorală clerului în care aminteşte de îndatoririle preotului privitor la slujirea Vecerniei şi Utreniei în duminici şi sărbători, precum şi la supravegherea învăţământului primar în şcoli.
Exact la şase ani de la consacrarea ca Episcop, la 29 ianuarie 1879, prin decret împărătesc este transferat la Oradea. Confirmat de Papa prin bula din 15 mai, este introdus în scaun la 8 iunie acelaşi an.
Pe timpul vacanţei, conducerea Eparhiei a preluat-o prepozitul capitular Ioan Anderco, ales a doua oară Vicar General capitular în 23 mai 1897. Notificarea o face clerului cu circulara nr. 2654 din 24 mai 1879.
* * *
Informaţii preluate din „Şematismul Eparhiei Greco-Catolice române de Cluj-Gherla”, Tipografia Diecezana, Cluj, 1947, editat la 30 de ani de episcopat ai PS Iuliu Hossu.