Din 12 până în 19 iulie 2013 superiorii şi seminariştii din Pavia au răspuns invitaţiei PS Virgil Bercea şi Biroului Pastoral din Oradea de a cunoaşte realităţile Bisericii Greco-Catolice româneşti. În timpul vizitei în România grupul din Pavia a fost însoţit de pr. Paul Popa şi de pr. Coriolan C. Mureşan, de la Biroul Pastoral al Eparhiei de Oradea. În primele trei zile ale acestei experienţe a fost prezent alături de superiorii şi seminariştii din Pavia, Mons. Giovanni Giudici, Episcop diecezan.
În 13 iulie 2013 au avut loc hirotonirile a 8 diaconi în Seminarul din Oradea în timpul celebrării euharistice prezidate de cei doi Episcopi, Mons. Bercea şi Mons. Giudici. Au fost primele hirotoniri în biserica istorică a Seminarului retrocedată recent comunităţii greco-catolice, după o aşteptare de 65 de ani. A urmat vizita la „Peştera Urşilor” şi la diferite biserici din zona Beiuşului. A impresionat marea renaştere a comunităţii greco-catolice după mulţi ani de persecuţie, dar şi dificultatea de a construi punţi de dialog după toate consecinţele dificile ale comunismului.
Duminică, 14 iulie 2013, în Catedrala Sfântul Nicolae au avut loc noi hirotoniri de preoţi în timpul Sfintei Liturghii solemne prezidate de Mons. Bercea şi de Mons. Giudici. Predica a fost ţinută de Episcopul de Pavia, care a dezvoltat tema „Bunului Păstor”, model de viaţă pentru fiecare preot. În după amiaza aceleiaşi zile s-au vizitat Oratoriul „Don Orione” din Oradea, biserica greco-catolică a cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor, bazilica latină, biserica franciscană a Adormirii Maicii Domnului, bisericile din cartierele Nufărul şi Velenţa şi Cantina Săracilor „Maria Bambina”.
Luni, 15 iulie 2013, în timpul dimineţii au fost vizitate comunităţile greco-catolice din Valea lui Mihai şi Carei. În prima comunitate, după Celebrarea Euharistică, seminariştii au animat pentru câteva ore jocuri cu copiii din Oratoriul local. La Carei s-au vizitat biserica greco-catolică Sfântul Andrei şi comunitatea franciscană.
Marţi, 16 iulie, după celebrarea de la Carei, s-a vizitat Castelul din oraş, întâlnind în mod direct istoria bogată a nord-vestului României de azi. În aceiaşi zi s-au vizitat bisericile Sfântul Mihail şi Gavril şi Sfinţii Petru si Pavel din Satu Mare, unde s-a aprofundat istoria recentă a comunităţilor greco-catolice din această zonă, precum şi problema nerezolvată a retrocedării lăcaşurilor de cult greco-catolice. La Negreşti Oaş s-a vizitat biserica greco-catolică locală şi apoi s-a mers în satul vecin Bixad pentru a vizita noua biserică. A impresionat scurta vizită la vechea mănăstire a Bixadului care a aparţinut până la 1948 Ordinului greco-catolic al Bazilienilor. Mănăstirea nu a fost retrocedată nici până astăzi.
La Săpânţa a avut loc un moment emoţionant în timpul vizitei la capela greco-catolică din sat, unde sacristanul a vorbit despre multele nedreptăţi pe care le întâmpină încă astăzi această comunitate, căreia nu i se restituie vechiul lăcaş de cult dar nici nu i se permite să îşi construiască unul nou. S-a vizitat „Cimitirul Vesel” din Săpânţa unde surprinde foarte mult faptul că fosta biserică greco-catolică este complet transformată pentru a nu se mai asemăna cu cea de dinainte de 1948, anul interzicerii Bisericii Greco-Catolice din România. Ziua s-a încheiat cu un puternic moment spiritual la „Cimitirul Săracilor” din Sighet, pe locul unde sunt gropile comune unde au fost aruncaţi diferiţi Episcopi greco-catolici şi latini morţi în închisoarea din Sighet în timpul comuniştilor. Seminariştii din Pavia au citit, după rugăciunea Vecerniei celebrată acolo, fragmente din cartea „Lanţuri şi teroare” a Arhiepiscopului Ploscaru, mărturisitor al credinţei, în care se descria moartea diferiţilor Ierarhi români.
Miercuri, 17 iulie 2013, după Sfânta Liturghie celebrată în capela Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului, au fost două mărturii despre viaţa acestei congregaţii greco-catolice din 1948 pana în 1989, anul căderii regimului. O soră a povestit cum Congregaţia a fost interzisă şi surorile alungate şi arestate, subliniind mărturia de credinţă din România comunistă. O altă soră a povestit despre noviciatul ei în clandestinitate şi despre bucuria de a face parte dintr-o Biserică martiră. În aceiaşi zi s-a vizitat biserica Cristos Rege din Sighet. De neuitat a fost vizita la Muzeul Memorial al victimelor Comunismului din Sighet, unde au murit Episcopi greco-catolici şi latini dar şi multe personalităţi române între 1948 si 1964. În după amiaza aceleiaşi zile s-a vizitat foarte frumoasa biserică greco-catolică din lemn din sec. XVIII de la Şurdeşti şi a avut loc un moment de rugăciune la Sanctuarul Maicii Domnului de la Şişeşti, restituit greco-catolicilor doar anul trecut după mulţi ani de procese civile. S-a vizitat şi biserica Înălţării Domnului din Şomcuta Mare, oraş în care fosta biserică greco-catolică nu a fost încă restituită. Vizita la biserica greco-catolică din Şimleul Silvaniei a făcut cunoscută o comunitate foarte dinamică în care protagonişti sunt tinerii.
În cele ce urmează am adunat mărturiile seminariştilor şi superiorilor din Pavia. Don Andrea Migliavacca, rectorul Seminarului Episcopal din Pavia, afirmă: „Cu recunoştinţă faţă de Providenţă, am trăit această călătorie născută din prietenia Biroului Pastoral de la Oradea şi a Pastoralei tinerilor de la Pavia. Domnul să binecuvânteze tinerii din Pavia şi din Oradea şi să ne însoţească în viitoarea colaborare”. Don Gian Pietro Maggi, părintele spiritual, se gândeşte la acest drum, plecând de la lectura vecerniei din 18 iulie: „Fiţi cu toţii în înţelegere, animaţi de iubire frăţească, plini de îndurare, umili; nu răspundeţi la rău cu rău şi răspundeţi binecuvântând”. Cuvintele primei Scrisori al lui Petru din capitolul trei sunt sinteza mărturiei pe are o voi păstra în inimă după călătoria în România: le-am auzit în mărturia Episcopului Virgil, a preoţilor care ne-au primit cu afecţiune şi foarte mare grijă, le-am simţit în rugăciune şi vizitând locurile care ne aduc semnificaţia cea mai autentică, au răsunat în atmosfera comunitară împărtăşită alături de Don Andrea şi de seminarişti”.
Emilio este de acord cu faptul că: „Am găsit o Biserică tânără în spirit şi în membrii săi, plină de entuziasm, vie şi plină de viaţă. Căile Domnului sunt într-adevăr de nepătruns: El acţionează cu planuri necunoscute nouă. Să ne fie aceasta de exemplu şi pentru noi care nu am trecut prin crucea suferinţei ca şi Biserica Greco-Catolică românească”. Marco afirmă că a fost: „o experienţă care îmbogăţeşte şi care m-a făcut să întâlnesc o Biserică vie şi tânără cu un avânt misionar”. Pentru Umberto a fost: „o călătorie plină de surprize, de emoţii şi de mărturii profunde, înconjuraţi de superbele peisaje româneşti”. Gabriele afirmă că: „a fost frumos să cunoaştem Biserica Greco-Catolică românească care a trebuit să sufere atât de mult. Dar din sângele martirilor vor fi cu siguranţă speranţe bogate şi bune pentru viitor”. Gianluca subliniază că: „această călătorie m-a făcut să descopăr şi să apreciez şi mai mult marele respect şi sensul „sacrului liturgic” manifestat de preoţi şi credincioşi în celebrarea Sfintei Liturghii Greco-catolice după ritul Sfântului Ioan Gură de Aur. Am devenit şi mai conştient de ororile comunismului vizitând dramaticul Muzeu al Memorialului victimelor comunismului de la Sighet”.
Davide aminteşte că: „întâlnirile cu oamenii acestui pământ au îmbogăţit credinţa mea şi persoana mea. Mă gândesc la dedicarea preoţilor şi a Episcopului care ne-au primit, la generozitatea parohilor şi ale soţiilor lor, la bucuria copiilor pe care i-am angrenat în diferite jocuri, la credinţa profundă în Isus a sătenilor şi a surorilor, la memoria suferinţei martirilor dictaturii comuniste, şi nu în ultimul rând la entuziasmul tinerilor”. Don Luca Lauritano susţine că în mod special a admirat: „caracterul misionar al acestor preoţi care merg cu mijloace puţine, fără certitudini pentru viitor şi înfruntând contrastele triste cu fraţii ortodocşi, cu toate acestea cu bucurie şi speranţa evanghelică îl urmează pe Domnul”.
Seminarul Episcopal din Pavia
via EGCO.ro
