Duminică, 24 martie a.c., comunitatea greco-catolică din Dublin a avut marea bucurie de a-l avea în mijlocul ei pe Nunţiul Apostolic la Dublin, Excelenţa Sa Charles John Brown, Arhiepiscop titular de Aquileia. Excelenţa Sa a dat binecuvântarea iniţială şi finală la Dumnezeiasca Liturghie şi a ţinut cuvântul de învăţătură după citirea Sfintei Evanghelii. Cu toţii am trăit un moment de bucurie, har şi comuniune. La sfârşitul Liturghiei i s-a dăruit Nunţiului, ca semn de mulţumire şi recunoştiinţă, un buchet de flori şi o icoană bizantină. Redăm mai jos, în totalitate, predica Nunţiului Rev. Charles John Brown.
„Pentru mine este o mare bucurie a fi cu voi, aici, în această biserică. Când Părintele Vasile m-a invitat să vin aici, la voi, pentru această celebrare, am primit această invitaţie cu mulţumire şi am spus da. Pentru mine este un privilegiu foarte mare de a fi cu voi, în această dimineaţă, deoarece cunosc foarte bine tradiţia voastră greco-catolică. Ştiu bine că în timpul persecuţiei comuniste, nimeni nu a suferit mai mult decât voi, catolicii de ritul bizantin. Din acest motiv, pentru mine este un mare privilegiu şi o mare onoare, să fiu cu voi în această dimineaţă. Pentru că voi, într-un fel, sunteţi fiii şi fiicele martirilor. Pentru acest lucru este o mare bucurie a fi astăzi aici cu voi, în calitate de reprezentant al Sfântului Părinte Francisc aici în Irlanda. Sunt Nunţiul Apostolic, adică ambasadorul Sfântului Scaun în Irlanda. Responsabilitatea mea este de a supraveghea situaţia Bisericii Catolice din Irlanda şi de a fi punte între Sfântul Părinte şi Biserica Irlandeză. Sunt în Irlanda de numai un an. Am ajuns aici anul trecut, în ianuarie 2012.
Dacă am înţeles bine, voi abia aţi început perioada Postului Mare. Voi începeţi itinerariul de pregătire pentru Paşte. Paştele este centrul anului liturgic. Şi noi, toţi creştinii ne pregătim pentru acest mare eveniment, a celebrării Paştelui. Această perioadă de pregătire se cheamă Postul Mare, ce înseamnă o pregătire de 40 de zile de ajun şi rugăciune pentru a celebra, în mod demn, marile mistere ale credinţei noastre. Aşadar, voi, cu această săptămână, aţi început perioada de pregătire a Postului Mare. Noi, cei de ritul latin, suntem la sfârşit, pentru că noi celebrăm Paştele duminica viitoare. Aş dori să vă sugerez să trăiţi această perioadă în mod serios, implicativ şi frumos. Respectaţi-vă şi urmaţi-vă tradiţia în toate elementele sale, de ajun, rugăciune şi pregătire. Pentru că, într-un anumit sens, putem afirma că într-adevăr credinţa catolică este un medicament pentru vindecarea slăbiciunilor şi incapacităţilor noastre.
Noi toţi, într-un anumit sens, ne-am născut orbi şi nu putem vedea totul. Acum, prin intermediul învăţăturii Bisericii, a Sfintei Liturghii şi a întregii tradiţii creştine, puţin câte puţin, ochii noştri se deschid. În mod evident, nu vorbesc aici numai de ochii fizici, ci de ochii inimii. Aceasta este credinţa: capacitatea de a vedea cu ochii inimii. De a deosebi şi vedea prezenţa Domnului în Sfânta Liturghie. De a comunica cu sfinţii şi îngerii, de a putea vedea realităţile pe care cei care nu sunt creştini nu le văd. Toată viaţa creştină este o deschidere progresivă a ochilor inimii, pe care noi o numim credinţă. Aceasta nu este doar pentru viaţa aceasta ci este şi o pregătire pentru viaţa veşnică. Vom fi în faţa lui Dumnezeu, a lui Isus Hristos pentru a ne vedea faţă în faţă. Într-un anumit sens, Postul Mare este toată viaţa creştină trăită într-un timp scurt. Aceasta ne stimulează a trăi cu vigoare şi în mod special credinţa noastră creştină. Pentru a celebra Sfintele Paşti ca şi cum am fi deja în Cer. Celebrarea Paştelui putem să spunem că este o respiraţie a atmosferei cereşti. Pregătirea pentru Paşte este a intra în experienţă cu Dumnezeu.
În aceste săptămâni, a fost ales un nou Sfânt Părinte la Roma, Papa Francisc. Argentinian. Suntem recunoscători pentru acest nou Papă. Într-un anumit sens fiecare Sfânt Părinte este diferit. Ne amintim bine că Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea era un atlet, sportiv, căruia îi plăcea să călătorească prin lume şi a predica evanghelia. După care a urmat Papa Benedict al XVI-lea, un om de mare sfinţenie, un mare profesor, unul care învaţa credinţa, scria cărţi foarte frumoase şi celebra Sfânta Liturghie într-un mod splendid. Acum îl avem pe Papa Francisc. Diferit de ceilalţi doi, însă, mare cetăţean al vieţii şi credinţei noastre. Ce vedem la Papa Francisc? Vedem iubirea sa pentru săraci, vedem simplitatea şi transparenţa sa, aşa de frumoasă şi foarte generoasă. Sfântul Părinte merge pentru a celebra Liturghia din Joia Mare într-o închisoare. După tradiţia Bisericii romane, această Liturghie se celebrează în Basilica San Giovanni din Lateran. Papa Francisc a spus: «Nu, mulţumesc. Eu merg să celebrez Sfânta Liturghie împreună cu persoanele cele mai marginalizate. Cu tinerii încarceraţi.» În acest gest putem vedea frumuseţea Bisericii. Diversitatea acestor acţiuni reprezintă identitatea şi diversitatea Bisericii. Vocaţia Sfântului Părinte, a părintelui Vasile este diferită de cea a unei mame de familie.
Biserica Catolică este ca şi o simfonie în care fiecare cântă partitura sa pentru a contribui la armonia operei. Diversitatea riturilor (latin, bizantin etc.) contribuie la înfrumuseţarea Bisericii. Pentru că suntem fraţi şi surori în Isus Hristos. Suntem catolici, suntem persoane credincioase, suntem cetăţeni ai vieţii ce va veni, ai vieţii veşnice. Aceasta este bucuria şi credinţa inimii noastre. Pentru mine ca şi Nunţiu Apostolic este un privilegiu a fi cu voi în această dimineaţă. Vă mulţumesc vouă şi mulţumesc părintelui Vasile care m-a invitat. Şi vă urez o perioadă bună şi frumoasă pentru Postului Mare! Vă doresc o pregătire bună pentru a putea ajunge în mod sfânt la celebrarea pascală. În concluzie, vă cer, vouă tuturor, să vă rugaţi pentru mine, să vă rugaţi pentru Nunţiul vostru, de aici, din Irlanda. Vă mulţumesc! Dumnezeu să vă binecuvânteze!”
A urmat cuvântul de mulţumire al părintelui Vasile: „Excelenţă, din partea mea şi a comunităţii pe care o reprezint, aş vrea să îmi exprim un sentiment sincer şi profund de mulţumire, gratitudine, bucurie, afecţiune şi rugăciune. Vă vom aminti în mod personal şi comunitar în rugăciunile noastre cotidiene şi la Dumnezeiasca Liturghie. Excelenţă, noi, greco-catolicii de aici din Dublin, suntem mulţumiţi de prezenţa dumneavoastră. Asemenea irlandezilor şi eu, în mod personal, apreciez şi mă pronunţ că Dvs sunteţi un om de mare credinţă, rugăciune, bunătate, perspicacitate şi deschidere. Excelenţă, vă mulţumim din inimă pentru prezenţa şi participarea dumneavoastră la celebrarea noastră bizantină în această primă Duminică din Postul Mare. Vă mulţumim frumos!”
pr. Vasile Orghici,
responsabilul Misiunii Greco-Catolice la Dublin
