Iubiţi credincioşi,
În toate comunităţile noastre parohiale răsună în aceste zile salutul care dă mărturie despre marea noastră bucurie: „Cristos a înviat!", iar răspunsul credincioşilor este simplu dar atât de profund: „Adevărat a înviat". Cu moartea pe moarte călcând, dăruind viaţă celor din morminte şi schimbând cursul istoriei, Cel care este Iubirea ne invită la a ne schimba radical viaţa, a abandona neîncrederea, solitudinea şi frica şi a ne regăsi împreună în jurul celui care este Pâinea Vieţii. Acum frica, dubiul şi întunericul îşi pierd forţa pentru a lăsa loc luminii puternice a credinţei în cel ce a suferit, a murit şi a înviat doar pentru că ne-a iubit. Iubirea gratuită a lui Dumnezeu a schimbat logica umană şi presupusa victorie a întunericului a fost demascată de învierea cea de a treia zi. La fel vor fi demascate şi acele concepţii pseudo-etice ce încearcă să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu şi într-un final, pe om de el însuşi. Să nu ne lăsăm amăgiţi iubiţi credincioşi, de toate acele concepţii care vin să pună la îndoială iubirea în toate formele ei: familia, raportul dintre părinţi şi copii, raportul dintre comunităţi cu limbi şi concepţii religioase diferite. Poate ca atacul împotriva familiei creştine este mai virulent ca niciodată încercându-se să se dea impresia că pot exista mai multe feluri de familie pe lângă cea recunoscută de Biserică. O societate însă care confundă iubirea cu instinctele primare şi încearcă sa facă o ideologie din aşa-zise forme noi de căsătorie, această societate se îndepărtează nu numai de mesajul de iubire al Celui înviat, dar mai ales de planul lui Dumnezeu privind istoria mântuirii.
Cristos a înviat din morţi şi cu toate acestea mulţi sunt cei care nu au cunoscut mesajul iubirii lui Dumnezeu. Oare câţi dintre oamenii de pe pământul nostru cred cu adevărat că Isus Cristos este Mântuitorul lumii? Oare câţi dintre cei care cred, devin cu adevărat apostoli ai Evangheliei? În ultimul capitol din Evanghelia după Matei în versetele 16-20, îi regăsim pe discipolii Mântuitorului în Galileea ascultând cuvintele celui ce nu a încetat niciodată să iubească: „Aşadar mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit. Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii" (Mt 28, 19-20). Totul reîncepe în Galileea, discipolii nemaiputând rămâne în dubiu au trebuit să se angajeze în a-l mărturisi pe Cel Înviat la toată făptura. Oamenii nu mai pot rămâne indiferenţi la misterul morţii şi învierii lui Isus, istoria pornind pe un nou drum şi misiunea începând din acelaşi loc de unde Cristos a făcut primii săi paşi în evanghelizarea lumii. Apostolicitatea Bisericii nu înseamnă doar faptul că a fost fondată pe cei 12, dar şi faptul că are datoria şi misiunea de a predica mesajul iubirii lui Dumnezeu întregii umanităţi. În numele Sfintei Treimi toţi cei care cred ca Isus Cristos este Calea, Adevărul şi Viaţa, şi se botează devin membrii ai marii familii de fii ai celui care este iubirea. Fiecare dintre noi, ţinând cont desigur la starea de viaţă la care aparţinem, trebuie să purtăm în lume mesajul Evangheliei, spunându-le oamenilor de astăzi că există o unică speranţă pentru umanitate şi această speranţă are un nume: Isus Cristos, Mântuitorul şi Răscumpărătorul neamului omenesc.
*
* *
Iubiţii mei fii sufleteşti,
La al şaptesprezecelea Paşti în reînviata Biserică Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, retrăim împreună cu dumneavoastră bucuria învierii dar şi dificultăţile pe care unii dintre dumneavoastră le întâmpinaţi pentru simplul fapt că vă declaraţi în comuniune cu succesorul Apostolului Petru, Sfântul Părinte Papa. Logica noastră umană păleşte în faţa mesajului de bucurie şi speranţă pe care învierea Mântuitorului nostru ne-o aduce tuturor. Chiar şi în spaţii improvizate sau în capele sărace bucuria învierii este la fel de prezentă ca şi în marile catedrale.
Dorim să adresăm şi acestor credincioşi care încă trăiesc experienţa catacombelor, un mesaj de încurajare şi de speranţă, cerându-le să nu uite că Mântuitorul Isus Cristos învinge, domneşte şi împărăţeşte în toate zilele până la sfârşitul lumii.
Cu ocazia marii solemnităţi a Învierii Domnului, urez tuturor credincioşilor sărbători fericite, cu sănătate şi bucurii.
De „ziua Învierii, să ne luminăm cu prăznuire şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: «Cristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le»" (Stihirile Paştilor).
Cristos a înviat !
Cu arhiereşti binecuvântări,
Alexandru
Episcop de Lugoj
Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Învierii Domnului,
Anul Domnului 2006.
Insemnare: Această scrisoare pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Paşti 2006, iar în filii se va citi a doua zi.
[DOC-LUGOJ]