Pe făgaşul Anului Preoţiei, pr. Claudiu-Lucian Pop, Rectorul Colegiului Pontifical „Pio Romeno” din Roma, a adresat o scrisoare mănăstirii carmelitane de la Lisieux – Franţa, acolo unde Sf. Tereza şi-a petrecut viaţa în rugăciune şi în dăruire pentru sfinţirea slujitorilor altarului, încredinţând studenţii acestui Colegiu acoperământului şi mijlocirii Sf. Tereza. Din răspunsul primit din partea mănăstirii, împreună cu asigurările de comuniune spirituală, aflăm cu profundă bucurie că lista cu numele preoţilor şi seminariştilor care vieţuiesc în Colegiul „Pio Romeno”, cât şi fotografia de grup trimisă, au fost aşezate în capela măicuţelor lângă racla cu moaştele Sfintei Tereza.
Este bine ştiută grija şi delicateţea pe care Sf. Tereza le-a manifestat mereu faţă de preoţi, conştientă de rolul şi importanţa slujitorilor lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor. În autobiografia sa, Istoria unui suflet, Sf. Tereza mărturiseşte că a descoperit vocaţia de a-şi închina viaţa rugăciunii pentru desăvârşirea preoţilor, făcând pelerinajul la Roma în anul 1887. În scrierile sale, zugrăvea astfel misiunea preotului: „Cu câtă dragoste, Isuse, te-aş purta pe palmele mele, atunci când, chemat de glasul meu, te-ai coborî din ceruri. Cu câtă dragoste te-aş dărui sufletelor!” Iar câteva luni mai târziu, odată cu intrarea în mănăstirea Carmelului, Sf. Tereza scria: „Am intrat in Carmel spre a mântui sufletele şi mai ales pentru a mă ruga pentru preoţi”.
