Astăzi, 14 martie 2013, după vizita la Bazilica Santa Maria Maggiore, când Papa Francisc a ajuns cu o maşină oarecare de la Vatican şi a intrat pe o uşă laterală, lăsând jurnaliştii gură-cască, s-a confirmat „marca” noului Papă, simplitatea, despre care au apărut în ultimele ore multe ştiri şi fotografii: Cardinalul Bergoglio mergea cu metroul, trăia într-un apartament modest etc. Într-adevăr, Cardinalul Bergoglio Jorge este o legendă vie în America Latină. De altfel, simplitatea merge mână în mână cu sfinţenia.
Am avut şi eu câteva fărâme de experienţe misionare în Argentina. Odată, mergând să îl vizitez la Buenos Aires – Cardinalul Bergoglio era Episcopul bizantinilor catolici din Argentina şi îl pomeneam ca atare la Sfânta Liturghie -, m-am trezit într-o încăpere cu un jilţ arătos şi cu un taburet; eu, normal, m-am pus pe scăunel. Când a intrat Cardinalul, m-a ridicat spunându-mi că i-am luat locul. Credeam că glumeşte, însă nu şi nu, a trebuit să stau în jilţ. Altădată mi-a venit în minte să îi pun poza în sacristie, aşa cum se obişnuieşte cu Episcopul locului, alături de poza Papei. Adusesem o poză frumoasă cu Papa de la Roma şi mai lipsea cea a Episcopului. M-am dus să i-o cer, imaginându-mi că e o chestiune foarte simplă, toţi Episcopii au astfel de poze oficiale. Ei bine, el nu avea şi mi-a povestit că nu şi-a făcut şi că nu îi place ideea; dacă ţin morţiş, pot să îi fac eu o poză şi să o pun în ramă. Atunci am renunţat; acum, desigur, vom avea cu toţii poza oficială.
Mă bucur că avem un Papă care cunoaşte şi iubeşte Biserica Greco-Catolică; cum spuneam, la Buenos Aires era chiar el responsabilul cu „orientalii” din Argentina. Acolo încă funcţionează misiunea greco-catolică română fondată de preotul Ioan Dan, care după studiile de la Roma, nereuşind să se întoarcă în România din cauza persecuţiei, a ales calea misiunii şi s-a distins în capitala argentiniană ca bun profesor şi păstor iscusit. Când l-am întâlnit după celalalt Conclav, din 2005, i-am spus aşa, în glumă, Cardinalului Bergoglio: „Eminenţă, am citit că mai lipsea puţin şi ieşeaţi Papă”. A zâmbit… şi a răspuns pus oarecum în încurcătură: „Aşa spun ziarele, într-adevăr”. Nu mi-a răspuns nici da nici nu (evident că nu putea). „Foarte interesant!”, mi-am spus în gând, mi-a intrat mult de tot la inimă. De acum o să îl pomenesc din nou la slujbă, cum făceam la Buenos Aires, însă nu ca Episcopul locului.
Întâi pomeneşte, Doamne, pe Preafericitul Părinte Papa Francisc, pe care îl dăruieşte Sfintei tale Biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, întru zile îndelungate, drept învăţând cuvântul adevărului tău.
pr. Hagi Ilie,
Parohia Santa Maria di Costantinopoli, Calabria, Italia