Catehismul Bisericii Catolice (par. 2473) defineşte martiriul ca fiind „mărturia supremă dată adevărului credinţei; el desemnează o mărturie care merge până la moarte. Martirul îi dă mărturie lui Cristos, mort şi înviat, cu Care este unit prin iubire. Dă mărturie adevărului credinţei şi învăţăturii creştine. Îndură moartea printr-un act de tărie”. Iată toate trăsăturile celui pe care Biserica îl consideră martir, şi pentru care s-a făcut proces de beatificare sau de canonizare.
În inima definţiei stă afirmaţia: „martirul Îi dă mărturie lui Cristos”. Nu dă mărturie pentru o organizaţie oarecare, pentru un partid politic, pentru un concept filosofic sau pentru o personalitate pământeană. Martirul dă mărturie lui Cristos, Cel mort şi înviat, Care din iubirea nemărginită, ne-a dobândit şi ne-a redat statutul de fii ai lui Dumnezeu după har; martirul se ridică deasupra oricărei diferenţe de limbă, apartenenţă etnică, cultură, stare socială sau orice demnitate umană, pe care lumea sau societatea civilă le impune după normele ei. Martirul ne atrage mereu atenţia să privim la acel „nor de martori care ne înconjoară” şi privind „să dăm la o parte orice povară şi păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, Care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evr 12,1-2).
Martirul, în feluritele etape ale istoriei Bisericii, a dovedit şi a exprimat dinamismul şi forţa lucrătoare şi mântuitoare a Bisericii, al cărei Cap este Cristos. De mărturie nu a dat dovadă Biserica lui Cristos doar în secolele I-IV, când istoria aminteşte de marile persecuţii. De mărturie Biserica a dat dovadă şi-n secolele următoare. De mărturie a dat dovadă Biserica noastră locală, în vremuri, nu demult apuse, când forţele întunericului au pus stăpânire pe ţara noastră. „Norul de martori”, alb-strălucitor, se ridica pe cerul Bisericii Catolice din România. „Cine sunt şi de unde vin aceştia care sunt îmbrăcaţi în haine albe?”, întrebăm şi noi, dimpreună cu bătrânul din Apocalipsa apostolului Ioan. Răspunsul: „Aceştia sunt cei care vin din încercarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi îi slujesc ziua şi noaptea în templul Său, iar Cel care stă pe tron îi va adăposti în cortul Său” (Apoc 7,13-16).
Cine sunt aceştia? Episcopii Ioan Suciu, Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frenţiu, Alexandru Rusu, Anton Durcovici, Iuliu Hossu, Ioan Bălan, János Scheffler, Tit Liviu Chinezu, episcopul Szilárd Bogdánffy, monseniorul Vladimir Ghica, dimpreună cu mulţi preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi, care au înfruntat eroic încercarea cea mare. Numele lor să fie scrise în Cartea Vieţii; ei să mijlocească pentru poporul acesta, pentru ţara noastră şi pentru lume.
Iată că, din grija Providenţei, pe data de 30 octombrie a acestui an, suntem deosebit de bucuroşi şi mulţumiţi, să participăm la actul solemn al proclamării de Fericit, al unuia dintre cei pomeniţi mai înainte: episcopul Szilárd Bogdánffy, fost episcop romano-catolic de Oradea Mare. Viaţa lui este bine cunoscută de noi; episcopia romano-catolică de Oradea a avut în atentă preocupare atât accelerarea procesului de beatificare, cât şi popularizarea vieţii şi a virtuţilor episcopului Szilárd.
De unde vine? Din strâmtorarea cea mare care a durat mai bine de trei ani: închisoarea securistă din Oradea, temniţa din Jilava, mina de plumb din Sighetu Marmaţiei, lagărul de exterminare de la Capul Midia, apoi iarăşi în faţa tribunalului militar din Oradea care îl condamnă la 12 ani muncă silnică, apoi la închisoarea din Aiud, unde, la 2 octombrie 1953, părăsit în camera bolnavilor, se stinge din viaţa aceasta pentru fericirea veşnică, la doar 42 de ani. Mormântul lui, precum şi al altor episcopi, nu se cunoaşte. Cu hainele spălate şi albite în sângele Mielului, episcopul Szilárd Bogdánffy stă în faţa tronului lui Dumnezeu, unde slujeşte Liturghia veşnică şi mijloceşte pentru noi.
Toţi episcopii, preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii Bisericii Române Unite cu Roma participă cu spiritul la celebrarea beatificării din Catedrala din Oradea, cu speranţa trăirii aceleiaşi bucurii, cât mai curând, la beatificarea episcopilor noştri mărturisitori.
+ Lucian,
Arhiepiscop Major
Dieceza Romano Catolică din Oradea, condusă de episcopul Bocskei Laszlo, va fi gazda unui eveniment deosebit, care va avea loc în data de 30 octombrie 2010, în catedrala romano-catolică din Oradea, și anume beatificarea episcopului Bogdanffy Szilard. Acest eveniment are o importanță deosebită nu numai pentru comunitatea catolică din zonă dar și pentru întreaga populație a municipiului Oradea, a Bihorului și a întregii țări.
Episcopul dr. Bogdanffy Szilard a fost consacrat în 1949 și, după o perioadă de detenție de patru ani, a murit în închisoarea de la Aiud, la 1 octombrie 1953. Născut în anul 1911 pe teritoriul Serbiei de astăzi, a trăit și studiat o perioadă de timp la Timișoara, apoi la Budapesta, fiind hirotonit preot în Oradea, în anul 1934. A desfășurat o activitate deosebit de fructuoasă ca și profesor în diferite școli ale orașului, fiind implicat și în activitatea duhovnicească a comunităților catolice. Datorită calităților deosebite, încă de timpuriu a fost cooptat în activități de coordonare la nivel diecezan, atât la Oradea cât și la Satu Mare.
În februarie 1949, Bogdanfy Szilard este consacrat în secret episcop. Din aprilie 1949, deci la câteva săptămâni de la consacrarea lui, este arestat și purtat prin cele mai grele închisori ale țării – Jilava, Sighet, Capul Midia, Aiud – condamnarea la 12 ani de muncă silnică urmând doar în anul 1953. În decursul detenției, se urmărea constrângerea deținutului pentru a renunța la fidelitatea față de credință, față de Sfântul Părinte, față de disciplina Bisericii Catolice. Rămânând statornic în chemare, după lungi și grele chinuri și schingiuiri, moare la 1 octombrie 1953 la Aiud, la vârsta de 42 de ani.
Martiriul episcopului Bogdanffy a fost recunoscut și confirmat în urma procedurilor amănunțite și exigente, pe care Biserica Catolică le impune. Rezultatul acestor demersuri este unul pozitiv, fiind încununat de binecuvântarea Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea, care, în martie current, a aprobat decretul de beatificare a episcopului Bogdanffy.
Evenimentul beatificării episcopului Bogdanffy este unul de care comunitatea catolică este mândră, dat fiind că această recunoaștere ne apreciază și mai mult în rândul Bisericii Catolice Universale. Dieceza Romano Catolică din Oradea își exprimă mândria că, prin beatificarea episcopului Bogdanffy, va deschide calea proclamării martirilor Bisericii Catolice din România. De asemenea, consideră că acest eveniment aduce cu un pas mai aproape și așteptatele beatificări ale ierarhilor greco catolici care au suferit pentru același crez în închisorile comuniste.
În data de 30 octombrie 2010, de la orele 11.00 la Catedrala Episcopală Romano-Catolică din Oradea va avea loc ceremonia de beatificare a episcopului Bogdanffy. Trimisul Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea, în persoana Prefectului Congregației pentru cauzele Sfinților, cardinalul Angelo Amato, va fi cel care va celebra momentul beatificării. Prima sfântă liturghie solemnă în cinstea fericitului episcop Szilard va fi pontificată de Eminența Sa Cardinalul Erdo Peter, arhiepiscop și mitropolit de Budapesta, primatul Ungariei.