Academicianul Camil Mureşanu, unul dintre cei mai importanţi istorici din România, a intrat pe porţile veşniciei la cei aproape 88 de ani de viaţă. A fost bun credincios greco-catolic, membru fondator al AGRU naţional, fiu de preot greco-catolic, venerabil om de litere, căutător al adevărului, purtând spiritul luminat al dascălilor Şcolilor Blajului, cărora le-a fost vrednic urmaş prin împlinirea cu demnitate şi nobleţe a vocaţiei de profesor şi cercetător.
Funeraliile au fost oficiate miercuri, 25 februarie 2015, la Casa Universitarilor din Cluj-Napoca, de către Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla. Între preoţii concelebranţi s-au aflat Mons. Mihai Todea, Vicar general; pr. Călin Bot, rector al Seminarului Teologic din Cluj; pr. paroh Nicolae Ţap şi pr. consilier Daniel Avram, vicar parohial, ambii de la parohia Cluj II – Centru „Bob”, care l-a avut ca enoriaş pe prof. Camil Mureşanu.
Alături de familia îndoliată, i-au adus un ultim omagiu distinse personalităţi academice şi universitare şi mulţi dintre colegii, prietenii, studenţii şi cunoscuţii regretatului profesor. După ceremonia funerară, prin mai multe luări de cuvânt s-au transmis mesaje de condoleanţe, şi, totodată, a fost evocată memoria celui care a fost mentor al multor generaţii de studenţi şi cercetători.
PS Florentin, citându-l pe Sfântul Augustin – „Ne-ai creat pentru Tine, Doamne şi neliniştit este sufletul nostru până când nu-şi va afla odihna în Tine” – a invitat ca, dincolo de momentul trist al despărţirii, să vedem şi cealaltă parte, cea „a întâlnirii”: „Suntem chemaţi la întâlnirea cu Fiinţa din care, putem spune, cu toţii ne tragem fiinţarea, acolo unde sufletul nostru poate găsi adevărata fericire şi pace”.
„Astăzi pare că şi cerul, îndoliat şi înlăcrimat, îşi aduce prinosul său de jertfă la căpătâiul distinsului savant de talie internaţională, al ilustrului dascăl, şi eminentului cărturar, cetăţean de onoare al urbei noastre, dl. prof. univ. dr. academician Camil Mureşanu. Ne despărţim de unul dintre adevăraţii corifei ai istoriei universitare şi academice ai Almei Mater Napocensis, o personalitate de înaltă ţinută morală şi demnitate a timpului pe care-l trăim. Un mare patriot, un iubitor de Biserică, un credincios care nu s-a ruşinat să-şi afirme identitatea greco-catolică, chiar dacă a avut de suferit din acest motiv.”
„Personal am avut bucuria de a-l asculta în diferite împrejurări. L-am ascultat în aule universitare sau la simpozioane ştiinţifice, la doctorate sau chiar la întâlnirile de consiliu ale Primăriei locale, de fiecare dată am rămas cucerit de ţinuta sobră, demnitatea profesorului universitar, vocea plăcută, tonalitatea groasă, exprimând idei clare şi distincte din ‘cartea vieţii’, dezvăluind auditoriului o vastă cultură, o adevărată enciclopedie vie, dar care era transmisă cu blândeţea şi pasiunea bunicului ce îşi învaţă nepoţii, povestindu-le experienţa vieţii”.
„Paradoxal, chiar dacă astăzi îl conducem pe ultimul drum pământesc pe ilustrul dascăl, cu siguranţă va rămâne între acei nemuritori formatori de conştiinţe, înscris în memoria sufletelor celor care l-au cunoscut şi apreciat. Va rămâne prezent printre noi şi prin remarcabila operă care s-a impus în sfera Istoriografiei româneşti şi a celei universale”.
„Să mai precizăm că după anii ’90 a avut curajul să-şi afirme confesiunea greco-catolică şi, mai mult, alături de alte personalităţi remarcabile ale Bisericii noastre – ne gândim aici la d-na Viorica Lascu plecată dintre noi luna trecută -, a fost unul dintre membri fondatori ai Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi, AGRU. Ne rugăm Atotputernicului Dumnezeu, Tatăl Creatorul, ca, în lumina faptelor sale, în familie, ca soţ şi tată, în societate, ca distins savant de talie internaţională şi erudit cărturar, iubitor de Biserică şi neam, să audă blândul glas al Stăpânului: ‘Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pus, peste multe te voi pune, intră în bucuria Domnului tău‘. Amin.”
Acad. prof. dr. Ioan-Aurel Pop, rector al Universităţii Babeş-Bolyai, a evocat drumul vieţii lui Camil Mureşanu, în care „casa dragă i-a fost Universitatea”: „A fost academician, dar mai presus decât atât, a fost profesor. Şi mai mult decât profesor a fost un educator – ne-a învăţat să fim istorici şi oameni instruiţi şi ne-a învăţat şi cum să-i instruim pe alţii. Decan, membru al Senatului UBB, director al Institutului de Istorie, preşedintele Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române, doctor honoris causa al atâtor universităţi, istoricul Camil Mureşanu a scris şi a făcut istorie în acelaşi timp. Descins dintr-o familie de intelectuali greco-catolici din partea de nord a Câmpiei transilvane (…), profesorul Camil Mureşanu a fost un olimpian. Cumpătat mereu la vorbă, cu vocea egală şi profundă, transmitea mesaje dăltuite în piatră. I se spunea ‘Lordul’. Avea o nobleţe care emana din toate fibrele fiinţei sale”.
„Ştia să ne facă să trăim trecutul fără eforturi, ca şi cum s-ar fi derulat aievea printre noi. Nu condamna şi nu judeca nimic, expunea însă într-o manieră excepţională. A mărturisit: ‘Nu am privit dăscălia ca pe o meserie, ci am privit-o aşa cum am fost învăţat acasă şi la şcoală, ca pe o misiune’. Am înţeles că profesorul nostru nu preda cunoştinţe, ci ‘oficia’ la catedră, îndeplinind nobila misiune de a face educaţie, adică de a-l face pe om etic, om între oameni”.
În calitate de decan al Facultăţii de Istorie şi Filosofie, conf. dr. Ovidiu Augustin Ghitta şi-a luat bun rămas de la predecesorul şi colegul său, reamintindu-şi: „A fost decanul nostru – al promoţiei din 1985 a Facultăţii de Istorie şi Filosofie. Acest amănunt iese primul la suprafaţă din ungherele memoriei. Îi ştiam doar numele înscris pe coperţile uneia dintre cărţile din facultate: Istoria Modernă Universală. Un manual şcolar puternic marcat de personalitatea sa, după cum aveam să descoperim în anul al III-lea, căci era aidoma prin trăsături cursului magistral oferit nouă, de o claritate cristalină în expunere, cu un dozaj impecabil al detaliilor, captivant prin arta de a face loc şi anecdoticului”.
„L-am văzut pentru prima dată într-un amfiteatru scăldat în culorile toamnei. Atrăgea atenţia, înainte de toate, vocea profesorului, cu timbrul ei inconfundabil, seducător, literar, trădând un om sigur pe sine şi pe propriile gânduri, care reuşea să captiveze auditoriul. Era conştient de rolul de model intelectual, profesional, pe care trebuia să-l joace zi de zi pentru tineri”.
Discursurile in memoriam au fost rostite cu emoţie şi reverenţă. În acest timp, în fundal se auzeau arii din opere celebre, intonate de un cor ce repeta, undeva, în clădire, aparent fără nici o legătură cu oficiul funerar. Şi atmosfera astfel creată sugera o scenă desprinsă dintr-un scenariu shakespearian, în care profesorul păşea ca un erou legendar pe calea regală spre Cetatea eternă şi coruri nevăzute îi însoţeau cu acorduri solemne măreaţa trecere, spre a fi primit în „Sfatul Înţelepţilor Împărăţiei veşnice”. Odihna cea veşnică dă-i-o lui, Doamne, şi lumina cea fără de sfârşit să îi strălucească lui. Să se odihnească în pace din mila lui Dumnezeu. Amin.
Scurtă biografie:
Camil Mureşanu s-a născut la 20 aprilie 1927, în Turda. Licenţiat al Universităţii din Cluj în specialitatea Istorie, datorită rezultatelor sale excepţionale la studii, a fost reţinut în cercetare şi în învăţământul superior. Timp de 25 de ani a avansat în ierarhia profesională, până la treapta de profesor titular, promovând şi doctoratul. S-a specializat în Istoria medievală şi modernă a României şi în Istoria universală.
De-a lungul timpului, a îndeplinit mai multe funcţiuni: în perioadele 1968-1976 şi 1981-1989 a fost decan al Facultăţii de Istorie din Cluj; din 1990 este membru-corespondent iar din 2000 membru titular al Academiei Române; din 1995 este Director al Institutului de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca. În activitatea de cercetare a publicat peste 300 de studii şi articole, precum şi zeci de cărţi, manuale şcolare şi universitare.
A fost numit cetăţean de onoare al municipiilor Cluj-Napoca, Turda şi Blaj. A fost căsătorit, soţia, fiul şi fiica sa fiindu-i alături până la încheierea pelerinajului pământesc. A fost doctor honoris causa al Universităţilor din Oradea, Timişoara, Alba-Iulia, membru-corespondent al Societăţii de Studii Sud-Est Europene de la München şi Berlin şi al Facultăţii de Studii Pedagogice de la Belgrad.
