Pelerinajul reprezentanţilor Sinodului Bisericii Române Unite în Siria
Ziua de sâmbătă, 27 iunie a început cu celebrarea liturgică la casa lui Anania, locul unde a fost botezat Sfântul Pavel. Redăm din relatarea Preasfinţiei Sale Florentin: „După ce se coboară câteva scări, se ajunge la subsol, unde se află cripta de piatră considerată casa lui Anania, precum şi capela în care se celebrează Sfânta Liturghie în memoria momentului în care Anania şi-a pus mâinile peste Pavel şi acestuia i-a fost redată vederea (Faptele Apostolilor cap IX, 17-18). Actualmente, locul este în custodia franciscanilor, cei care au întâmpinat Delegaţia Ierarhilor, în care sosise şi Cardinalul Antonio Maria Rouco Varela, trimisul special al Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea pentru încheierea Anului Paulin la Damasc. Am celebrat Sfânta Liturghie în prezenţa celor 12 Episcopi şi cca 20 de preoţi, împreună cu un mic grup de credincioşi din zonă şi câţiva părinţi franciscani”.
După momentul celebrativ, Ierarhii s-au îndreptat spre Catedrala Patriarhală, unde a avut loc o primă Sesiune a Academiei organizată de către Patriarhul Gregorios al III-lea, pentru acest eveniment, în cadrul căreia s-au prezentat două alocuţiuni despre Biserica din Siria.
La ora 12.30, Delegaţia oficială a Ierarhilor a plecat cu autocarele spre Maaluola, un mic orăşel situat în munţii din vecinătatea Damascului. „În acea zonă se atestă urme de locuitori cu 4000 de ani în urmă – în grotele care se găsesc în munţii din apropierea localităţii Maaloula s-au găsit câteva vârfuri de săgeţi cioplite în piatră care erau utilizate la vânătoare. Este interesant de ştiut că prin zonă au trecut multe civilizaţii, începând cu sumerienii, continuând cu alte 4 civilizaţii care s-au suprapus. O particularitate cu totul aparte este faptul că în Maaluola se vorbeşte încă limba aramaică, o limbă orală, fără semne scrise, pentru ea fiind folosit alfabetul pătrat ebraic.
Pe drumul spre localitatea Maaloula care se află în munţi, pot fi văzute câteva mănăstiri ortodoxe greceşti, mănăstiri ortodoxe siriene, există Mănăstirea Sfântului Toma, melkită catolică, şi Mănăstirea Sfântului Cristofor care este apuseană ortodoxă.
Ne îndreptăm spre o mănăstire de maici, ortodoxă, care se numeşte Saidnaya, care are şi un orfelinat, unde se află şi o faimoasă icoană despre care se spune că a fost pictată de Sfântul Luca. Este o construcţie de piatră, foarte frumoasă, realizată pe stânci, aici vizităm locul unde se venerează Icoana Preasfintei Fecioare Maria, într-o încăpere scundă, obscură, cu multe candele, şi foarte multe icoane şi câteva călugăriţe care împart tămâie sau lumânări. Vizităm şi biserica acestei mănăstiri, cu clasicul iconostas de piatră, împodobit cu icoane tot de influenţă apuseană, care amintesc de stilul Grigorescu. De pe terasa mănăstirii se poate admira o frumoasă panoramă a împrejurimilor până departe, cu locuinţe, dar un ţinut arid, fără vegetaţie, neobişnuit pentru privirea unui european.
Plecăm de la mănăstire în jurul orei 14.00, ne îndreptăm spre masa pregătiră la un local amenajat în aer liber, numit „Paradis”, unde abundenţa şi ospitalitatea arabilor se face simţită. La această masă, Patriarhul Grigorie ne-a dezvăluit un element interesant, şi anume faptul că în tradiţia arabă, atunci când o persoană se ridică de la masă înainte de sfârşitul mesei, dacă pune şervetul pe masă împăturit frumos este semn că va reveni la acea masă. Dar dacă şervetul este aruncat grămadă, aceasta înseamnă că acea persoană nu se va mai întoarce la masă. Prin prisma acestui obicei a fost interpretat într-un mod inedit fragmentul Învierii lui Isus: Îngerul spune femeilor să privească giulgiurile, care erau împăturite, acesta fiind semnul că Isus a plecat pentru a reveni” – a relatat Episcopul de Cluj-Gherla.
Delegaţia oficială în frunte cu Cardinalul Antonio Maria Rouco Varela şi cu Cardinalul nou venit, Luis Martinez Sistach, Arhiepiscop de Barcelona, conduşi de către Patriarhul Gregorios al III-lea au fost întâmpinaţi la intrarea în oraşul Maaloula de fanfara Patriarhatului greco-catolic melkit, formată dintr-un grup de cca 50 de tineri, de primar şi oficialităţi care i-au aşteptat şi salutat cu bucurie. După acest moment, doi bărbaţi au început să facă diferite urări la adresa oaspeţilor şi poporul repeta aceste urări. Pe fondul fanfarei, femeile credincioase din jur emiteau un sunet foarte puternic, specific zonei.
Într-o atmosferă de bucurie generală, credincioşi cu copii în braţe, bărbaţi şi femei de toate vârstele, s-au adunat pentru a-l întâmpina pe Patriarh şi delegaţia oficială. După ce s-a făcut înconjurul unei fântâni arteziene, Ierarhii s-au îndreptat, în procesiune, spre Biserica „Sfântul Gheorghe”, împodobită cu fâşii foarte lungi agăţate de iconostas şi până la intrare, iconostasul fiind de lemn cu sidef, cu icoane foarte frumoase din iconografia specifică bisericilor bizantine.
După un cuvânt al Cardinalului Antonio Maria, Patriarhul Gregorios a încântat audienţa cu cuvântul său plin de Spirit Sfânt şi foc. După un discurs în arabă, pe înţelesul credincioşilor, Patriarhul a încheiat: „Aţi venit aici pentru că ne iubiţi şi noi vă iubim”. „Nu putem spune, parafrazând celebra întrebare a lui Shakespeare, „a fi sau a nu fi”, „să iubeşti sau să nu iubeşti”, dar putem spune că trebuie să încercăm să-i iubim pe toţi, pentru a reflecta deschiderea pe care o are poporul sirian spre pace, spre bună înţelegere, spre o convieţuire paşnică între religii şi între oameni”.
După momentele de rugăciune şi după alocuţiunile ţinute la biserică, Delegaţia oficială s-a îndreptat spre sediul unei Asociaţii a Prieteniei, unde Cardinalul a fost invitat să semneze în Cartea de onoare a oraşului şi apoi, tot în sunete de fanfară şi de tobe, membrii Delegaţiei s-au îndreptat spre autocare pentru a ieşi din Maaloula şi pentru a merge pe partea aridă a canionului, printre grotele călugăreşti, spre Mănăstirea Sfinţilor Sergiu şi Bacchus. Deasupra oraşului Maaloula, undeva pe stânci, se află o statuie a Preasfintei Fecioare Maria, care ocroteşte de la înălţime aşezarea.
PS Florentin: „La mănăstire ne întâmpină călugării, foarte primitori, ni se vorbeşte despre Sfântul Sergiu şi Bacchus, martiri ai Siriei. În anul 297 exista deja un mic orăşel închinat lui Sergiu, Sergiopoli. Cei doi sfinţi sunt reprezentaţi în iconografia specifică a zonei, iconografie pe care o regăsim şi în Turcia, în zona Capadociei, în bisericile rupestre, dovadă a răspândirii cultului sfinţilor Sergiu şi Bacchus. Ei pot fi văzuţi călare pe doi cai, cu armele ucigând dragoni sau animale de pradă. Este o imagine specifică, ce apare atât în mozaic, cât şi în icoane sau frescă în bisericile din Siria. Biserica are şi un altar de marmură care este un altar păgân, cu marginile înălţate şi mici orificii pentru scurgerea sângelui animalelor de jertfă, altar care a fost ulterior preluat de către creştini”.
În această biserică, unul dintre preoţii călugări a rostit rugăciunea „Tatăl nostru” în limba aramaică, limba în care rugăciunea a fost spusă şi de către Isus. În continuare, fiecare Ierarh a fost invitat să rostească în limba proprie rugăciunea „Tatăl nostru”, care a fost astfel auzită în cca. 11 limbi, în mica biserică a mănăstirii.
Plecând de la Mănăstirea Sfinţilor Sergiu şi Bacchus, Delegaţia a trecut din nou prin zona deşertică, dar în care începeau să apară şi unele zone cultivate – în partea de Vest fiind şi munţi împăduriţi.
După un scurt timp de odihnă, programul a continuat la Opera din Damasc, o operă cu 1200 de locuri, cu 3 nivele de loje laterale, care are o arhitectură specifică moscheelor. În marea sală a Operei exista şi un ecran lateral pe care se putea citi traducerea din limba arabă a spectacolului dedicat Sfântului Pavel. Spectacolul a fost în parte un teatru, cu doi actori, soldatul roman şi Paul iar în alternanţă se putea urmări şi un spectacol de coruri a diferitelor biserici din Damasc.
PS Florentin: „Mai multe biserici catolice şi ortodoxe, creştine, din Damasc, şi-au dat concursul pentru acest spectacol, la care au participat toţi ierarhii, în prezenţa Ministrului turismului. Am fost impresionaţi de muzica tradiţională din zonă, în care se repeta numele lui Allah, era o muzică religioasă, dar şi cu o tentă patriotică, fiind amintit adeseori numele Siriei, şi salaam, adică pace, pace în Siria, pace între popoare, momente în care poporul era foarte entuziast. În momentul în care se auzea numele Siriei poporul aplauda, iar după cântările patriotice oamenii se ridicau în picioare şi aclamau. Spectacolul consta în opere catehetico-muzicale, în alternanţă cu scene din viaţa Sfântului Pavel, şi manifestări din tradiţia locală”.
Seara s-a încheiat cu un lung discurs din partea Patriarhului Gregorios III şi cu oferirea cadourilor pentru Cardinalii prezenţi, în mod special Cardinalului Antonio Maria, emisarul Sfântului Părinte la Damasc, dar şi pentru oficialităţile de stat prezente.
În discursul său, Patriarhul a început cu Sfântul Apostol Pavel şi importanţa acestor locuri în care s-a convertit Sfântul Apostol Pavel şi faptul că Damascul este o zonă deschisă tuturor, pentru că din Damasc pleacă o invitaţie la convertire către toate popoarele din lume şi o deschidere spre universalitate după modelul Sfântului Apostol Pavel. „Damascul, semn al unităţii, Damascul, semn al păcii, Damascul semn al creştinismului care trebuie să se răspândească în toată lumea”.
Pornind de la Sfântul Apostol Pavel, Patriarhul a trecut spre naţiunea siriană, momente întrerupte cu aplauze. „Când s-a pomenit numele preşedintelui Bachar al-Assad, atunci toată lumea a aplaudat timp de câteva minute, o izbucnire de bucurie spontană, departe de ceea ce am trăit noi în timpul dictaturii comuniste. Nu mi s-a părut deloc formală această atmosferă, ci o atmosferă de căldură care, mai târziu, a fost întărită în momentul în care am ajuns să-l cunoaştem personal pe Preşedinte. Seara s-a încheiat într-o atmosferă de bucurie, de bună-înţelegere, de pace, de optimism, dorită atât pentru Siria, pentru popoare, cât şi pentru întreaga lume.
Ne-am îndreptat apoi împreună cu toate persoanele oficiale la o cină care a avut loc în Grădina de Vară a Palatului familiei D-lui Hair Beni, o cină cu mesele într-o peluză cu iarbă verde. Era o atmosferă foarte frumoasă. După ora 20.00, temperatura scade remarcabil şi temperatura devine foarte plăcută afară, doar uneori există vânt puternic care mai împrăştie resturile de pe străzi. În această atmosferă am servit cina, acompaniaţi de o muzică clasică europeană, Vivaldi, Haydn, Bach, Mozart, interpretată la o harpă şi la un flaut, muzică ce a creat o ambianţă deosebit de plăcută” – a relatat PS Florentin.
Vezi Albumul foto