În tradiţia Bisericii Catolice, preluată mai ales în perioada de clandestinitate şi de Biserica Greco-Catolică, luna iunie este închinată Preasfintei Inimi a lui Isus, a cărei sărbătoare se celebrează în vinerea de după sărbătoarea Trupului Domnului (Corpus Christi). În Sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus din acest an, vineri, 12 iunie 2015, parohia clujeană Gruia a serbat hramul bisericii parohiale (str. Romulus Vuia nr. 72), moment la care a fost invitat PS Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial.
Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Cristian Sabău, protopop de Cluj I, împreună cu pr. paroh Lucian Ivan, pr. Traian Coste, vicar parohial, şi alţi preoţi invitaţi, între care pr. Virgil Florian, prelat papal, şi pr. Romulus Silaghi, consilier pastoral. Un motiv de bucurie a fost şi Prima Împărtăşanie Solemnă făcută de doi dintre copilaşii parohiei.
În cuvântul de învăţătură, pr. protopop Cristian a îndemnat la a asculta şi a distinge vocea lui Dumnezeu, în multitudinea de voci care ne înconjoară: „Vom putea recunoaşte, oare, glasul Tatălui Creator, al Fiului Răscumpărător, al Spiritului Sfânt Sfinţitor? Vom căuta să ne asemănăm Lui şi să intrăm în planul Lui? Dacă răspunsul este ‘Da!’, Dumnezeu va sălta de bucurie pentru fiecare păcătos care se întoarce. Cuvintele lui Dumnezeu sunt pregătite pentru cei smeriţi, pentru cei obosiţi şi oprimaţi, pentru noi toţi. Preasfânta Inimă a lui Isus se deschide în faţa inimii noastre păcătoase, rigide şi întărite în orgoliu şi necredinţă.”
„A asculta susurul Inimii Preasfinte înseamnă a ne închina, a deschide ochii spre grija maternă a Bisericii, spre Adevăr. Înseamnă a înţelege că tu eşti acel pământ în care Cristos a coborât pentru tine şi că pentru El nimic nu este mai important decât mântuirea ta; a înţelege că nu este bucurie mai mare în cer decât pentru un păcătos care se întoarce. Dar pentru ca Isus să se poată bucura precum Bunul Păstor în faţa oii Sale pierdute, precum Tatăl care-l îmbrăţişează pe fiul Său care era rătăcit, este necesar ca tu să recunoşti glasul lui. Prin Cuvântul din Sfânta Scriptură este El cel care în Biserică îţi vorbeşte, spunând: ‘Vino la Mine, pentru că sunt blând şi smerit cu inima şi Eu îţi voi da odihnă’. Aşadar, iubiţi credincioşi, să fim atenţi la acel glas şi, mai mult, să alergăm la El ca la izvorul vieţii”.
La încheierea celebrării liturgice, pr. paroh Lucian a mulţumit Preasfinţiei Sale şi preoţilor prezenţi, exprimându-şi bucuria pentru sărbătoare şi mai ales pentru cei doi copilaşi, Alexandru Eugen şi Marian Paul, care s-au împărtăşit în mod festiv, întâlnindu-se pentru întâia oară cu Isus prezent în Preasfânta Euharistie.
În continuare, PS Florentin s-a rugat, împreună cu credincioşii, Litania la Preasfânta Inimă a lui Isus, şi a urat „La mulţi ani la ziua hramului!” parohiei Gruia, spunând: „Important este să ştim că toţi avem un loc în Inima lui Isus, un loc pe care este scris numele nostru. Isus, din iubire pentru oameni, şi-a împlinit misiunea, rămâne însă ca şi noi să ne împlinim misiunea pe care o avem prin Taina Sfântului Botez, aceea de a ocupa locul pe care El ni l-a pregătit. Ne bucurăm că în această zi de sărbătoare sunt două suflete tinere care pentru prima oară s-au apropiat cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu evlavie de Sfânta Taină a Împărtăşaniei, de Sfânta Sfintelor. Este important acest moment în viaţa lor, pentru că el sigilează tainele de iniţiere primite deja, Botezul şi Mirungerea, şi face loc acelui har despre care Isus a spus: ‘Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi’ (Ioan 6,54). Astăzi, cei doi copilaşi au deschisă poarta cerului şi îi însoţim cu rugăciunile noastre, ca să rămână perseverenţi până la sfârşit”.
Celebrarea a fost încheiată într-o atmosferă înălţătoare prin armoniile lucrării Ave Maria de Schubert, interpretată, în cinstea serbării hramului, de un grup de profesori de muzică. După rugăciunile rânduite s-a dat şi binecuvântarea pentru indulgenţa plenară. Programul s-a încheiat printr-o agapă fraternă.
Devoţiunea la Preasfânta Inimă a lui Isus exista din secolele XI-XII, dar a luat avânt prin Sf. Jean Eudes (1601-1680), care a făcut-o publică, i-a compus un oficiu şi i-a fixat o sărbătoare. Dar «învăţăcelul iubit al Preasfintei Inimi», cum a numit-o Isus Însuşi, a fost Sf. Margareta Maria Alacoque (1647-1690), o călugăriţă vizitandină din Paray-le-Monial, care a avut între anii 1673-1675 numeroase viziuni în care Isus i-a cerut să fie cinstit sub imaginea inimii Sale şi i-a încredinţat dorinţa Sa arzătoare de a fi iubit de oameni şi planul Său de a-şi arăta Inima cu toate comorile ei de iubire şi milă, sfinţire şi mântuire.
Devoţiunea este în esenţă una reparatorie faţă de suferinţa de moarte pe care i-au cauzat-o Mântuitorului toate păcatele lumii. De aceea, Isus ne invită la Sfânta Împărtăşanie deasă, mai ales în prima vineri din lună. Sf. Margareta Maria se ruga, inspirată de Isus, cu faţa la pământ, de la ora unsprezece până la miezul nopţii, o oră de adoraţie în joia dinaintea fiecărei prime vineri din lună, în amintirea nopţii în care apostolii l-au părăsit în Grădina Ghetsimani. În 1856, Papa Pius al IX-lea a fixat Preasfânta Inimă a lui Isus ca sărbătoare a întregii Biserici, iar în 11 iunie 1899, Papa Leon al XIII-lea a consacrat solemn toată omenirea Preasfintei Inimi.
Devoţiunea la Preasfânta Inimă a lui Isus are o semnificaţie deosebită pentru Biserica Greco-Catolică din România, deoarece a fost intens practicată în perioada de clandestinitate, Inima lui Isus fiind adăpostul sigur în primejdiile care ameninţau atunci credincioşii greco-catolici. Fiind persecutaţi şi urmăriţi, au fost întăriţi şi încurajaţi de vocea Mântuitorului pe care au auzit-o cu claritate şi au ascultat-o spunându-Le: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11,29).