Parohia Sf. Nicolae – Florești I, păstorită de pr. Marius Ungureșan, protopop de Cluj II, a găzduit, în prezența Episcopului eparhial de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, o întâlnire de rugăciune ecumenică, marți 24 ianuarie 2017, zi de sărbătoare a unității pentru români – aniversarea Unirii Principatelor Române. Programul intitulat „Unitate și diversitate în Sfânta Scriptură” a marcat și încheierea Octavei de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor.
Cel mai puternic simbol al unității creștine este Sfânta Scriptură. În jurul Cuvântului lui Dumnezeu s-au reunit în biserica parohială reprezentanți ai tuturor cultelor din Florești, numeroși credincioși, autorități locale, precum și aproximativ 20 de preoți, majoritatea din protopopiatul Cluj II. După un timp de rugăciune – oficiul Orei a IX-a -, participanții din partea cultelor religioase au susținut pe rând câte un moment de rugăciune. S-au rugat împreună: preotul romano-catolic Fabian Laszlo; preotul ortodox Marcel Andreica; pastorii penticostali Aron Dan, Daniel Bode și fratele penticostal Filip. Oficiul a fost însoțit de frumoase cântări interpretate de corul parohiei.
Lumina credinței a izvorât apoi din filele Sfintei Scripturi, prin conferința susținută de PS Florentin, care a făcut o incursiune în universul biblic până la originile scrierilor Cărții Sfinte. „Ne numim creștini”, a argumentat Preasfinția Sa abordarea subiectului referitor la Sfânta Scriptură în contextul Octavei de Rugăciune pentru Unitate, „fiindcă noi, cu toții, credem în același Domn Isus Cristos și avem ca document fundamental al credinței noastre Cuvântul pe care, împreună, spunem că l-am primit de la Dumnezeu – cuvântul Sfintei Scripturi. Este Cuvântul prin care toate s-au făcut, chiar și noi. Suntem rodul Cuvântului lui Dumnezeu”.
„Puterea lui Dumnezeu în acest Cuvânt este tocmai aceea că, în clipa în care Dumnezeu pronunță Cuvântul, El realizează ceea ce exprimă: ‘Să fie lumină!’ și a fost lumină! În clipa în care Dumnezeu poruncește, nimicul, haosul devine ceea ce Dumnezeu dorește. Iată care este puterea Cuvântului lui Dumnezeu în Creație. Isus, mai înainte de Învierea și Înălțarea Sa, a dorit să ne lase și nouă, oamenilor, moștenire puterea Cuvântului: ‘Faceți aceasta întru amintirea Mea!’ – și noi, când celebrăm Sfintele Taine, ne amintim că acolo este Cuvântul Său. Cuvântul lui Dumnezeu, prin Sfintele Taine, împlinește ceea ce exprimă.”
„Dumnezeu a dorit să ne lase și harul, puterea Spiritului Sfânt, ca atunci când noi, acum, după milenii de la venirea Lui în trup pe pământ, pronunțăm acest cuvânt, îl citim, el să aibă aceeași forță. Aceasta este puterea cuvântului Scripturii. Scriptura trebuie citită cu această conștiință: este un cuvânt viu, un cuvânt care și astăzi realizează ceea ce exprimă. Dacă vom privi astfel Cuvântul lui Dumnezeu, el va avea același efect pentru noi, cei care-l citim. Sfânta Scriptură, în mod particular, este cea care ne unește și cea de la care, prin Cristos, ne vine și numele de creștini.”
„Învățătura religioasă s-a transmis, mai întâi, prin revelații divine, momente în care Dumnezeu dorește să se descopere oamenilor și le spune planul Său. Primul text scris cu certitudine conține cele 10 Porunci pe care Dumnezeu le-a revelat lui Moise și care rămân în Tabernacolul Legii. Mergând mai departe, pe firul biblic, în Cartea lui Neemia se vorbește despre găsirea ruloului Legii. Sunt multe porunci și în cele cinci cărți zise ale lui Moise, sau Pentateuhul. La început, mesajul biblic se transmitea din generație în generație prin viu grai. Mai târziu, apare ceea ce numim Corpusul pe care Sinagoga îl citește: Tora – Legea, Prorocii și Scrierile. La acestea se adaugă Psalmii lui David și acestea devin lecturile sinagogale pentru zilele de sărbătoare.”
„După momentul Învierii, este un fragment din Faptele Apostolilor care spune că apostolii erau împreună și citeau cuvântul și îl împărtășeau. După ce își împlineau ritualul, se puneau întrebări despre Isus iar apostolii răspundeau din ceea ce trăiseră și își aminteau – astfel, tot pe cale orală, au ajuns să fie cunoscute întâmplările din viața lui Isus de la martorii principali, apostolii. Mai târziu, după ce apostolii își încheie viața pământească, după anii 50 – 60, se simte nevoia fixării în scris a acestor date. Cuvântul ‘biblion’ înseamnă ‘carte’. Cuvântul scris se află concentrat în două cărți: Vechiul Testament și Noul Testament” – și de aici, Preasfinția Sa a pornit pe firul istoriei scrierilor Sfintei Scripturi.
Pe lângă proiecția de imagini care a însoțit expunerea, PS Florentin a adus în biserică, drept mărturii ale istoriei fascinante a Cuvântului lui Dumnezeu, câteva dintre primele scrieri ale Sfintei Scripturi în facsimil (copie identică după original), precum și numeroase ediții ale Bibliei, în diferite limbi și traduceri.
