Ziua de duminica 20 martie 2016, a fost o zi de sărbătoare pentru parohia Sfântul Iosif din cartierul clujean Someșeni, o zi în care, PS Florentin, Episcop de Cluj-Gherla a vizitat această comunitate la invitația pr. paroh Cristian Goia, cu ocazia Serbării Hramului bisericii parohiale „Sf. Iosif”. Între invitații la celebrare au fost pr. Cristian Sabău – protopop de Cluj, pr. cancelar Cristian David, pr. Radu Tălpălariu – consilier eparhial, pr. Florin Pop – responsabil eparhial cu Reuniunea Mariană, pr. parohi Sabin Brudașca din cart. Gheorgheni și pr. Daniel Bilaus din Cojocna, care a venit însoțit de credincioși, precum și pr. Florin Isac, ceremonier.
Programul a început cu momentul primirii Ierarhului de Cluj-Gherla în mijlocul comunității parohiale, după care a urmat, în biserică, un frumos concert de cântări religioase prezentat de grupul de copii coordonat de Sara Marișca. În continuare, Sfânta Liturghie Arhierească a fost celebrată de către Episcopul eparhial împreună cu preoții prezenți, răspunsurile liturgice fiind oferite de corul parohiei. Fiind prima duminică din Postul Mare, duminica „Dreptei credințe” sau a „Ortodoxiei”, tema cuvântului de învățătură susținut de PS Florentin a fost cea a credinței, „o temă foarte actuală în zilele noastre”. Ca exemplu de tărie în credință a fost oferit Sfântul Iosif, „Sfântul Patron al acestei parohii, cel care din 1856 este, de asemenea, Patronul Eparhiei de Cluj-Gherla, prin primul Episcop al Eparhiei de Gherla, Ioan Alexi. Mai mult, în 1870, Papa Pius al IX-lea l-a decretat pe Sfântul Iosif, Patron al Bisericii Universale.”
„Ne bucurăm pentru că și credința Sfântului Iosif este o credință exemplară. Este un om în aparență slab, de la care nu a rămas nici un cuvânt pe care să îl fi rostit. Însă ne-a rămas exemplul ascultării lui. Aflând că logodnica sa era deja însărcinată, nu s-a lăsat condus de îndoieli, el a așteptat confirmarea lui Dumnezeu. În clipa în care a primit semnul de la Dumnezeu, a avut încredere în cuvântul care i s-a descoperit și a ascultat acel cuvânt de la Dumnezeu. Acesta este exemplul credinței lui Iosif: el nu ascultă ceea ce spun oamenii, ci ascultă ceea ce Dumnezeu i-a descoperit.”
Preasfinția Sa a continuat: „Tema credinței o regăsim și în Evanghelia zilei, (…), Evanghelia chemărilor în serie, în care Isus se întâlnește cu Filip și îi spune un singur cuvânt: «urmează-mă!» Pentru Filip este suficient acest cuvânt: el pleacă în urma acestui om, chiar fără a-l cunoaște. După aceea înțelege cine este El și îi descoperă și lui Nathanael, alt viitor apostol cu nume simbolic «Nathan El – Darul lui Dumnezeu» sau «Dumnezeu a dat». Nathanael are o reacție foarte umană și firească atunci când se întâlnește cu Isus și Isus îi spune, «iată un israelit în care nu este urmă de vicleșug», el răspunde firesc «de unde mă cunoști?» Și Isus îi oferă un element esențial care îl mișcă profund în credință, îi spune că l-a cunoscut mai înainte de a fi chemat de Filip și se deschide acea poartă a înțelepciunii, poartă a sufletului în credință. Și semnul «te-am văzut când erai sub smochin» trezește o revelație în mintea și în sufletul lui Nathanael care oferă o foarte frumoasă mărturie de credință. «Învățătorule – [Rabuni sau Rabi], tu ești Fiul lui Dumnezeu, Regele lui Israel». Adică, ‘acela pe care îl văd în fața ochilor mei ca și om este Fiul lui Dumnezeu’. Așa ceva, pentru un iudeu era o profundă erezie, exista un singur Dumnezeu.”
„Dar ceea ce îl face pe Nathanael să vorbească acum despre Isus este forța credinței este puterea harului credinței. El îl mărturisește pe acest om ca fiind fiul lui Dumnezeu. Ceea ce vede este ceea ce nu vede. «Dumnezeu nu poate fi văzut de om», îi spune Dumnezeu lui Moise, aici este rolul credinței. Sau, în limbajul Epistolei către Evrei, este «încredințarea lucrurilor care nu se văd», aceasta este credința. Pentru că, este ușor să spunem «aceasta este o cruce» și să vedem o cruce care poate fi percepută. Dar este mai greu să spunem: «îl văd pe Dumnezeu, aici, în mijlocul nostru, pentru că El a spus: unde doi sau trei sunt uniți în rugăciune sunt și Eu în mijlocul lor». Pentru a spune așa ceva este nevoie de ochii credinței larg deschiși.”
„Omul, încă dintru începuturi, a fost creat de Dumnezeu în ziua a șasea – nu întâmplător, în penultima zi a Creației, pentru că, omul, nu era nici doar un simplu astru, nu era doar pământ, apă, nu era o plantă, nu era un animal, ci era mult mai mult. Înainte de a-l fi creat pe om, Dumnezeu spune: «să îl facem pe om după chipul și asemănarea Noastră». Nici un alt element al Creației nu poartă amprenta Chipului și asemănării cu Dumnezeu, numai omul. Dacă citim în limba greacă, observăm o legătură interesantă: în limba greacă «chipul» este Icon adică, omul este icoana lui Dumnezeu. Omul este icoana lui Dumnezeu cu adevărat, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, și icoana o primim cu toții prin Botez, dar asemănarea trebuie recuperată, pentru că a fost pierdută și aceasta este munca vieții noastre, iubiți credincioși creștini, să recuperăm și asemănarea cu Dumnezeu.”
„Pentru noi, creștinii, Dumnezeu are un chip care poate fi văzut și reprezentat, este Isus Cristos, Fiul Său. După acest chip am fost creați fiecare dintre noi, această icoană o purtăm în sufletele noastre prin Botezul «în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Spirit» pe care l-am primit toți, doar asemănarea trebuie să recuperăm, să ne asemănăm Fiului atât de mult, încât voința Tatălui cu noi să devină și voința noastră. «Nu am venit să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis» – spune Fiul. Aici este lucrarea credinței noastre până în zilele noastre: să ne desăvârșim chipul Icoanei pe care o purtăm în suflete, aici trebuie să lucrăm în credință, aici ne invită și Evanghelia de astăzi să lucrăm, oferindu-ne modelul lui Nathanael. Să știm că suntem Icoană și să știm să privim corect chipul icoanelor. Icoanele, pentru noi, nu sunt doar o bucată de lemn, ci sunt o fereastră deschisă spre credință, care trebuie să ne trezească revelația interioară de a spune: «este Fiul lui Dumnezeu». De aceea, este bine sa avem și în casa noastră un colț de rugăciune și imagini pioase, pentru că ele trezesc sufletul spre Dumnezeu.”
Un moment deosebit la finalul celebrării liturgice a fost cel în care, dna Monica Culea, președintă a Reuniunii Mariane eparhiale, în prezența Episcopului eparhial și a pr. Florin Pop, responsabil eparhial cu Reuniunea Mariană, a oferit însemnele pentru două noi membre ce au fost primite în Reuniunea Mariană parohială. În aceeași zi, PS Florentin a binecuvântat noua sală special dotată pentru activități precum întruniri, cateheză, conferințe, realizată cu ajutorul unor binefăcători, un rol important în amenajarea acestui spațiu multimedia având diaconul Ovidiu Marișca. În încheiere, toți participanții au fost invitați la o agapă fraternă pregătită de credincioșii parohiei „Sf. Iosif” din Someșeni.
