În ziua de 9 februarie 2011, după o lungă suferinţă, Pr. Prot. On. Coriolan Mureşan, parohul de la Arad-Centru, a părăsit această lume vremelnică pentru a merge la Tatăl Ceresc. Toţi cei ce l-au cunoscut şi-l amintesc ca pe un om de o mare bunătate şi profunzime ca pe un preot devotat trup şi suflet Bisericii, ca pe un intelectual preocupat de lectură şi dialog, ca pe un om cu simţul umorului şi dinamism, întotdeauna consecvent idealurilor sale şi refuzând compromisurile.
Părintele s-a născut pe 20 septembrie 1931 la Șomcuta Mare (azi judeţul Maramureş) ca fiu al preotului greco-catolic Remus Mureşan (paroh la Cuzăplac, Sălaj) şi a Rozaliei Mureşan (născută Frenț). A crescut într-o atmosferă profund catolică între Cuzăplac şi Șomcuta Mare, fiind de mic extrem de pasionat de rugăciune, de sport, de lectură şi de observarea naturii. A urmat clasele primare în şcoala din Cuzăplac, şcoala pentru a cărei înfiinţare s-a luptat atât de mult tatăl său, părintele Remus. Ulterior şi-a continuat studiile la Liceul Greco Catolic „Inocenţiu Micu” din Cluj, locuind în internatul greco-catolic de băieţi al Episcopiei, principala figură care s-a ocupat de educaţia sa în acea perioadă fiind arhiepiscopul de mai târziu Ioan Chertes. În toată această perioadă familia a avut de suferit datorită schimbărilor politice din această zonă, lucrurile înrăutăţindu-se după 1945. La finalul anilor de liceu a asistat cu multe durere la desființarea Liceului Greco-Catolic la care era elev şi mai apoi la începutul prigoanei împotriva Bisericii Greco-Catolice.
În ciuda situaţiei politice a acelei vremi şi a situaţiei dificile a familiei, tânărul Mureşan Coriolan s-a înscris la facultatea de Medicină a Universităţii Clujene, de unde a fost exmatriculat după scurt timp pe motiv că provenea dintr-o „familie de burghezo-moșieri” şi era fiu de preot greco-catolic. Facultatea de drept din Cluj i-a refuzat dosarul din aceleaşi motive. În anii ce vor urma a făcut sport de performanţă (17 ani de volei, întâi ca jucător, ulterior căpitan de echipă iar apoi antrenor) în paralel lucrând ca profesor în zona Șomcuta Mare precum şi inspector statistică (tot la Șomcuta Mare). În anul 1960 s-a căsătorit cu Letiţia Dora Cadar, cadru didactic din Șomcuta Mare (fiica directorului şcolii din Sătmărel, Ignat Cadar, şi a Leontinei Cadar născută Lariu). Împreună cu soţia să va avea întotdeauna în comun iubirea pentru Dumnezeu şi Biserică, iubirea pentru adevăr, ajutorarea celor aflaţi în suferinţă şi nevoie precum şi un rol fundamental acordat instituţiei familiei în viaţă. Cei doi vor avea 3 copii: Carmen Rozica (născută în 1961 la Șomcuta Mare), Corina Leontina (născută în 1964 la Șomcuta Mare) şi Coriolan Ciprian (născut în 1975 la Cluj Napoca).
Studiile universitare le va putea desăvârşi abia în 1957 absolvind cu „Summa Cum Laudae”, acest lucru ajutându-l în găsirea cu mai mare uşurinţă a unei realizări profesionale atât cât se putea în acea perioadă datorită originii sale „nesănătoase”. Pasiunea pentru volei l-a dus la organizarea unei echipe foarte bune la Șomcuta Mare, echipă pe care nu o puteau critică nici măcar activiştii comunişti locali.
O chemare lăuntrică specială a schimbat însă viaţa tânărului profesor şi sportiv Coriolan Mureşan, simţind vocaţia sacerdotală şi devenind preot în 1969. Se va implica mult în sprijinirea spirituală a credincioşilor din Mânău, judeţul Maramureş (contribuind în mod esenţial şi la pictarea bisericii din sat), ajutând chiar şi la ridicarea bisericilor din Tohat şi Arduzel, ulterior fiind cel care a sprijinit ridicarea bisericii din Bolduț (lângă Viişoară, judeţul Cluj). Vocaţia sa sacerdotală a fost încurajată de câteva figuri care i-au fost exemple în copilărie, adolescenţă şi tinereţe: tatăl său (părintele Remus), cardinalul Iuliu Hossu (Episcopul său), arhiepiscopul Ioan Chertes (care se ocupă de Internatul greco-catolic clujean) şi părintele Ioan Lazăr SJ(confesorul familiei).
Din 1978, părintele Coriolan Mureşan s-a mutat împreună cu familia de la Turda în municipiul Arad, continuând să fie un adevărat îndrumător spiritual pentru foarte mulţi arădeni, implicându-se intens într-un proiect neoficial de redescoperire a istoriei naţionale şi în special a Corifeilor Unirii de la 1918, motiv pentru care a început a fi şicanat de către reprezentaţii de atunci ai regimului comunist.
Între 1978-1989/1992 a fost extrem de apropiat de Monseniorul Ioan Deliman (protopopul greco-catolic al Aradului în perioada comunistă şi până în 1992), încercând să menţină trează în sufletele multor arădeni originea lor de credinţă greco-catolică şi speranţa fermă că regimul ateu nu poate dăinui o veşnicie.
După evenimentele din decembrie 1989, a fost ales membru al Frontului Salvării Naţionale din Arad de unde şi-a dat demisia în ianuarie 1990 în momentul când se vorbea de o implicare clară politică.
Pe data de 1 iunie 1995 a fost numit de către PS.Episcop Ioan Ploscaru (Episcop greco-catolic de Lugoj) paroh al parohiei greco-catolice Arad Centru, având două misiuni imediate de îndeplinit: redobândirea vechii biserici „Adormirea Maicii Domnului” (de pe strada Mihai Eminescu, Arad) precum şi grija pastorală pentru credincioşii din centrul municipiului Arad.
Datorită faptului că nu s-a reuşit redobândirea vechii biserici greco-catolice „Adormirea Maicii Domnului”, Părintele Protopop On. Coriolan Mureşan a iniţiat cu binecuvântarea PS Episcop Alexandru Mesian şi împreună cu consiliul parohial şi credincioşii Parohiei Arad Centru construirea unui nou lăcaş de cult în 1999. În 2001 s-a început deja celebrarea liturgică în noua biserica cu hramul „Naşterea Sfintei Fecioare Maria ”, sfinţirea definitivă a bisericii având loc pe 26 august 2007.
În concomitent cu organizarea Parohiei Arad Centru (înființarea grupelor de cateheza pe vârste, reînfiinţarea „Reuniunii Mariane”, a ASTRU şi AGRU) şi construirea noului lăcaş de cult, s-a implicat activ în reînființarea parohiilor greco-catolice de la Peregul Mare, Sintea Mare, Semlac, Belotinț, fiind un factor important şi în sprijinirea începutului comunităţilor de la Zădăreni şi Sânpetrul German.
În timpul păstoririi sale la Arad Centru, noua biserică a parohială fost vizitată cu ocazia diferitelor evenimente de către Arhiepiscopul Jean Claude Perisset (Nunţiul Apostolic) şi de Arhiepiscopul Francisco Javier Lozano (actualul Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova), precum şi de Episcopatul greco-catolic în frunte cu PF Lucian Mureşan (actualul Arhiepiscop major al Bisericii Greco-Catolice din România).
Un moment special în viața părintelui Coriolan l-a constituit în anul 2004 pe 12 septembrie (Preasfântul Nume al Fecioarei Maria) hirotonirea ca şi preot celibatar a fiului său, Coriolan Ciprian (care a urmat studii de filozofie şi teologie, apoi specializare şi cursuri de doctorat în drept canonic la Roma) prin punerea mâinilor PS Episcop Alexandru Mesian de la Lugoj. În ultimii 6 ani fiul său l-a sprijinit în pastoraţia de la Arad-Centru, împreună ocupându-se de toate proiectele noi (noua Grotă a Sfintei Fecioare de Lourdes din curtea bisericii, foaia liturgică parohială, grupele de cateheze, Asociaţiile parohiale, vizitarea bolnavilor), încurajând în acelaşi timp formarea unor laici foarte implicaţi în toate activităţile.
Pentru dăruirea sa extraordinară pastorală, Părintele Coriolan a fost Protopop on. şi Consilier eparhial iar pe data de 19 octombrie 2005 PS Episcop Alexandru Mesian i-a conferit Crucea pectorală.
Alături de viaţă pastorală intensă şi neobosită, părintele Coriolan a fost un remarcabil soţ şi tată precum şi un bunic extrem de afectuos, familia fiind întotdeauna extrem de importantă în viaţa sa, motiv pentru care astăzi lasă un mare gol pentru toţi cei apropiaţi. A fost extrem de iubit nu doar de soţia Letiţia, de fiul preot Coriolan Ciprian, de fiicele Carmen (absolventă a Facultăţii de Politehnică din Timişoara) şi Corina (absolventă a Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din Baia Mare), dar şi de ginerii Andrei (Economist) şi Dan (Economist şi Inginer). Nepoţii Claudiu, Darius şi Caius i-au spus întotdeauna „Tata”, apropierea dintre ei fiind foarte mare.
În al 80-lea an de viaţă (ar fi împlinit 80 de ani pe 20 septembrie), complicaţiile legate de diabet l-au dus la o lungă suferinţă în spital, sufletul său plecând la Domnul în ziua de 9 februarie. Chiar şi de pe patul din spital se preocupa de noile vitralii ce sunt în lucru pentru biserică şi de noul mobilier, de programul pastoral al comunităţii parohiale.
Domnul care i-a cunoscut viaţa, multele suferinţe şi sacrificii dar şi dăruirea sa ca om, preot şi tata de familie îl primeşte acum acolo unde nu mai există decât mângâiere, bucurie şi lumină.
Să se odihnească în pace!
Sfânta Liturghie de Requiem şi înmormântarea vor avea loc sâmbătă, 12 februarie, începând cu orele 11:00 la biserica greco-catolică “Naşterea Sfintei Fecioare Maria” de pe str. Vicenţiu Babeş nr. 4.
Raimondo-Mario Rupp
Internet şi audio-vizual
Episcopia Greco-Catolică Lugoj