Duminică, 22 martie, ora 10, s-a celebrat Sfânta Liturghie solemnă. În cadrul predicii rev. Pr.drd.Coriolan C.Mureşan, Lugoj, a expus meditaţia de încheiere a Misiunilor Populare din Postul Mare, pornind de la Isaia 53,5: “El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat”.
Conţinut:
Dumnezeu ne-a vorbit fiecăruia prin capitolul I al cărţii lui Isaia:
16. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
17. Învăţaţi să faceţi binele,…
Aici regăsim esenţa convertirii, adevărată, nu ipocrită. Nu doar să spunem, ci să facem binele. Nu există convertire, unde există păcat, lipsă de decizie în a face bine. Să ne uităm în oglindă, să ne asumăm greutăţile şi să le purtăm cu Isus Cristos. Să fim conştienţi că fiecare păcat ne face călăi. Noi îl biciuim pe Cristos, păcătuind.
Biserica ne invită pentru a nu ştiu câta oară să ne schimbăm viaţa. Vorbim despre cum ne-a ajutat Dumnezeu, dar păcătuim simultan. Unde ne este coerenţa? Unde nu este coerenţă, este ipocrizie. Nu suntem sfinţi, dar suntem chemaţi la sfinţenie. Continuăm să amânăm convertirea noastră. Se spune des: când am să ies la pensie voi avea timp să merg la biserică. Deci nu îl iubim destul pe Dumnezeu, dar îi cerem mereu intervenţia, pentru noi e un buton. Trăim concentraţi în lumea noastră, unde nu mai vedem nimic, decât problemele noastre cotidiene.
Ce înseamnă Postul Mare ?
1) În primul rând: penitenţă, sacrificiu, abstinenţă;
2) rugăciune profundă, serioasă: spusă cu mintea, cu sufletul;
3) să devenim cu adevărat sensibili la suferinţa aproapelui.
Cele mai teribile nevoi, nu sunt, neapărat, cele materiale. Există oameni care şi-au pierdut speranţa. Isus Cristos este singurul care poate aduce lumina.
În acest capitol I, al cărţii lui Isaia, se prezintă lumea desfrâului, urii, idolatriei, din secolul VIII Î.C., care reia experienţa Sodomei şi Gomorei. După 2700 de ani, lumea este poate şi mai rea. Este o lume pătrunsă de mentalitatea păcatului. Avortul, eutanasia este o realitate. Oamenii au pierdut sensul vieţii, de aceea avort pentru copii şi eutanasie pentru bătrâni. Tineretul se scufundă în sexualitate fără sens, droguri. Corupţia este o stare de normalitate. Părinţii vând organele propriilor lor copii şi-i schilodesc ca să cerşească. Se acceptă non valorile ca să se facă carieră.
Creştinul trebuie să intervină mai mult, apărând valorile fundamentale. De ce să trăim ca în catacombe şi să nu ridicăm glasul? Să ne luăm crucea şi să nu ne fie frică. Servul lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea ne spunea să nu ne fie frică să-L mărturisim pe Dumnezeu, să nu ne fie frică de ce spune lumea. Să trăim fideli faţă de învăţătura lui Isus Cristos. Trebuie să luptăm împotriva Satanei, în comuniune cu Isus. Dacă ne ruşinăm de Fiul lui Dumnezeu şi EL se va ruşina de noi la judecată. Mântuitorul ne întreabă la ce ne este bun câştigul, dacă ne-am pierdut sufletul. Căci dacă ne pierdem sufletul vom experimenta întunericul.
Pentru a încheia pozitiv putem spune că în raportul comunitar cu Dumnezeu, există ceva extraordinar, tandreţea LUI, care ne şterge lacrimile de ruşine. O experimentăm când suntem singuri, când semenii noștri ne sprijină şi vin în întâmpinarea noastră. Tandreţea este credinţa din care ne reclădim viaţa. Viaţa noastră este credinţa noastră spunea P.S.Hossu.
În aceste zile să experimentăm cât ÎL iubim pe Dumnezeu, care ne aşteaptă. Să încercăm, de data aceasta, să ne pregătim pentru Paşte, cu o dorinţă de întoarcere la Dumnezeu. Să învăţăm cât este de frumos să participi la viaţa comunitară. Să urmăm exemplul persoanelor care şi-au luat crucea şi L-au urmat pe Dumnezeu, aşa cum a făcut Ioan Paul al II-lea, care în ultima perioadă nu mai putea să ţină crucea, ci crucea îl ţinea pe el, crucea semn al victoriei lui Cristos!
Daniela Perian
Timişoara
Misiuni Populare la Timişoara. A doua şi a treia zi
Misiuni Populare la Timişoara. Prima zi